Alerg acum spre tine, libertate
Dintre iluzii veșnic ponosite,
De-a valma puse în năluci de fum,
Aleg un madrigal și trei ispite
A mă-nsoți pe nu știu care drum.
Tot amânat-am clipelor prea-plinul,
Charisma închizând-o în tăceri
Și-amestecând cu umbrele destinul
Am risipit prin suflete... poveri.
Alerg acum... spre tine... libertate,
Deși abia, abia, te înteleg,
Răstălmăcind cuvinte-ncrucișate
Păcatelor... din care te culeg.
Pașii rebeli... au început să doară,
Smerite dimineți mă definesc...
Când liniștea în așternut coboară
Și-n brațe, iată, mi-te regăsesc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Rondel în dimineți de rouă
În dimineți de rouă... parcă,
Te regăsesc vibrând fierbinte
Și mii de doruri mă încearcă,
Dinspre tăceri, înspre cuvinte.
Vrea timpul, iar să se întoarcă
Și visele... mi-le tot minte
În dimineți de rouă... parcă,
Te regăsesc vibrând fierbinte.
Destinul, cu poveri se-ncarcă
Vâslind mereu spre înainte
Cu-a dragostei eternă barcă,
Când vin luceferi să te-alinte
În dimineți de rouă... parcă.
rondel de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești iubirea mea
Ești iubirea mea de-o vară,
Furișată-ntr-un sărut,
Ce-nspre coapse-ncet coboară
Și-n parfum de așternut.
Eu... cu mintea mea nebună
Mi-te am... și mi-te duc
Pe un colț uitat de lună,
Unde... visele-mi usuc.
Ești iubirea mea de taină,
Dezgolită de cuvinte,
Prinsă la rever de haină,
Mătăsoasă și cuminte.
Eu... te despletesc de gânduri
Și-n odihna nopții... blândă,
Pun speranțele în rânduri,
Când luceferi stau la pândă.
Esti iubirea mea... știi bine,
Eu... cu tine mă-nvelesc,
Și alerg năuc spre tine,
Dragoste... să-ti dăruiesc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abilă și provocatoare
Voi rândui... iluzii mute,
În spatii ample de culoare,
Ispitele abia-ncepute
Și umbra macilor în floare.
Pun clipele... în secundare
Și vraja toată pe nisip,
Redefinind o-mbrățișare
Cu umbrele fără de chip.
Mai caut încă, necuvântul
Privirilor de foc și jar,
Amestec cerul cu pământul
Și te cuprind în brațe, iar.
Mă-ncolăcești, năucitoare,
Topindu-mă înspre amiezi,
Abilă... și provocatoare,
Mă tragi în așternuturi verzi.
Printre măsuri și epitete
Ce prind contur... abia șoptit,
Mă storci încet pe îndelete
Din dimineți spre asfințit.
Voi rândui... chemări nebune,
Noroc, speranțe, pasiuni,
Cuvintele ce știu a spune
Și adevăruri... și minciuni.
Le pun apoi... acolo unde,
Sunt sigur c-ai să le găsești
Și-n umbra clipelor rotunde,
Voi rândui... să mă iubești.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abilă și provocatoare
Voi rândui... iluzii mute,
În spatii ample de culoare,
Ispitele abia-ncepute
Și umbra macilor în floare.
Pun clipele în secundare
Și vraja toată... pe nisip,
Redefinind o-mbrățișare
Cu umbrele fără de chip.
Mai caut încă necuvântul
Privirilor de foc și jar,
Amestec cerul cu pământul
Și te cuprind în brațe, iar.
Mă-ncolăcești năucitoare,
Topindu-mă înspre amiezi
Abilă... și provocatoare,
Mă tragi în așternuturi verzi.
Printre măsuri și epitete
Ce prind contur... abia șoptit,
Mă storci încet, pe îndelete,
Din dimineți... spre asfințit.
Voi invoca... chemări nebune,
Noroc, speranțe, pasiuni,
Cuvintele ce știu a spune
Și adevăruri... și minciuni.
