În poala nopţii

În poala nopţii dorurile cântă,
Ard stelele de parc-ar fi făclii,
Iar luna... depărtările înfruntă
Trezind la viaţă mii de erezii.

Adeseori, pe-o stradă rătăcită
Şi-n adâncimea orelor de foc,
Doar eu şi tu, nostalgică ispită,
Iertările împingem spre noroc.

Reinvestim în patimi şi păcate,
Riscând speranţele fără regret,
În noaptea albă visele-s uitate
Şi ceru-i... ca o frunte... de poet.

Rătăcitor, prin umbre neştiute,
Lipit de sânii ca un jurâmânt,
Sărut dulceaţa buzelor tăcute
Cu îndrăzneala ultimului sfânt.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţin de mov

Puţin de mov, parfum, decenţă,
Un orizont fără cusur,
Priviri adânci, efervescenţă
Şi iar, păcatelor te fur.

Puţin de mov, patimi, tăcere,
Atingeri pline de fiori,
Dulceaţa buzelor de miere
Şi patul viselor din zori.

Puţin de mov, nectar, blândeţe,
Melancolii şi pasiuni,
Trupuri arzând ca-n tinereţe
Şi noi aceeaşi, doi nebuni.

Puţin de mov, tact şi răbdare,
Încredere, respect, amor,
Sânii săltând, ca o chemare
Şi clipa înspre care zbor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul curge ca un soare

Curge cu soare peste noi
Şi-n valuri dezgolim păcate,
Coapsele vii şi sânii goi,
Rebeli ţipând... a libertate.

De sâmbătă... până spre joi,
Deşi ispitele-şi dau coate
Curge cu soare... peste noi
Şi-n valuri dezgolim păcate.

Timpul renaşte-n amândoi,
Remodelând clipe uitate
Şi aducând răcori de ploi,
Pe aripi de complicitate,

Curge cu soare... peste noi.

rondel de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai am o sărutare

Mai am o sărutare pentru tine,
Tu ştii... iubito!... unde-i locul ei,
Pe sânul cu sclipiri diamantine,
Sau pe tăcerea buzelor scântei.

Se umple parcă cerul de lumină
Şi-mbrăţişările... ne dezgolesc,
Când patima-i lipită... de retină,
Iar focul se înalţă diavolesc.

Mai am o sărutare... nenuntită,
Alunecând spre coapsele de foc
Şi răscolind... pârdalnica ispită,
Între mătăsuri pline de noroc

Dansează flăcări... ireal de dulce,
Obrazu-i roşu... ca un nobil vin,
Ce ştie-ntre păcate să ne-arunce
Topindu-ne... puţin câte puţin.

Mai am o sărutare... îndrăzneaţă,
Ce risipeşte-n trupuri veşnicii
Gălăgioase ca o precupeaţă
Ce vinde inocentă... erezii.

Trosneşte lemnul magicei clipite
Privirile tot leagă şi dezleagă,
Soroacele nebunelor ursite
Afară ninge... cine să-nţeleagă?

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş fi dansat cu tine

Aş fi dansat cu tine, înc-o vară,
La Vama Veche sau la Costineşti,
Când pescăruşii cântă la chitară
Şi pe nisip... păcatele-nmulţeşti.

In noaptea violetă... şi mahmură
Ascund sitarii frica-n stufăriş,
Iar luna c-un pahar de băutură
Revendică amorul... pe furiş.

Aş fi dansat cu tine, dezgolită,
Ca o ispită albă, de argint,
Lăsându-mă, încet, a fi iubită,
Când pică stelele înspre Corint.

Parfumul tău, de iasomie pură
Pătrunde în adâncuri inocent,
Ca o esenţă... ca o picătură,
Ce răscoleşte trupul... permanent.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă luna

Cântă luna-ntr-un sărut,
Noaptea-şi cumpără inele,
Doar trecutul... e pierdut
Printre atât-amar de stele.

Cântă luna-n braţe strânsă,
Printre vise şi-mpliniri,
De iubire fiind pătrunsă
Şi parfum de trandafiri.

Cântă luna la fereastră,
Curge cerul peste noi,
Ca un colţ de mare-albastră,
Peste sâni de piatră... goi.

Cântă luna şi ne ploua
Cu argint din aşteptări,
Plâng cascadele de rouă,
Făr-a pune... întrebări.

