Ignorantul veşnic

Mă-mbrăţişezi cu gânduri neştiute
De parcă ai pleca arzând de dor
Şi străluciri de nimeni cunoscute
Redefinesc al trupului fior.

Atins de pana umbrelor vrăjite,
Mă reaşezi în dimineţi de-argint
Pe florile abia îmbobocite
Şi-n clipa de tăcere şi de alint.

Mă risipeşti, apoi, spre zări uitate,
Descoperind adâncuri de nesomn
Şi coapsele... de frunze zgâriate
Sau de privirea nu ştiu cărui domn.

Tresaltă sânul... roua prinde viaţă,
Închisă-i uşa şi păcatu-i greu,
Iubirea e mereu... petrecăreaţă,
Iar ignorantul veşnic... voi fi eu.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Risipeşti nebun eterici fluturi

De la cer şi până la pământ,
Ochii tăi străfulgeră norocul,
Cu blestemul unui legământ
Ce abia acum... începe jocul.

Mă încolăceşti... năucitoare,
Ascunzând păcate şi iertări
În adâncul pur ca o-ntrebare
Şi în şoapta magicei chemări.

Risipeşti nebun, eterici fluturi,
Redeschizi abisul... şi-l inchizi,
Înălţând spre mine... azimuturi
Şi apoi... plăcerilor... mă vinzi.

De la cer... spre visele rotunde,
Înfloreşti în nopţile de-argint,
Când iubirea-n suflete pătrunde
Şi îmbrăţişările-s ca un alint.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fior pe-o urmă de ecou

Mergea pe valea unui râu
Ce şerpuia prin munte
Şi etala un mic desfrâu
De străluciri mărunte
Acelui ce, pe-o punte,
Voia la gânduri frâu.

Nu reuşea – povara lor
Îi apleca privirea
Spre râul ce, seducător,
Îi agita simţirea
Trezindu-i amintirea
Şi-n piept, un vechi fior.

Molatic, undele duceau
Spre locuri neştiute
Şi clipe ce se depărtau,
Şi chipuri cunoscute
Din zile petrecute
Când stelele cântau.

Din unde reci, ca un cadou
Al râului din munte,
Un alt fior, puternic, nou,
Cerea să îşi descrunte
Privirile, pe-o punte
Şi-o urmă de ecou.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel în dimineţi de rouă

În dimineţi de rouă... parcă,
Te regăsesc vibrând fierbinte
Şi mii de doruri mă încearcă,
Dinspre tăceri, înspre cuvinte.

Vrea timpul, iar să se întoarcă
Şi visele... mi-le tot minte
În dimineţi de rouă... parcă,
Te regăsesc vibrând fierbinte.

Destinul, cu poveri se-ncarcă
Vâslind mereu spre înainte
Cu-a dragostei eternă barcă,
Când vin luceferi să te-alinte

În dimineţi de rouă... parcă.

rondel de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulg de iubire

Privirea ta ţi-a însoţit suflarea
cu care mă înalţ şi-acum spre cer
în bucuria vântului când marea
o mângâie cu aripi din eter.

Erau în ea scântei mângâietoare,
era căldură şi era ceva
ce mă făcea să cred că nu din Soare,
din ei venea lumina ce-mi purta

Întregul zbor spre locuri neştiute,
cu bucurii simţite doar în vis,
prin universuri noi, nestrăbătute,
cu străluciri ce nimeni n-a descris.

Iubita mea, un fir de păpădie
e, sigur, mult mai greu de ce simt eu
acum, când am aflat că mi-ai dat mie
iubirea ta. Mă va-nălţa mereu.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alerg acum spre tine, libertate

Dintre iluzii veşnic ponosite,
De-a valma puse în năluci de fum,
Aleg un madrigal şi trei ispite
A mă-nsoţi pe nu ştiu care drum.

Tot amânat-am clipelor prea-plinul,
Charisma închizând-o în tăceri
Şi-amestecând cu umbrele destinul
Am risipit prin suflete... poveri.

Alerg acum... spre tine... libertate,
Deşi abia, abia, te înteleg,
Răstălmăcind cuvinte-ncrucişate
Păcatelor... din care te culeg.

