Risipeşti nebun eterici fluturi

De la cer şi până la pământ,
Ochii tăi străfulgeră norocul,
Cu blestemul unui legământ
Ce abia acum... începe jocul.

Mă încolăceşti... năucitoare,
Ascunzând păcate şi iertări
În adâncul pur ca o-ntrebare
Şi în şoapta magicei chemări.

Risipeşti nebun, eterici fluturi,
Redeschizi abisul... şi-l inchizi,
Înălţând spre mine... azimuturi
Şi apoi... plăcerilor... mă vinzi.

De la cer... spre visele rotunde,
Înfloreşti în nopţile de-argint,
Când iubirea-n suflete pătrunde
Şi îmbrăţişările-s ca un alint.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti ca un înger

Mireasmă tainică de floare,
Esenţa tandrelor chemări
Ce-alunecă întrebătoare
Înspre păcate şi iertări.

Mi te adun dintre cuvinte
Şi te-nfăşor... abia simţit,
Fermecătoare şi fierbinte
Ca un destin... însufleţit.

Eşti ca un înger de lumină
Ascunsă-n visele rebele
Şi căutând... ca o regină,
Misterul nu ştiu cărei stele

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebun de frumoasă

Nebun de frumoasă... cu ochii de vis,
Prin cerul de stele deschis-ai cărare
Cu gândul ce intră pe sens interzis
Şi-a nopţilor vie şi blândă răcoare.

Arunc peste tine... veşmânt de iubire,
Şoptindu-ţi amorul... la ceasuri târzii,
Sărutul tânjeşte la dulcea-mplinire
Si-un deget te cheamă timid... să revii.

Flămândă ispita... mănâncă din mine
Şi-alunecă dulce pe-un trup îngeresc,
Săgeata lui Eros... năvalnică vine,
Cuvinte pe buze, n-am timp să găsesc.

Şi zilele trec... şi nopţile... iată,
Plutesc in parfumul de fluturi adus,
Străluce privirea... destinul şi-l cată,
Când soarele pică adânc spre apus.

Nebun de frumoasă şi-atât de fierbinte,
Spre seară... te-acoperi cu dorul
Şi cine-ar putea să mai fie cuminte,
Când gata-i să curgă izvorul.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebun de frumoasă

Nebun de frumoasă... cu ochii de vis,
Prin cerul de stele deschis-ai cărare
Cu gândul ce intră pe sens interzis
Şi-a nopţilor vie şi blândă răcoare.

Arunc peste tine... veşmânt de iubire,
Şoptindu-ţi amorul... la ceasuri târzii,
Sărutul tânjeşte la dulcea-mplinire
Si-un deget te cheamă timid... să revii.

Flămândă ispita... mănâncă din mine
Şi alunecă dulce pe-un trup îngeresc,
Săgeata lui Eros... năvalnică vine,
Cuvinte pe buze, n-am timp să găsesc.

Şi zilele trec... şi nopţile... iată,
Plutesc in parfumul de fluturi adus,
Străluce privirea... destinul şi-l cată,
Când soarele pică adânc spre apus.

Nebun de frumoasă şi-atât de fierbinte,
Spre seară... te-acoperi cu dorul
Şi cine-ar putea să mai fie cuminte,
Când gata-i să curgă izvorul.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ignorantul veşnic

Mă-mbrăţişezi cu gânduri neştiute
De parcă ai pleca arzând de dor
Şi străluciri de nimeni cunoscute
Redefinesc al trupului fior.

Atins de pana umbrelor vrăjite,
Mă reaşezi în dimineţi de-argint
Pe florile abia îmbobocite
Şi-n clipa de tăcere şi de alint.

Mă risipeşti, apoi, spre zări uitate,
Descoperind adâncuri de nesomn
Şi coapsele... de frunze zgâriate
Sau de privirea nu ştiu cărui domn.

Tresaltă sânul... roua prinde viaţă,
Închisă-i uşa şi păcatu-i greu,
Iubirea e mereu... petrecăreaţă,
Iar ignorantul veşnic... voi fi eu.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abilă şi provocatoare

Voi rândui... iluzii mute,
În spatii ample de culoare,
Ispitele abia-ncepute
Şi umbra macilor în floare.

Pun clipele... în secundare
Şi vraja toată pe nisip,
Redefinind o-mbrăţişare
Cu umbrele fără de chip.

