Sonetul trupului nălucă
Trupu-ți miroase a nălucă,
Pe ape veșnic călătoare
Ce tot ridică înspre soare
Priviri ce ard și ce-l usucă.
Cauți mereu, spre fiecare
A defini... un dor de ducă,
El muritor... tu... zăbăucă,
Să puneți visul la-ncercare.
Pășești ușor înspre amiază
Ca o culoare-abia sfințită,
Pentr-o fecioară nenuntită
A cărei inimă... stă trează.
Asta e tot ce mai contează
Și clipa când... ai fost iubită.
sonet de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.