Paşii rebeli... au început să doară,
Smerite dimineţi mă definesc...
Când liniştea în aşternut coboară
Şi-n braţe, iată, mi-te regăsesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi dai puteri

Îmi dai puteri privindu-mă, felină,
Când pică ploaia-n dimineţi de-argint
Şi-mbrăţişez a trupului lumină
Cu visele nespusului alint.

Zâmbeşti năucitor... eşti răpitoare,
Cerul întreg e-n tine... pustiit,
Eretică şi totuşi... visătoare,
Cu palmele nebune m-ai sfinţit.

Cuvintele pe buze... ard ispite,
Redecorând dimensiuni virgine,
Fiori de dor şi stări nedefinite
În răsărituri, încă, opaline.

Sărut obrazul zorilor de rouă
Şi pleoapele ce bat seducătoare
Când vine clipa lacrimilor, două
Şi fulgeră tăceri... întrebătoare.

Îmi dai puteri, luându-mă de mână,
Iar vântul bate... magic trubadur,
La poartă împlinirilor... stăpână
Şi mă îndeamnă, grabnic, să te fur.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reîmpărţind iubirile la doi

Ridic privirea înspre verzi destine,
Iubiri rebele... re-mpărţind la doi
Şi te-nfăşor cu trupul meu, pe tine,
Când cerul vieţii ninge peste noi.

Ca-ntr-un alint... ispitele ne leagă
Tot împletind atingeri diavoleşti
Şi încercând nebune să-nţeleagă
De voi pleca... sau dacă mă opreşti.

Mă tragi uşor... pe trupul care arde
În profunzimi fierbinţi, fără cusur,
Eliberând privirea de smaralde
Şi sânul, ce mă-ndeamnă să te fur.

Desfac abil a coapselor răscruce
Şi scutur curcubeul... de tăceri,
În dimineţi ce vor a mă seduce
Bătând la poarta viselor... de ieri.

Şi iar ridic privirile-nspre tine,
Reîmpărţind iubirile... la doi,
În aşternutul marilor destine
Când cerul vieţii ninge peste noi

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul trupului nălucă

Trupu-ţi miroase a nălucă,
Pe ape veşnic călătoare
Ce tot ridică înspre soare
Priviri ce ard şi ce-l usucă.

Cauţi mereu, spre fiecare
A defini... un dor de ducă,
El muritor... tu... zăbăucă,
Să puneţi visul la-ncercare.

Păşeşti uşor înspre amiază
Ca o culoare-abia sfinţită,
Pentr-o fecioară nenuntită
A cărei inimă... stă trează.

Asta e tot ce mai contează
Şi clipa când... ai fost iubită.

sonet de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te regăsesc

Te regăsesc printre cuvinte,
Mereu te duci... şi iarăşi vii,
În noaptea patimilor sfinte
Ca un izvor... de nebunii.

Strâng depărtările năuce
Şi le aşez ca-ntr-un festin
Oricât ar fi, de zăbăuce,
La un rever... şi aşa puţin.

Vei înţelege... şi vei crede
Tăcerile când desfrunzeşti,
Delimitându-te... de verde
În dimineţi... nepământeşti.

Spre înălţimi, seducătoare
Mă-ndemni, a ridica priviri,
Spre albul trupului de floare
Scăldat în rouă... şi-n zefiri.

Te regăsesc, într-o poveste
Şi-ntr-un poem uitat, aprins,
Ce lumii-ntregi a dat veste
Că braţele, mi te-au cuprins.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel avid de indecenţă

Şi tot revin spre tine... indecenţă,
În dimineţi prea pline de păcate
Când visul pare o incandescenţă
Topind iubiri... adeseori trucate.

M-ai amăgit cu tainica-ţi licenţă
Ce dă savoare... buzelor uscate
Şi tot revin spre tine... indecenţă
În dimineţi prea pline de păcate.