Cântă luna... timpul trece,
Vreme nu-i să mai iubesc,
Clipe-ncearcă trist să plece
Si eu vreau să-ntineresc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel avid de indecenţă

Şi tot revin spre tine... indecenţă,
În dimineţi prea pline de păcate
Când visul pare o incandescenţă
Topind iubiri... adeseori trucate.

M-ai amăgit cu tainica-ţi licenţă
Ce dă savoare... buzelor uscate
Şi tot revin spre tine... indecenţă
În dimineţi prea pline de păcate.

Arunc apoi c-un pic de inocenţă
Înspre abisuri veşnic neumblate
Jucând destinul.... fără reticenţă,
Pe-a timpului pierdută... libertate

Şi tot revin spre tine... indecenţă

rondel de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupurile cântă

Fără de prihană, amărui de dulce,
Înfloreşti sărutul între ieri... şi azi,
Tainice-atingeri vor a te seduce
Rostuind ispite... dincolo de brazi.

Vor renaşte-n tine interzise clipe,
Gânduri dezgolite şi speranţe vii,
Din tăceri uitate împleteşti risipe
Şi topeşti în sânge... mii de erezii.

Suntem simbioza sferelor divine,
Magica formul-a sacrului păcat,
Libertatea pusă-n energii puţine
Rătăcite seara... într-un roşu pat.

Făr-asemănare... trupurile cântă,
Curba împlinirii şerpuieşte-n noi,
Palmele nebune, visele frământă
Şi-n adânc aruncă nesfârşite ploi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa-i viaţă, ceru-i cer (copla ... *cântec improvizat*)