Le pun apoi... acolo unde
Sunt sigur c-ai să le găsești
Și-n umbra clipelor rotunde,
Voi rândui... să mă iubești.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel avid de indecență
Și tot revin spre tine... indecență,
În dimineți prea pline de păcate
Când visul pare o incandescență
Topind iubiri... adeseori trucate.
M-ai amăgit cu tainica-ți licență
Ce dă savoare... buzelor uscate
Și tot revin spre tine... indecență
În dimineți prea pline de păcate.
Arunc apoi c-un pic de inocență
Înspre abisuri veșnic neumblate
Jucând destinul.... fără reticență,
Pe-a timpului pierdută... libertate
Și tot revin spre tine... indecență
rondel de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt cavalerul
Sunt cavalerul
Fără de armură... gol,
Am sentimente-adânc
Crestate-n sânge
Și... supărarile
Pitite-ntr-un subsol,
Pentru-a-nvăța uitările,
A plânge.
Sunt cavalerul
Clipelor fugare... trist,
Îmi port destinul demn
Prin astă lume.
E poate
Un miracol... că exist
Și tot renasc
În reverii postume.
Sunt cavalerul,
Nopților de taină... hoț
Mă tot feresc de lună
Și de stele.
Luceferii-s
Mereu fără de soț,
Provocatori, hârșiți
Numai în rele
Sunt cavalerul,
Ultimei ispite... dor
Eu în iatacuri
Re-ntrupez furtuna.
Dulci amăgiri
În suflete cobor
Si din... ispite
Îmi aleg... doar una
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vraja tainelor hinduse
În noaptea asta, sunt o parte
A unui trup abil și-aprins,
De-o flacără care se-mparte
Doar la tăceri de necuprins.
Mă voi lăsa... furat de vise,
De clipa-ncinsului april
Care nu știe... pare-mi-se,
Forța figurilor... de stil.
Respir apoi, ca într-o doară
Parfumul tandrelor iubiri
Ce printre stele lin coboară
Petale roz... de trandafiri.
Și-n praful de istorii spuse
Insinuant... spre dimineți,
Lăs vraja tainelor hinduse,
Nedezlegate... de poeți.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ignorantul veșnic
Mă-mbrățișezi cu gânduri neștiute
De parcă ai pleca arzând de dor
Și străluciri de nimeni cunoscute
Redefinesc al trupului fior.
Atins de pana umbrelor vrăjite,
Mă reașezi în dimineți de-argint
Pe florile abia îmbobocite
Și-n clipa de tăcere și de alint.
Mă risipești, apoi, spre zări uitate,
Descoperind adâncuri de nesomn
Și coapsele... de frunze zgâriate
Sau de privirea nu știu cărui domn.
Tresaltă sânul... roua prinde viață,
Închisă-i ușa și păcatu-i greu,
Iubirea e mereu... petrecăreață,
Iar ignorantul veșnic... voi fi eu.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limpedele gândului
Limpedele gândului... mă ține,
Verilor răcoare-nspre amurg,
Flacără pătrunsă-ntre rubine
Și albastru ochilor ce plâng.
Aș putea rămâne... într-o doară,
Cumpănă sărutului străin,
Fluturii-n petale de coboară
Ignorând ermeticul destin.
Uneori... frumoasa mea iubită,
Palmele-s cuvinte și tăceri,
Înflorind pe-a sânilor ispită
Când apar ai nopții grăniceri.
Te-aș cuprinde într-o legănare,
Fluturând speranțe încă verzi
Și dosind regrete-n buzunare
Când în iarbă... patimile-așezi.
Mă voi da păcatelor... încinse,
Stelelor, ca un descântec viu,
Buzelor ce ard... abia atinse
De prezentul tainic, sidefiu.
Limpedele gândului... m-aruncă,
Așteptând tomnatice plăceri
Și ursitele, ca pe-o poruncă,
Din arșița nu știu cărei veri.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești crăiasa iernilor nebune
Ești crăiasa iernilor nebune,
Îmbrăcată-n alb de catifea
Și-n cuvinte care nu pot spune,
Taina dulce-a fulgilor de nea.
Ești crăiasă clipelor de gheață,
Rostuind în suflete tăceri
Și doar crivățul te mai răsfață,
Învelindu-te în mângâieri.