Mai caut încă, necuvântul
Privirilor de foc şi jar,
Amestec cerul cu pământul
Şi te cuprind în braţe, iar.

Mă-ncolăceşti, năucitoare,
Topindu-mă înspre amiezi,
Abilă... şi provocatoare,
Mă tragi în aşternuturi verzi.

Printre măsuri şi epitete
Ce prind contur... abia şoptit,
Mă storci încet pe îndelete
Din dimineţi spre asfinţit.

Voi rândui... chemări nebune,
Noroc, speranţe, pasiuni,
Cuvintele ce ştiu a spune
Şi adevăruri... şi minciuni.

Le pun apoi... acolo unde,
Sunt sigur c-ai să le găseşti
Şi-n umbra clipelor rotunde,
Voi rândui... să mă iubeşti.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abilă şi provocatoare

Voi rândui... iluzii mute,
În spatii ample de culoare,
Ispitele abia-ncepute
Şi umbra macilor în floare.

Pun clipele în secundare
Şi vraja toată... pe nisip,
Redefinind o-mbrăţişare
Cu umbrele fără de chip.

Mai caut încă necuvântul
Privirilor de foc şi jar,
Amestec cerul cu pământul
Şi te cuprind în braţe, iar.

Mă-ncolăceşti năucitoare,
Topindu-mă înspre amiezi
Abilă... şi provocatoare,
Mă tragi în aşternuturi verzi.

Printre măsuri şi epitete
Ce prind contur... abia şoptit,
Mă storci încet, pe îndelete,
Din dimineţi... spre asfinţit.

Voi invoca... chemări nebune,
Noroc, speranţe, pasiuni,
Cuvintele ce ştiu a spune
Şi adevăruri... şi minciuni.

Le pun apoi... acolo unde
Sunt sigur c-ai să le găseşti
Şi-n umbra clipelor rotunde,
Voi rândui... să mă iubeşti.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norocos

Smaralde ai în ochi, iubire
Şi patimă şi dor nebun,
Că norocos e acel mire,
Ce pe priviri îţi e stăpân.

Şi gura-i rubinie floare,
Plină de tainice chemări,
Că norocos e-acela care,
Soarbe sărutul ei, în zori.

Sânii sunt pârguite mere,
Ispititori şi-atît de dulci
Că norocos e cel ce-ţi cere,
La el în braţe să te culci.

Şi coapsele-s năucitoare,
Fierbinţi, adânci şi-alunecânde,
Că norocos este cel care,
În miezul flăcării pătrunde.

poezie de Constantin Triţă din Trubadur prin dragoste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bat în geam

Bat în geam lumini rebele,
Zâmbitoare şi-ndrăzneţe
Ca un dans nebun de iele
Ce vor dragostea să-nveţe.

Căutând spre aşternuturi
Mi-te văd... strălucitoare,
Dezgolită-n dans de fluturi
Blândă şi seducătoare

Pari o tânără mireasă,
Toată-n alb, ca o-mplinire
Ce se vrea fi aleasă
De un enigmatec... mire.

Bat în geam, nebune vise
Dinspre adâncul unui dor,
Ce în trupul tău... găsise
Un liman... izbăvitor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turnând în tine îngeri

Mi te deschizi amiezilor nebune,
În patul tău de vise şi chemări,
Ce multe a văzut şi poate spune
La ceas de împăcăre şi iertări.

Mă întrupez în flăcări de iubire,
În lacrimile veşnicului dor
Şi ascund abil ispita în psaltire,
Sfinţind păcatul... ultimului zbor.

Te învelesc cu pasiuni divine,
Stârnind scânteia magicului foc
Înspre adâncul... clipelor puţine,
Ce fierbe-n suflet patimi şi noroc.

Mă risipesc încet, înspre rodire
Turnând în tine îngeri nenuntiţi
Când ochii îi ridici... a spovedire
Dar nu ai vrea în veci să te măriţi

Te însoţesc, spre orizonturi plate,
Când pică infinitul peste noi
Redeşteptând, un soi de libertate,
De linişte, de pace şi de ploi

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înspre amiezi nepământeşti

Te simt în trup... ispită dulce,
Născută-n dimineţi de-amor,
Când buzele vor să se culce
La tine-n sân... sau pe picior.