Viaţa-i ceaşcă, ceru-i ness:
Nopţii nu-i dau de ales!
Viaţa-i lapte, ceru-i corn:
Nopţii n-am de gând să-i torn!
Viaţa-i floare, ceru-i gir:
Nopţii nu-i tai trandafir!
Viaţa-i hidră, ceru-i ochi:
Nopţii nu-i zic de deochi!
Viaţa-i albă, ceru-i roz:
Nopţii nu-i dau chinoroz!
Viaţa-i verde, ceru-i bej:
Nopţii nu-i las mâini de vrej!
Viaţa-i nună, ceru-i naş:
Nopţii nu-i dau sufertaş!
Viaţa-i strună, ceru-i lan:
Nopţii nu-i cânt la pian!
Viaţa-i cale, ceru-i hărţi:
Nopţii nu-i mai cumpăr cărţi!
Viaţa-i salbă, ceru-i stea:
Nopţii nu-i promit mărgea!
Viaţa-i leghe, ceru-i ploi:
Nopţii nu-i vând mere joi!
Viaţa-i mumă, ceru-i zmeu:
Nopţii nu-i mai pun placheu!
Viaţa-i traistă, ceru-i saci:
Nopţii nu-i mai pun araci!
Viaţa-i gală, ceru-i rol:
Nopţii nu-i dau niciun pol!
Viaţa-i pală, ceru-i tern:
Nopţii stele nu-i mai cern!
Viaţa-i pâclă, ceru-i brun:
Nopţii nu-i mai vând tutun!
Viaţa-i flaut, ceru-i bas:
Nopţii cântece nu-i las!
Viaţa-i ceaţă, ceru-i şters:
Nopţii nu-i mai scriu un vers!
Viaţa-i stradă, ceru-i car:
Nopţii nu-i pun felinar!
Viaţa-i ţară, ceru-i burg:
Nopţii nu-i mai iau cal murg!
Viaţa-i iască, ceru-i gaz:
Nopţii nu-i mai las răgaz!
Viaţa-i glie, ceru-i nap;
Nopţii n-am de gând să-i sap!
Viaţa-i apă, ceru-i dig:
Nopţii nu-i mai iau cârlig!
Viaţa-i bute, ceru-i gât:
Nopţii nu-i ţin de urât!
Viaţa-i sumă, ceru-i calc:
Nopţii planul nu-i defalc!
Viaţa-i minus, ceru-i plus:
Nopţii nu-i zic că-s răpus!
Viaţa-i bancă, ceru-i pont:
Nopţii nu-i pun bani în cont!
Viaţa-i uşă, ceru-i prag:
Nopţii boii nu-i mai trag!
Viaţa-i sticlă, ceru-i dop:
Nopţii nu-i iau din târg clop!
Viaţa-i goală, ceru-i plin:
Nopţii cupe nu-i închin!
Viaţa-i poker, ceru-i pot:
Nopţii nu-i rămâne-un zlot!
Viaţa-i temă, ceru-i test:
Nopţii nu-i las nimic rest!
Viaţa-i farsă, ceru-i râs:
Nopţii nu-i mai zic nici pâs!
Viaţa-i coală, ceru-i pix:
Nopţii nu-i cer bani la fix!
Viaţa-i oază, ceru-i pom:
Nopţii nu-i cumpăr nici rom!
Viaţa-i luntre, ceru-i larg:
Nopţii nu îi fac catarg!
Viaţa-i pleavă, ceru-i râu:
Nopţii nu-i mai vântur grâu!
Viaţa-i halcă, ceru-i gril:
Nopţii nu-i las nici fitil!
Viaţa-i tracă, ceru-i dac:
Nopţii nu-i trimit olac!
Viaţa-i şesuri, ceru-i plai:
Nopţii nu-i dau nici mălai!
Viaţa-i clipă, ceru-i ceas:
Nopţii nu îi dau compas!
Viaţa-i dură, ceru-i jug:
Nopţii nu-i mai las belsug!
Viaţa-i fermă, ceru-i sat:
Nopţii grâne nu i-am dat!
Viaţa-i vaiet, ceru-i plâns:
Nopţii fânul nu i-am strâns!
Viaţa-i viţă, ceru-i must:
Nopţii nu-i dau nici de gust!
Viaţa-i poftă, ceru-i trai:
Nopţii lemne nu-i mai tai!
Viaţa-i iarbă, ceru-i fân:
Nopţii nu-i pun ţânci la sân!
Viaţa-i teatru, ceru-i gong:
Nopţii nu-i întind şezlong!
Viaţa-i sfântă, ceru-i mov:
Nopţii nu-i trimit hrisov!
Viaţa-i plată, ceru-i con;
Nopţii nu-i cumpăr creion!
Viaţa-i vrajbă, ceru-i şiş:
Nopţii nu-i fac înveliş!
Viaţa-i cizmă, ceru-i flec:
Nopţii fruntea nu-i mai plec!
Viaţa-i mierlă, ceru-i mei:
Nopţii, la porţi, nu-i las chei!
Viaţa-i blide, ceru-i vas:
Nopţii lună nu-i mai las!
Viaţa-i tenis, ceru-i set:
Nopţii nu îi iau bilet!
Viaţa-i jale, ceru-i chiu:
Nopţii nu-i mai iau rachiu!
Viaţa-i şină, ceru-i tren:
Nopţii nu-i sciu un catren!
Viaţa-i miere, ceru-i stup:
Nopţii sticle nu-i destup!
Viaţa-i stearpă, ceru-i slab:
Nopţii nu îi tai kebab!
Viaţa-i tristă, ceasu-i rău:
Nopţii nu i-am prins şalău!
Viaţa-i rană, ceru-i orb:
Nopţii nu-i dau pui de corb!
Viaţa-i plajă, ceru-i chip:
Nopţii nu-i mai car nisip!
Viaţa-i abur, ceru-i scrum:
Nopţii nu-i mai las nici fum!
Viaţa-i carte, ceru-i vis:
Nopţii nu îi dau înscris!
Viaţa-i dulce, ceru-i zbor:
Nopţii nu-i las nici amor!
Viaţa-i soartă, ceru-i foc:
Nopţii nu-i urez noroc!
Viaţa-i zâmbet, ceru-i nur:
Nopţii bezna n-am să-i fur!
Viaţa-i creier, ceru-i gând:
Nopţii poante nu-i mai vând!
Viaţa-i iarnă, ceru-i ger:
Nopţii nu-i dau alt reper!

poezie de Mihaela Banu (6 iunie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împătimit de sfârcuri şi himere

Rememorând atingeri şi păcate,
În dimineaţa... frunzelor de nuc,
Sărut dulceaţa buzelor şi poate,
La pieptul tău păcatele-mi usuc.

S-or împlini soroacele sfinţite
Şi-n hora-mbrăţişărilor fireşti,
Amestec îndrăzneţele cuvinte,
Cu-acei fiori nebuni, împărăteşti.

Şi parcă înfloreşte depărtarea,
Când te adun, înţelegând risipa
Ce pune-n tine fluturii şi marea,
Redecorând... eternităţii... clipa.

