Sorbindu-te dintr-un sărut
Înspre amiezi, topesc dorințele-n noroc,
Iluzii torn peste-așteptări... și le dau foc,
Din vise fac... perdele-arzând... de catifea
Și-adun încet, nemărginirea dintr-o stea.
La sânul tău, ascund amorul și mi-l sting,
Spre adâncimi cu răsărituri când te-ating,
Nebune clipe-ți despletesc... prin așternut
Și te cuprind, sorbindu-te, dintr-un sărut.
Te dezgolesc și-ți pun peceți cu buze moi,
Un univers, de patimi vechi renaște-n noi,
Făcându-mi loc... năucitor... să te pătrund
Și să m-agăț... de șoapta gri... a unui gând.
Dintre năluci... am să te fur... înfierbântat,
De trupul tău n-am să mă satur niciodat'
Mi te răstorn într-un hamac... ca un alint,
Și-n păr iți scutur... nesfârșitul... de-argint.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.