
Îmblânzitoarea
și-atunci venise ea
grăsuță frumușică vie
pocnise un colț prea abrupt
cu marginea unei andrele
cu-o vorbă pestriță catifelată
mutase camera veche vreo 2-3 mobile
centrul privirii spre răsărit
astupase spunea gura lumii
groapa celor de moarte păcate
ce-i drept mai chicoteau dracii
de te lua cu gol la stomac
o neliniște dintr-acelea că musai
totul se va prăbuși
și oamenii se făceau lighioane
schimonoseau chipul Domnului
uitând de iubirea aproapelui
dar ea!
amintirea copiilor desculți așa de orfani
o incrustase spre luare-aminte într-o icoană
și peretele orb atâtea veșnicii strălucise
de nestăvilit își ascunsese plânsul marea iubire
într-o corabie de note alunecoase
își cârmuise privitorii spre fereastra minusculă
dând spre pajiștea cu mușetel și coada-șoricelului
[vezi, nici nu venise primăvara
și minunea aceea se împrăștia
pe căi nevăzute
simțite poate doar
prin sfiiciunea inimii]
scosese de la naftalină mireasma casei
gustul cald al tuturor iernilor
făcuse bunică bunic mamă și tată
puzderie de copaci... puzderie de copii
le spusese:
când se coc cireșele stați în mijlocul lor
ca niște fii risipitori întorcându-se
hrăniți-vă cu lumina soarelui intrată în ele
faceți loc mic în bătătură mare împrejmuiți-l cu dragoste
cântați când simțiți sugrumare
purtați bluze în multe culori și batiste parfumate
dați florilor zăpada cu tandrețe la o parte
cât să vă acopere desăvârșit Rana
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre lumină
- poezii despre zăpadă
- poezii despre tată
- poezii despre primăvară
- poezii despre plâns
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre muzică
- poezii despre marină
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare

Pentru totdeauna?!
venise primavara și eu
aveam să o ratez aproape sigur și de data aceasta
așa cum ratezi cam toate chestiile esențiale
care te-ar putea duce spre infinit
minusculă încercasem minima revanșă
aprofundarea cerului
într-o oglindă retrovizoare clipa exactă
în care un gest accidental sfârșește
prin a deveni iubirea cu premeditare
surâsul meu rămăsese suspendat
într-un buchet orange de stânjenei
toată dragostea mea către
printr-un ciob străvezit
norii erau albi și greoi
capete de vată îmbibată cărora în zadar
se zbătea câte-un înger să le vestească
fantomatice glasurile... cântecul acela
pierzându-se înainte de a se fi născut
și poate că totuși.... cândva
Primavara mea aveai să fii tu...
chiar și numai prin acea fracțiune de secundă
când ai intrat pe ușă... m-ai identificat... m-ai pironit în văzul tuturor
și ne-am despărțit... pentru totdeauna?!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre îngeri, poezii despre timp, poezii despre secunde, poezii despre nori, poezii despre naștere, poezii despre infinit sau poezii despre devenire