Pe gâtul alb... pun sărutarea.
Mi te-nfăşor cu mâini de foc
Şi alerg nebun cu răsuflarea
Pe trupul tău... plin de noroc.

Te strâng la piept năucitoare,
Te-ncolăcesc... şi te pătrund
În tainicul boboc... de floare
Şi-n vraja miezului... rotund.

Mă tot îndemni nerăbdătoare,
Cu ochii magici.... mă-nveleşti
Şi te deschizi... ca o-ntrebare
Înspre amiezi... nepământeşti.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sorbindu-te dintr-un sărut

Înspre amiezi, topesc dorinţele-n noroc,
Iluzii torn peste-aşteptări... şi le dau foc,
Din vise fac... perdele-arzând... de catifea
Şi-adun încet, nemărginirea dintr-o stea.

La sânul tău, ascund amorul şi mi-l sting,
Spre adâncimi cu răsărituri când te-ating,
Nebune clipe-ţi despletesc... prin aşternut
Şi te cuprind, sorbindu-te, dintr-un sărut.

Te dezgolesc şi-ţi pun peceţi cu buze moi,
Un univers, de patimi vechi renaşte-n noi,
Făcându-mi loc... năucitor... să te pătrund
Şi să m-agăţ... de şoapta gri... a unui gând.

Dintre năluci... am să te fur... înfierbântat,
De trupul tău n-am să mă satur niciodat'
Mi te răstorn într-un hamac... ca un alint,
Şi-n păr iţi scutur... nesfârşitul... de-argint.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă regăsesc în ochii tăi

Mă regăsesc în ochii tăi ca marea,
În diamantul lacrimilor reci,
Când scapă din tipare depărtarea
Şi ninge ca o vrajă pe poteci.

Mă regăsesc în ochii tăi de rouă,
În nerăbdarea buzelor de foc,
Când peste clipe orizontul plouă
Şi fulgeră cu fluturi şi noroc.

Mă regăsesc în ochii tăi, fierbinte,
În cutezanţa magicei dorinţi,
Când te ridici lasciv dintre cuvinte
Şi aşteptările le scoţi din minţi.

Mă regăsesc în ochii tăi, femeie,
În şoaptele ca un eteric dor
Când se deschide cerul în nedeie
Şi infinitu-ţi urcă pe picior.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă regăsesc în ochii

Mă regăsesc în ochii tăi ca marea,
În diamantul lacrimilor reci,
Când scapă din tipare depărtarea
Şi ninge ca o vrajă pe poteci.

Mă regăsesc în ochii tăi de rouă,
În nerăbdarea buzelor de foc,
Când peste clipe orizontul plouă
Şi fulgeră cu fluturi şi noroc.

Mă regăsesc în ochii tăi fierbinte,
În cutezanţa magicei dorinţi,
Când te ridici lasciv dintre cuvinte
Şi aşteptările le scoţi din minţi.

Mă regăsesc în ochii tăi, femeie,
În şoaptele ca un eteric dor,
Când se deschide cerul în nedeie
Şi infinitu-ţi urcă pe picior.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alerg acum spre tine, libertate

Dintre iluzii veşnic ponosite,
De-a valma puse în năluci de fum,
Aleg un madrigal şi trei ispite
A mă-nsoţi pe nu ştiu care drum.

Tot amânat-am clipelor prea-plinul,
Charisma închizând-o în tăceri
Şi-amestecând cu umbrele destinul
Am risipit prin suflete... poveri.

Alerg acum... spre tine... libertate,
Deşi abia, abia, te înteleg,
Răstălmăcind cuvinte-ncrucişate
Păcatelor... din care te culeg.

Paşii rebeli... au început să doară,
Smerite dimineţi mă definesc...
Când liniştea în aşternut coboară
Şi-n braţe, iată, mi-te regăsesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am pus în tine

Am pus în tine-atâta dor
Şi-atingeri făr-asemănare,
Ce te făceau să strigi uşor
Arzândă-n răsărit de soare.

Am pus în tine... nemurire,
Sfinţindu-te cu-a mea putere
Şi-nfăşurându-te-n iubire,
Când ultimul luceafăr... piere.

Am pus în tine... efemerul,
Dorinţe, patimi, rugăminţi,
Dulceaţa buzelor... misterul
Şi vraja clipelor... fierbinţi.

Am pus în tine sfânt... uleiul,
Din candela-mplinirii noastre
Şi floarea galbenă din teiul
Ce curge-n dimineţi albastre.