Apoi te sorb... beţiilor trucate,
Împătimit de sfârcuri şi himere
Care-au trezit... acea... imensitate
De catifea încinsă... şi plăcere.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecările, plecările...

plecările, plecările,
spre toate depărtările,
lăsând pustii şi gările
cu toate aşteptările,
spre marginile gândului,
la marginea pământului...

odată cu plecările
îmi zboară-n veci şi dorurile
şi nevisate visurile
spre negrele abisurile,

dorurile care nu adorm
şi nu mă lasă-n veci să dorm,
dorurile, patimi adânci,
aş vrea să le târăsc pe brânci
şi peste munţi şi peste stânci...

aş vrea s-o iau aşa năuc
şi nu ştiu încotro s-apuc...
prin lumea largă rătăcit,
ca să mă pierd în infinit.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (23 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am pus în tine

Am pus în tine-atâta dor
Şi-atingeri făr-asemănare,
Ce te făceau să strigi uşor
Arzândă-n răsărit de soare.

Am pus în tine... nemurire,
Sfinţindu-te cu-a mea putere
Şi-nfăşurându-te-n iubire,
Când ultimul luceafăr... piere.

Am pus în tine... efemerul,
Dorinţe, patimi, rugăminţi,
Dulceaţa buzelor... misterul
Şi vraja clipelor... fierbinţi.

Am pus în tine sfânt... uleiul,
Din candela-mplinirii noastre
Şi floarea galbenă din teiul
Ce curge-n dimineţi albastre.

Am pus în tine... legănare,
Fantasme... şi epuizări,
Îmbrăţişări unduitoare
Şi şoapta magicei... chemări.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sorbindu-te dintr-un sărut

Înspre amiezi, topesc dorinţele-n noroc,
Iluzii torn peste-aşteptări... şi le dau foc,
Din vise fac... perdele-arzând... de catifea
Şi-adun încet, nemărginirea dintr-o stea.

La sânul tău, ascund amorul şi mi-l sting,
Spre adâncimi cu răsărituri când te-ating,
Nebune clipe-ţi despletesc... prin aşternut
Şi te cuprind, sorbindu-te, dintr-un sărut.

Te dezgolesc şi-ţi pun peceţi cu buze moi,
Un univers, de patimi vechi renaşte-n noi,
Făcându-mi loc... năucitor... să te pătrund
Şi să m-agăţ... de şoapta gri... a unui gând.

Dintre năluci... am să te fur... înfierbântat,
De trupul tău n-am să mă satur niciodat'
Mi te răstorn într-un hamac... ca un alint,
Şi-n păr iţi scutur... nesfârşitul... de-argint.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Las iertările

Las iertările creştine
Pe tărâm nepământesc,
Inima... ce bate-n mine
Spune, încă, să iubesc.

Buzele mi-s rugăciune,
Sânii-s un sfinţit... altar,
Ochii patimi şi tăciune,
Aripa de înger... har

Mi-e sărutul... judecată,
Mâna... clopot către cer,
Poarta vieţii-i descuiată
Şi destinul... giuvaer.

Las căinţa pentru mâine,
Cel de sus... e iertător,
Dragostea îmi este pâine
Şi amorul... viu... izvor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul ca o rugă

Deschide-mă-n amiază, robită de păcate,
Înfige-te-n adâncuri şi-nvaţă-mă să zbor,
Când ploile aleargă... în fulgere-mbrăcate
Şi sărutări nebune, prind viaţă, pe picior.

Dezleagă-mă de temeri fragile... şi ispite,
Sfinţeşte-mă cu-atingeri năucitori de moi,
Când cerul... cerne fluturi... în ape vălurite
Şi tremură dorinţa... în sânii plini... şi goi.

Ascunde-mă în roşul de maci şi de iubire
Topeşte-mă în suflet... şi lasă-mă... să curg,
Când îngeri desenează... a clipei mântuire
Şi soarele pluteşte, buimac, înspre amurg.

Păstrează-mă în vise şi în plăceri de taină,
Mă scutură pe-ntinderi... de rouă... şi tăceri
Când trupurile cântă, pe-o răvăşită... haină
Şi timpu-i ca o rugă... de umbre şi poveri.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea

Iubita mea! azi fulgeră şi plouă,
Cerul e prins în falduri sidefii
Şi-n dimineaţa clipelor de rouă,
Peniţa-mi împleteşte... poezii.

Pot scrie ne-mplinirile-n poeme,
O nouă carte-i gata... de tipar,
Eliberând păcatele din scheme
Cu pasiune, dragoste şi har.

Prin întuneric, dezgolesc lumina
Cuvintelor... nespuse de tăceri
Şi-o dăruiesc privirilor... pe INA,
Necunoscuta marilor plăceri.