Știam că o să vină
și zilele acelea în care o să trec
pe lângă cireș fără să-l suspectez
de posibilitatea florii
de trecerea ei de o parte și de alta
ca un ștreang oblăduitor al rănilor mele
într-un gest reflex o să mângâi
locul pe unde au plecat atâția înainte-mi
cu irisul întors spre ceva... cine știe?!... poate spre pajiștea de păpădii
miraculos răsărită de sub șinele tramvaiului
am să-mi amintesc într-o doară de tine
ca și cum niciodată nu te-aș fi cunoscut altfel
decât printr-o sticlă groasă monocromă
păstrând gâtuit sufletul... distanțele ireconciliabile
în tentativa grotescă a păsării albe
născute subit din marea barieră afectivă
temerară deasupra nimicului
și inima mea avea să staționeze
în turla cu ecou și mireasmă de mărgăritare
într-o seară înnoptându-se luminat
când porțile s-au deschis în iluzie
și oamenii
s-au îmbrățișat
în sfârșit!
fără de măști
fără de teama
că insidios
își vor da
moarte.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zile
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tramvaie
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre seară
- poezii despre păsări
- poezii despre posibilitate
Argintul de aur
să privești spre tine și să te vezi
mic
mic, mic de tot gol-pușcă
deasupra cristelniței în brațele preotului pregătit
să te creștineze
și-atunci eu celălalt tu am văzut
fulgerul
doi îngeri cu
un arc dublu elicoidal de argint și de aur în mâini
coborând din cupola înaltă, fără sfârșit a bisericii
ca flacăra sfântă în ziua învierii
și pătrunzând în creștetul capului tău
de unde până atunci plângeai te-ai luminat
deodată fața ta s-a umplut de pacea și
liniștea de înțelepciunea și iubirea străbunilor
atunci ai știut tu celălalt eu
fluviul tău de gene curge prin timp
nu prin spațiu
și va curge așa mereu nestăvilit
mai departe tot mai departe spre mâine
fluviul tău de gene
venind din nopțile timpului de la
Eva și Adam spre lumină
a deschis gura și a cuvântat iată
opera perfectă
argintul de aur
sufletul izbucnind în spirit nu doar în
oase și cărnuri
atunci am știut eu celălalt tu
că
nici un bunic al străbunicelor tale
nu a murit de tifos la șase ani
nici o bunică a străbunicilor tăi
nu a murit virgină la optzeci de ani
poezie de Vlad Scutelnicu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre religie, poezii despre creștinism, poezii despre argint, poezii despre spațiu și timp, poezii despre înțelepciune sau poezii despre înălțime

Restanțe
ploaia sau vântul...
sentimentele cuiva
scuturau florile de cireș
la o masă a timpului
nu aveam noi vreme!
! tramvaiul 12 își schimbase radical traseul
tu rămâneai
undeva la granița aceea
imperceptibilă uman
dintre văz și irealitate
nu știu dacă voiam cu orice preț
să te caut... să te identific
în dreptul inimii mele vreo 2-3 vrăbii
suficient de muzicale cât să acopere
eventuale trădări ale aproapelui
nu mai știu...
o doamnă în vârstă își făcea loc printre copaci
de nu vor fi fost oameni!?
nicio bancă liberă!
vietăți preistorice revendicau simțurile când
caruselul a început să împrăștie cu amintiri
toate aceste memorii atemporale ale cosmosului nenăscut încă
neputincios nutrind nostalgia lui pentru iubirea care avea să-l germineze imperfect
chipul meu îți rămânea
într-o lumină plină de irealitate
și ziua de azi nu începea cu stol de porumbei
nici nu se încheia în dreptul intenției de continuitate
între noi
se consuma supermarket de inutilități
bonsai din plastic cu livrare en gros
lalele de Grecia învelite din indiferență
cu mâini grăbite de femeie ancorată... nu aici
până și chipul copilului de viu împăiat într-o vitrină...
numai un destin care ne excludea
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri, poezii despre început, poezii despre vârstă, poezii despre vânt, poezii despre vrăbii, poezii despre trădare sau poezii despre spațiul cosmic
Cu sufletul spre cer
Cu sufletul spre cer, am cerut iubire,
apoi ți-am zărit ochii înlacrimați
ascunși printre zâmbete dureroase...
Cu sufletul spre cer, am cerut frumusețe,
apoi ți-am sărutat fiecare tresărire
de pe chipul îmbujorat...
Cu sufletul spre cer, te-am cerut pe tine,
apoi ți-am îmbrățisat ființa
pitită la umbra inimii mele...
Cu sufletul spre cer, ți-am cerut nemurirea,
apoi ți-au îngenunchiat toate stelele
venerându-ți urmele pașilor...
Cu sufletul spre cer, am cerut încă un răsărit,
apoi ți-am mângâiat genunchii zdreliți
de atâta neliniște...
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre sărut, poezii despre stele, poezii despre ochi, poezii despre inimă, poezii despre frumusețe sau poezii despre durere
Floarea soarelui
Ma-ntorc acum spre viitor cu fața.
Lumina lui îmi trece-adânc prin pleoape.
Și oamenii îmi sunt și mai aproape
Și parcă m-a luat de mână, viața.
Eu secolului meu i-aud povața;
Spre el vin milioane să se-adape,
Strălucitor ca fața unei ape
Când soarele răsare, dimineața.
Ca peste șesuri aurii de grâne
Văd zarea largă-a zilelor de mâne
Și peisajul lumii viitoare.
Mai tare-mi bate inima în piept!
Spre viitor tot sufletu-i îndrept,
Mereu, ca floarea-soarelui, spre soare.
sonet de Demostene Botez
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre viitor, poezii despre viață, poezii despre sfaturi sau poezii despre peisaje

