Desen de iubire
Pe chipul tău, ninge cu stele,
Cu flori de soare-n infinit,
Vrea marea sânul să ți-l spele
Cu-atingeri blânde de zenit
Curge-ntre valuri... răsăritul,
Care regretelor se-nchină
Tu fugi de mână cu iubitul
Ca o prințesă... spre lumină.
Pe buze... zâmbetu-nflorește
Și ochi-ți sunt ca o chemare
În care dragostea sclipește,
Iar pleoapele... își cer iertare.
Ți-e mâna dulce mângâiere
Pe-obrajii mei... ca un destin,
TU... cea străină... de durere,
Aștepți din noapte, să revin.
Și-acolo-n nebunii de șoapte,
Turnate-n trup... ca un alint,
Te voi sorbi cu buze coapte
Dintre cuvintele... ce mint.
Și-n dimineți ca de poveste,
Trăite... făr-de-asemănare,
Voi da speranțelor de veste,
Că mi-am gasit... raza de soare.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.