Arunc apoi c-un pic de inocenţă
Înspre abisuri veşnic neumblate
Jucând destinul.... fără reticenţă,
Pe-a timpului pierdută... libertate

Şi tot revin spre tine... indecenţă

rondel de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sorbindu-te dintr-un sărut

Înspre amiezi, topesc dorinţele-n noroc,
Iluzii torn peste-aşteptări... şi le dau foc,
Din vise fac... perdele-arzând... de catifea
Şi-adun încet, nemărginirea dintr-o stea.

La sânul tău, ascund amorul şi mi-l sting,
Spre adâncimi cu răsărituri când te-ating,
Nebune clipe-ţi despletesc... prin aşternut
Şi te cuprind, sorbindu-te, dintr-un sărut.

Te dezgolesc şi-ţi pun peceţi cu buze moi,
Un univers, de patimi vechi renaşte-n noi,
Făcându-mi loc... năucitor... să te pătrund
Şi să m-agăţ... de şoapta gri... a unui gând.

Dintre năluci... am să te fur... înfierbântat,
De trupul tău n-am să mă satur niciodat'
Mi te răstorn într-un hamac... ca un alint,
Şi-n păr iţi scutur... nesfârşitul... de-argint.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul curge ca un soare

Curge cu soare peste noi
Şi-n valuri dezgolim păcate,
Coapsele vii şi sânii goi,
Rebeli ţipând... a libertate.

De sâmbătă... până spre joi,
Deşi ispitele-şi dau coate
Curge cu soare... peste noi
Şi-n valuri dezgolim păcate.

Timpul renaşte-n amândoi,
Remodelând clipe uitate
Şi aducând răcori de ploi,
Pe aripi de complicitate,

Curge cu soare... peste noi.

rondel de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feeric ninge această dimineaţă

Feeric ninge această dimineaţă,
Acoperindu-mă cu dezmierdări
Şi cu iubiri care mă ţin în viaţă,
Tot numărând eterice-ntrebări.

Rastălmăcite vise mă-nfioară,
Topind pe buze fulgii de argint
Şi şoaptele timide... ce coboară
Înfăşurându-mă... ca un alint.

Îmi bat în geam chemările uitate
Şi gândurile... încă tinereşti,
Ademenindu-mă-nspre libertate
Când tu cu sărutări mă dezveleşti.

Si ninge cu atingeri neştiute
Plutesc cu tine-n veşnicii de dor
Lăsând în urmă clipele pierdute,
Dintr-o nebună noapte... de amor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În poala nopţii

În poala nopţii dorurile cântă,
Ard stelele de parc-ar fi făclii,
Iar luna... depărtările înfruntă
Trezind la viaţă mii de erezii.

Adeseori, pe-o stradă rătăcită
Şi-n adâncimea orelor de foc,
Doar eu şi tu, nostalgică ispită,
Iertările împingem spre noroc.

Reinvestim în patimi şi păcate,
Riscând speranţele fără regret,
În noaptea albă visele-s uitate
Şi ceru-i... ca o frunte... de poet.

Rătăcitor, prin umbre neştiute,
Lipit de sânii ca un jurâmânt,
Sărut dulceaţa buzelor tăcute
Cu îndrăzneala ultimului sfânt.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desen de iubire

Pe chipul tău, ninge cu stele,
Cu flori de soare-n infinit,
Vrea marea sânul să ţi-l spele
Cu-atingeri blânde de zenit

Curge-ntre valuri... răsăritul,
Care regretelor se-nchină
Tu fugi de mână cu iubitul
Ca o prinţesă... spre lumină.

Pe buze... zâmbetu-nfloreşte
Şi ochi-ţi sunt ca o chemare
În care dragostea sclipeşte,
Iar pleoapele... îşi cer iertare.

Ţi-e mâna dulce mângâiere
Pe-obrajii mei... ca un destin,
TU... cea străină... de durere,
Aştepţi din noapte, să revin.

Şi-acolo-n nebunii de şoapte,
Turnate-n trup... ca un alint,
Te voi sorbi cu buze coapte
Dintre cuvintele... ce mint.