Fulg de iubire
Privirea ta ți-a însoțit suflarea
cu care mă înalț și-acum spre cer
în bucuria vântului când marea
o mângâie cu aripi din eter.
Erau în ea scântei mângâietoare,
era căldură și era ceva
ce mă făcea să cred că nu din Soare,
din ei venea lumina ce-mi purta
Întregul zbor spre locuri neștiute,
cu bucurii simțite doar în vis,
prin universuri noi, nestrăbătute,
cu străluciri ce nimeni n-a descris.
Iubita mea, un fir de păpădie
e, sigur, mult mai greu de ce simt eu
acum, când am aflat că mi-ai dat mie
iubirea ta. Mă va-nălța mereu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre bucurie sau poezii despre aripi

* * *
Îmbătată de-o ametitoare mireasma a inimii mele,
și de calda înveșmântare a soarelui iubirii...
Mă simt la cârma celei mai frumoase corabii de roze,
În brate c-o umbra nedeslușită... dar atât de vibranda...
Plutind prin marea lumii,
sunt deseori zdrobita de apa-mi hămesită...
plutesc în plânsul greu al țărânei dezgolite...
pășind printre sunete amare și îmbătrânite...
Însă corabia-mi alba... calauzita de propria sete...
curge lin pe singurul meu val...
al soarelui, al iubirii, al lunii....
arzând uneori rece,
in arșiță înecându-ma...
Despic însă cu eroism visele...
și le înmiresmez cu rozele ce mă împânzesc...
În susul apei, mă predau în brațele valurilor...
cu sufletul zvâcnind la piept.
Si curg... viu și agale... spre Cer....
cu umbra aceea la pieptu-mi...
în încrâncenata sete de lumina... lumina iubirii...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre roz, poezii despre visare sau poezii despre sunet

Când fu vorba de plecare spre casă, doar Alex și Nistor porniră spre oraș, cu taxiul; Lucian rămăsese. Nu intenționa să-l deranjeze pe director, însă acesta venise din nou în navă și-i puse la dispoziție camera lui; aceeași... Favoritul nu-l refuză, rezolvând astfel problema cu dormitul și în noaptea aceea. Ba chiar și-n nopțile următoare îl asigură directorul atâta timp cât va fi nevoie, adică până când băiatul va ajunge la un acord cu familia lui.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre noapte, citate despre șefi, citate despre timp, citate despre taxi, citate despre oraș, citate despre familie sau citate despre asigurări

Când noaptea nu venise
În mine porți de suflet stăteau mereu închise,
Iar ziua nu plecase, nici noaptea nu venise,
Când patima-așteptării alunecase-ncet,
Pierzându-te în haos și-amurgul violet.
Tu, minune-a lumii, în taină-ai apărut,
Cu frumusețea serii, venind dintr-un trecut,
Sfioasă și gingașă sau poate doar părere,
Cu-o lume de povești, ascunsă în mistere.
Destin fărʼ de pereche, mereu de nepătruns,
De care până astăzi nu-i pot găsi răspuns,
Te simt acum, aievea, iubire și simbol,
În casa mea stingheră, tu ai umplut un gol.
Eu îți citesc în ochi privirile sfioase,
Când noaptea nu venise, iar ziua nu plecase.
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre simbolistică, poezii despre prezent, poezii despre noapte sau poezii despre lectură