Iubita mea! seducător de dulce,
Închin sonete buzelor de foc,
Ce vor a ispiti... şi a seduce
Trupul ferit de patimi şi noroc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna mea

Doamna mea! te rog, mă iartă,
A vorbi... nu cred că pot,
Ochii tăi nebuni mă ceartă,
Roiesc fluturi... peste tot.

Două mere coapte, ţipă,
De sub bluza... ca un crin
Când iubirea se-nfiripă
Cu un melc... mai cabotin.

Doamna mea! te rog, răspunde
Buzelor, ce-aprind păcatul
Peste coapsele rotunde,
Care ţipă spre... înaltul.

Uşa!... fă-o să se-nchidă
Fără zgomot... fii complice,
Blândă, proaspătă, lucidă
Printre pulberi şi alice.

Doamna mea! vremea-i sosită,
Şi-n ferestre... cântă luna,
Iar tu vrei... a fi iubită,
Ca niciuna.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti poet

Eu vreau cântări de veselie.
Că tu eşti trist, ce-mi pasă mie?
Nici vreu să ştiu de ce te doare,
De grijile ce te frământă,
De inima ta care moare...
Tu eşti poet, deci cântă.

De te urăsc, de te sfâşie
Vrăjmaşii tăi, ce-mi pasă mie?
Zâmbind, tu rănile-ţi ascunde,
Şi-n stele sufletu-ţi avântă,
Cui te loveşte, nu-i răspunde...
Tu eşti poet, deci cântă.

De-ţi plâng ai tăi, în sărăcie,
Şi-i vezi murind, ce-mi pasă mie?
Tu du-mă-n alte lumi, senine,
Căci singura-ţi chemare sfântă
E să mă-nveseleşti pe mine;
Tu eşti poet, deci cântă.

Iar dac-un vânt de nebunie
Peste viaţa ta pustie
S-abate pentru totdeauna,
În noaptea care te-nspăimântă
Priveşte stelele şi luna
Surâzător, şi cântă.

poezie celebră de Alexandru Vlahuţă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ispita din tine

Ai trupu-nflăcărat ca o dorinţă,
Ascunsă în adâncuri visătoare,
De frenezii pierdute în credinţă
Şi în dulceaţa buzelor de floare.

Tu te oferi privirilor spumoasă,
Arzând năucitor, ca un vulcan
Ce îşi aruncă visele-nspre casă
Înfăşurate-n vorbe de can-can.

Mă vrei şi mă renegi într-o clipită,
Mă-nebuneşti şi-amăgitoare râzi,
Cât te-aş urâ, dar te iubesc ispită
Şi uite cum în suflet îmi pătrunzi.

Trezeşti în mine-o patimă rebelă,
Păcatele-mi stârneşti şi le arunci
În rochii vaporoase de dantelă
Şi-n leagănul nescriselor porunci

Te simt spre dimineaţă, întrupată
În fluturele alb, dansând ermetic
Cu umbrele unui parfum de fată,
Ce-ascund în tine, ultimul eretic.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E de-ajuns

Într-o mare de iertare,
Risipită-n aşternut,
E un strop mărunt de soare
Şi un simplu... biet sărut.

Când în ochi... clipa-i închisă
Şi-aruncată-nspre păcat,
Poate-i inima deschisă?
Lacrima... s-o fi uscat?

Dacă-n năluciri de vise,
Se adună, iarăşi, doi,
Depărtările prezise,
Se revoltă-n... sânii goi.

Fără tot ce-a fost să fie,
Printre gânduri ratacit,
E de-ajuns... o nebunie
Şi-un genunchi, mereu, smerit.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti iubirea mea

Eşti iubirea mea de-o vară,
Furişată-ntr-un sărut,
Ce-nspre coapse-ncet coboară
Şi-n parfum de aşternut.

Eu... cu mintea mea nebună
Mi-te am... şi mi-te duc
Pe un colţ uitat de lună,
Unde... visele-mi usuc.

Eşti iubirea mea de taină,
Dezgolită de cuvinte,
Prinsă la rever de haină,
Mătăsoasă şi cuminte.

Eu... te despletesc de gânduri
Şi-n odihna nopţii... blândă,
Pun speranţele în rânduri,
Când luceferi stau la pândă.

Esti iubirea mea... ştii bine,
Eu... cu tine mă-nvelesc,
Şi alerg năuc spre tine,
Dragoste... să-ti dăruiesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!