Reîmpărțind iubirile la doi
Ridic privirea înspre verzi destine,
Iubiri rebele... re-mpărțind la doi
Și te-nfășor cu trupul meu, pe tine,
Când cerul vieții ninge peste noi.
Ca-ntr-un alint... ispitele ne leagă
Tot împletind atingeri diavolești
Și încercând nebune să-nțeleagă
De voi pleca... sau dacă mă oprești.
Mă tragi ușor... pe trupul care arde
În profunzimi fierbinți, fără cusur,
Eliberând privirea de smaralde
Și sânul, ce mă-ndeamnă să te fur.
Desfac abil a coapselor răscruce
Și scutur curcubeul... de tăceri,
În dimineți ce vor a mă seduce
Bătând la poarta viselor... de ieri.
Și iar ridic privirile-nspre tine,
Reîmpărțind iubirile... la doi,
În așternutul marilor destine
Când cerul vieții ninge peste noi
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.