Şi-n dimineţi ca de poveste,
Trăite... făr-de-asemănare,
Voi da speranţelor de veste,
Că mi-am gasit... raza de soare.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contraste

Tu eşti steaua norocoasă,
Eu sunt cerul plin cu nori,
Tu... fragilă şi frumoasă,
Eu... pierdut în căutări.

Tu eşti soarele fierbinte,
Eu abia un vânt nebun,
Tu... timidă şi cuminte,
Eu... balonul de săpun.

Tu eşti clipa de-mplinire,
Eu mereu un pas târziu,
Tu... un vis de fericire,
Eu... un fluture-n pustiu.

Tu eşti liniştea deplină,
Eu doar spaime şi păcat,
Tu... eşti cea fără de vină,
Eu... un veşnic blestemat.

Tu eşti floarea-n dimineaţă,
Eu doar brumă şi îngheţ,
Tu... eşti cea care-mi dă viaţă,
Eu... mereu scăzând la preţ.

Tu eşti zâna mea cea bună,
Eu un zmeu de soart-adus,
Tu... a clipelor stăpână,
Eu... o lacrimă-n apus.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai las un sărut

Departe-n pajişti de nesomn mă caut
şi beau privirea soarelui din zori;
un cântec prieteni, din al vieţii flaut
îmi tulbura trăirea înecată-n fiori.

Sunt timpul din frunză, timpul cel mut,
veşnic arzând în piscul cântării;
pe gura fiecărei zile, mai las un sărut
şi-n suflet topesc poezia candorii.

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere-n timp

Tac şi tac în liniştea din mine
Mereu, cum face floarea de Mac,
Suflă vântul, o scutură când vine,
Planează uşor, departe pe lac!

Sunt uitată-n gânduri- tăcute,
Amestecate cuvinte neştiute,
Pierdută, înot-n marea de cuvinte
Oare? De nimeni neştiute??!

Mintea are nevoie uneori să tacă
Pe când, viaţă numai de prezent,
Însă cuvintele, de DOR pleacă
Rătăcesc - cărări de tmp- orizont.

Privesc- n golul din tăcere
Este o mare linişte albastră,
Eter plăsmuit de vise efemere
Fantome privesc pe fereastră!

Taci minte-n tăcere... Taci?!
Barca mă plimbă pe nisip pustiu,
Vreau unde înfloreşte iubirea de maci
La răscruce de DOR, mereu să fiu!

poezie de Ileana Puşcaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş minţi negând

Aş minţi negând ce am iubit,
Adevărul bântuie-n cuvinte
Şi speranţe s-au tot îmbulzit,
Vrăfulind, aducerile-aminte.

A mă vinde-n târg, e poezie,
Depărtarea cumpănind încet,
Nerăbdărilor plătind simbrie
Cu trecutul, blândului, ascet.

Spaimele pierdute pe cărare,
Devenit-au marfă de consum
Pentru clipa veşnic trecătoare,
Rătăcită-n dimineţi... de fum.

Să renunţ, ar fi o utopie,
Când tăceri aleargă pe mirişti
Şi-n această linişte, târzie,
Îndrăznesc a crede, că exişti.

Aş minţi negând iubiri nebune,
Temenele-nspre uitări, nu fac,
Ştiu exact ce nu se poate spune
Şi de-aceea, am ales, să tac.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina ultimelor flori

Să fie vina toamnei ce ştiu că îi plăcea,
A razelor de Soare şi-a strălucirii lor
În trecerea prin norii ce par a le veghea
Căderea spre pământul de ele cerşetor?

Ori, poate-atâtea frunze ce cad, şi cad, şi mor,
Să fie vinovate şi gândul să-mi dezmierde
Cu amintiri din vremea când florile de dor
Priveau, cu duioşie, spre zări cuprinse-n verde.

Dar dacă-i vina zilei, dar dacă-i vinovat
Doar vântul ce înclină şi umple de fiori
O lume-n care toamna iubirea a lăsat
Ca ultimă lumină a ultimelor flori?

Nu ştiu de vină cine-i, dar e ceva lumesc
Şi-n visul meu apare, mai des decât oricând,
Spunându-mi că-i aproape, eu doar să-mi amintesc
De roza ce se-nalţă prin florile de gând.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!