Ești crăiasa stelelor pufoase,
Rătăcite-n cetini de argint,
Și-n cuvinte-adânci gălăgioase
Pus-n buzele ce veșnic mint
Ești crăiasa viscolului, care,
Spulberă speranțe-n asfințit
Și-n omătul... ca o întrebare
Peste-o inimă de-ndrăgostit.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A mai trecut un an
A mai trecut plin de-ntrebări, încă un an
Și-n dimineți, abia simțit... ai pus culoare,
Reașezând păcate vechi într-un roman,
Făcând din clipe evantai... și sărbătoare.
Au mai trecut amiezi arzânde, fără rost,
Spre depărtări tot căutând... neștiutoare,
La pieptul lui poate că tu, nici nu ai fost,
Dar așteptai dinspre destin... o sărutare.
A mai trecut... înc-un amurg... însângerat,
Năluci și ploi răstălmăcind a ta chemare
Pusă-ntr-un dor... reverberând... manierat
Și aruncând... flămând priviri... năucitoare.
Au mai trecut... atâtea nopți... fără de stele,
Ascunse taine-au prins aripi... ca o mirare
Dintr-un album de clipe reci... sau infidele,
Când curge luna-n trupul tău... ispititoare.
A mai trecut... plin de-ntrebări... încă un an,
L-ai aruncat făr-de regrete-n... Carul Mare,
Când timpu-alergă... ca o umbră... pe tavan
Și-un ornic bate... a trecut... și a schimbare.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spumoase valuri
Ispita din amiezi perene,
Unduitoare și flămândă
Se-ntinde dulce... și alene
Spre clipele ca o osândă.
Spumoase valuri... înghițiră
Plăceri, tăceri și plutitorul,
Iar ea, abia de mai respiră
Sorbind ireversibil, dorul.
Cuvintele... nu își au rostul
Când trupuri ard dezlănțuit,
Cine să calculeze... costul
Păcatului?... abia sfințit.
Aștept tăcut, refluxul care
Remodelează-n noi uitări
Atingeri... făr-asemănare,
Extaz nebun și sărutări.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubita mea
Iubita mea, sărută-mă pe vise!
Mă înfășoară-n brațe și-n cuvânt,
Închide-acum ferestrele deschise,
Și-aruncă tandru!... ultimul veșmânt.
Deschide-te și mi-te dăruiește!
Dezbracă-mă și-nvață-mă să zbor,
Chiar dacă luna, încă, mai bârfește,
Iubește-mă... la margini de izvor.
Dă-mi buzele și sânii ca de piatră!
Să îi frământ și să le dau putere,
Neliniști de mai sunt, acum, le iartă,
Iubește-mă!... când inima ți-o cere.
Iubita mea... sărută-mă pe clipe!
Și pe ascunzișuri care mă-nfioară,
Când visele încep să prind-aripe
Și trupul meu... în trupul tău coboară
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-a pururea fecioară
De-a pururea fecioară, Tu Marie,
Desferecă în dimineți tumultul,
Sfințește cu privirile pământul
Și pune-mi veșnicii... la pălărie.
A rugă-ngenunchează și ne iartă
Cuvintele ascunse-ntre tăceri
De liberul arbitru, care ieri,
Vărsat-a ereziile... la poartă.
E ziua de prea plină adormire,
Hrisoavele-nzecit... adeveresc
Al literelor har, dumnezeiesc,
Când infinitul... uită... să se mire.
Înalță-te ca spicul... către soare,
Ne învelește-n vise și-mpliniri,
În farmecul... nebunelor iubiri
Și-n lacrima petalelor de floare.
Apoi... te dă... cereștilor ispite,
Luminilor și zborului... firesc,
Aripelor întinse ce-ndrăznesc
A dezlega soroace... și ursite.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sorbindu-te dintr-un sărut
Înspre amiezi, topesc dorințele-n noroc,
Iluzii torn peste-așteptări... și le dau foc,
Din vise fac... perdele-arzând... de catifea
Și-adun încet, nemărginirea dintr-o stea.
La sânul tău, ascund amorul și mi-l sting,
Spre adâncimi cu răsărituri când te-ating,
Nebune clipe-ți despletesc... prin așternut
Și te cuprind, sorbindu-te, dintr-un sărut.