Am pus în tine... legănare,
Fantasme... şi epuizări,
Îmbrăţişări unduitoare
Şi şoapta magicei... chemări.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E noaptea suavă şi osânda plăcută

E noaptea aproape-nspre orele două,
Când visele strâng nectarul din sâni
Şi scutură pulberi albastre prin rouă
Privirea-ndrăzneaţă din ochii păgâni.

E noaptea atinsă... de o vie chemare,
Când coapse nebune... şi albe mă vor,
Adânc a pătrunde în miezul de floare,
Năvalnic... ca apa, semeţ... ca un zbor.

E noaptea plăpândă, sfioasă şi plină,
Când clipe rebele în cupe se ascund
Şi fluturi ce aleargă spre clipa divină
Turna-vor în tine... amorul... profund.

E noaptea suavă şi osânda plăcută,
Când fulgeră gânduri şi astrele cad
La porţi de izvoare, iar luna-i tăcută,
Ca cetina verde... sfinţită... de brad.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul cupelor de crin

Cupa crinului... prea plină,
Arde-aripe reci de fluturi
Ce se zbat înspre lumină
Ascunzându-se în ciuturi.

Şi-n mister... de crinolină
Căutând spre azimuturi
Cupa crinului... prea plină,
Arde-aripe reci de fluturi.

Răspândind... ca o felină
Dragoste prin aşternuturi,
Colo-n margini de grădină
Dimineaţa, vrei să scuturi

Cupa crinului... prea plină.

rondel de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi te chem

Şi te chem iubito... încă,
Cu-al tău trup să îmi fii leac,
Timpului... să dai poruncă,
A mai sta cu noi... un veac.

Şi te chem iubito... soare,
Cu-n surâs să mă topeşti,
Strălucindă ca o floare,
În amiezi... dumnezeeşti.

Şi te chem iubito... seara,
Să mă strângi năucitor,
Până va-nceta chitara
A mai plânge de-al tău dor.

Şi te chem... a câta oară
În adâncul unui vis,
A pătrunde fără scară,
Undeva... în paradis.

Şi te chem... cerul de plânge
Spre decembrie... târziu,
Să fii dorul ce mă strânge,
Eu... destinul tău... să fiu.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, iubito

Ah, iubito... înc-odată
Te acopăr tumultos
Şi cămaşa-ţi dantelată
Dulce-alunecă în jos.

Te-nfăşor cu nerăbdare,
Tu, mă-ncolăceşti nebun,
Caldă şi fermecătoare
Între perne când te pun.

Ne iubim ca două stele
Într-o noapte de dezmăţ,
Vehemente şi rebele,
Pline toate... de răsfăţ.

Ah iubito... fără teamă,
Te cuprind şi te dezmierd
Simţind ochii ce mă chemă,
În adâncu-ţi să mă pierd.

Răscolind plăceri uitate,
Făr-a spune un cuvânt
Ne-adunăm dintre păcate,
Într-un tainic... legământ.

Suntem suflete pereche,
Tu şi eu înspre noroc,
Şoapte-ţi picur în ureche,
Când ard trupurile-n foc.

Ah, iubito... vremea vine,
Curge cerul peste noi,
Clipele şi-aşa puţine,
Le aşez pe sâni-ţi goi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, iubito

Ah, iubito... înc-odată
Te acopăr tumultos
Şi cămaşa-ţi dantelată
Dulce-alunecă în jos.

Te-nfăşor cu nerăbdare,
Tu mă-ncolăceşti nebun,
Caldă şi fermecătoare,
Între perne când te pun.

Ne iubim ca două stele
Într-o noapte de dezmăţ,
Vehemente şi rebele,
Pline toate de răsfăţ.

Ah, iubito... fără teamă,
Te cuprind şi te dezmierd,
Simţind ochii ce mă chemă,
În adâncu-ţi să mă pierd.

Răscolind plăceri uitate,
Făr-a spune un cuvânt,
Ne-adunăm dintre păcate,
Într-un tainic... legământ.

Suntem suflete pereche,
Tu şi eu înspre noroc,
Şoapte-ţi picur în ureche,
Când ard trupurile-n foc.

Ah, iubito... vremea vine,
Curge cerul peste noi,
Clipele şi-aşa puţine,
Le aşez pe sâni-ţi goi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!