Aș minți negând
Aș minți negând ce am iubit,
Adevărul bântuie-n cuvinte
Și speranțe s-au tot îmbulzit,
Vrăfulind, aducerile-aminte.
A mă vinde-n târg, e poezie,
Depărtarea cumpănind încet,
Nerăbdărilor plătind simbrie
Cu trecutul, blândului, ascet.
Spaimele pierdute pe cărare,
Devenit-au marfă de consum
Pentru clipa veșnic trecătoare,
Rătăcită-n dimineți... de fum.
Să renunț, ar fi o utopie,
Când tăceri aleargă pe miriști
Și-n această liniște, târzie,
Îndrăznesc a crede, că exiști.
Aș minți negând iubiri nebune,
Temenele-nspre uitări, nu fac,
Știu exact ce nu se poate spune
Și de-aceea, am ales, să tac.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.