Te dezgolesc și-ți pun peceți cu buze moi,
Un univers, de patimi vechi renaște-n noi,
Făcându-mi loc... năucitor... să te pătrund
Și să m-agăț... de șoapta gri... a unui gând.
Dintre năluci... am să te fur... înfierbântat,
De trupul tău n-am să mă satur niciodat'
Mi te răstorn într-un hamac... ca un alint,
Și-n păr iți scutur... nesfârșitul... de-argint.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub descântecul tău
Nu ar trebui...
Să mă faci să sufăr
Atunci când vezi
Că alerg către tine
Eu vin cu grăbire
Nu de la răsărit
Nici de la apus
Și ar fi trebuit
A ști asta.
Vinovățiile mele
Sunt mici
Încrustate adânc
Cu numele tău
Risipit a uitare
Ca un dor
Aruncat ireal
Spre iubire
Epitetele bleau
L-am căpătat ușor
Fugind către tine
Cu aripi de nor
Și vânt de tăceri
Pentru că tu
Știi bine că eu
Tot sub
Descântecul tău
Mă învârt.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, Doamne, văd!
O, Doamne, văd!
Abia acuma văd!
Abia acum-au toate-n viață rost!
Abia acum cînd toate s-au schimbat
cu-adevărat,
abia
acum
încep
să văd
ce-am fost!
O, Doamne-aud!
Abia acum aud!
Abia acum răsună glasul Tău!
Abia acum mă bucur să Te-ascult
atît de mult
pe cît am fost de surd,
de-ngust,
de rău!
O, Doamne, merg!
Abia acuma merg!
Abia acum simt calea sub picior!
Abia acum de Duhul Tău atras
fac primul pas.
Și-acum
aș vrea
s-alerg,
să cînt,
să zbor!
O, Doamne sunt!
Abia acuma sunt!
Abia acum cu-adevărat trăiesc!
Abia acum, în tot ce-i pămîntesc,
pot să mă-nfrunt.
Și-acum
aud
și văd
și merg
și sunt.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te regăsesc
Te regăsesc printre cuvinte,
Mereu te duci... și iarăși vii,
În noaptea patimilor sfinte
Ca un izvor... de nebunii.
Strâng depărtările năuce
Și le așez ca-ntr-un festin
Oricât ar fi, de zăbăuce,
La un rever... și așa puțin.
Vei înțelege... și vei crede
Tăcerile când desfrunzești,
Delimitându-te... de verde
În dimineți... nepământești.
Spre înălțimi, seducătoare
Mă-ndemni, a ridica priviri,
Spre albul trupului de floare
Scăldat în rouă... și-n zefiri.
Te regăsesc, într-o poveste
Și-ntr-un poem uitat, aprins,
Ce lumii-ntregi a dat veste
Că brațele, mi te-au cuprins.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ucizi tăceri
Ucizi tăceri, doar c-o privire
Sedusă-n nopți... fără ecou,
Ce-aruncă spre nemărginire
Al clipei nepătat trusou.
Deschizi spiralei, nefirescul,
Reîntrupându-te-n pustiu
Cînd fulgeră... nepământescul
Lumini... pe care nu le știu.
Săruți cuvinte nerostite,
Reciți din Blaga și Kayyam,
Tot alergând înspre ispite
Pe care-abia le deslușeam.
Torni în pahare adevărul
Iubirilor... și roșul vin,
Iar trupu-ți este ca și mărul
Gustat... puțin câte puțin.
Ucizi tăceri... spre dimineață
În unduiri... dumnezeiești
Și-atingeri care mă răsfață,
Iubito!!! mă înnebunești.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul curge ca un soare
Curge cu soare peste noi
Și-n valuri dezgolim păcate,
Coapsele vii și sânii goi,
Rebeli țipând... a libertate.
De sâmbătă... până spre joi,
Deși ispitele-și dau coate
Curge cu soare... peste noi
Și-n valuri dezgolim păcate.
Timpul renaște-n amândoi,
Remodelând clipe uitate
Și aducând răcori de ploi,
Pe aripi de complicitate,
Curge cu soare... peste noi.
rondel de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!