O patrie și un mormânt
trăiesc durerea unei patrii
ca într-un sacru legământ;
printre ventricule și atrii
îmi curge-același sânge sfânt.
trăiesc, privirea mi-e departe,
spre marea mea, spre răsărit;
trăiesc și în această carte,
de-atâtea versuri răstignit.
trăiesc aceeași melodramă
prin vise și prin alte vieți,
ca plânsul dorului de mamă,
ca roua unei dimineți.
trăiesc cu ochii și cu gândul
la ce a fost și ce va fi;
trăiesc, când se termină rândul,
pe firul unei agonii.
trăiesc blestemu-nstrăinării
urmat de-același aprig dor;
necunoscut sau dat uitării,
pe care limbă vreți să mor?
poezie de Ionuț Caragea din Guru amnezic (2009)
Adăugat de Ionuț Caragea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre patrie, poezii despre versuri, poezii despre uitare, poezii despre sânge, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre rouă
Poem cardinal
tot mai spre sud iubite vom fugi
spre marea barieră australă
când timpul nostru mai puțin va fi
și lumea - o enclavă abisală
tot mai spre vest iubite vom pleca
precum atlanții ne-om scălda în valuri
râvnitul el dorado-l vom afla
ascuns în propriile idealuri
tot mai spre nord iubite vom sui
spre tundre-n care gerul este rege
când marea taină-a vieții o vom ști
când rostul morții îl vom înțelege
tot mai spre est iubite vom migra
ca doi cocori cu aripi fermecate
ce pururi spre lumină ne-or purta
cât timp în piepturi inima ne bate...
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre prăpăstii, poezii despre poezie, poezii despre monarhie sau poezii despre moarte
Fericire, Eu
acesta este palatul meu
îl ofer tuturor cu inima
atârnând la gât ca o limbă de clopot
pe care mulți îl aud și puțini îl pot pipăi
sunetele curg în basso continuo
prin grădinile mele interioare
prin crăpăturile de baraj și fântânile arteziene
departe de vuietul narcisist al lumii
te ascund în camera cu fluturi
în care nu intră soarele
te mănânc singură
un tort cu trei etaje
fără linguriță fără milă fără oglinzi
dă-te cu pudră pune-ți cerceii și hai
să tragem cu pușca în cer
îmi spun vocile când tu deschizi ochii
să ne jucăm cu iepuri și homari
apoi cu lămâi tupeu și frunză de dafin
să-i fierbem la foc mic în oale cu capac din aramă
pentru cei mai puțin norocoși decât noi
viața, iubire, este traseul spre moarte
al unei calești cu armăsari în spume și vizitiu stricat
în mijlocul celor mai frumoase baluri
melancolia te poate lua de la glezne
ca o criză de gută
fie că este plictisul perucilor nepurtate
ori dezamăgirea ambasadorilor ruși
ce nu au reușit să îmi sărute inelul
tristeții îi spun mereu
taci, tu, e greu e să fii fericit, să
nu mă gândesc la buzele lui
în mijlocul ceremoniilor de stat
să nu dansez frenetic prin coridoarele
cu tapițerii și cerubini spre sala tronului
să nu suspin în corsetul desfăcut
privind spre focul aprins de mâinile sale
există o taxă pe suflet ori de câte ori zâmbești
și într-o dimineață oarecare de iarnă
cu degetele arcuite pe clopoțel
prin flirtul suav al florilor de gheață
cu aroma ceaiului de unicorn
zâmbind comand fericire
poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre voce, poezii despre unicorni, poezii despre tăcere sau poezii despre tristețe
Vis de duminică spre luni...
Am visat o poveste aici, prin straini.
O poveste legată de țară.
Se făcu, că eram printre spini-mărăcini
și scăldat de ploiță amară.
Se făcuse în ea, că venise Isus
și ieși tot poporul în față,
Să-L asculte pe El: încotro de mai dus
în mizeria asta de viață?
Și Isus priedica: "Dacă vreți viitor
și nimica să nu vă mai doară,
să-l aduceți pe Musk și să-l faceți păstor
pe imașul acesta zis "țară".
Și Isus mai spunea: "Nu sunteți niște oi,
mai dispuneți de drept de-a alege.
Aduceți-l pe Musk, ca să scoată din voi
duh de robi cu pretenții de rege.
Țara asta mereu capturată, mereu
când temniță-i, când parte de castre.
Eu, vă rog, înmânați-o trimisului Meu,
Să vă spele picioarele voastre
de păcate, băgate și de voi, și în voi
de la vechii romani, la Siberii,
și de frica avută mereu de copoi
și de multele alte mizerii.
Invitați-l, vă rog, să vă ducă pe Marte,
să vă facă o sferă, a la Dyson, moldavă,
să separă genomul din voi și de moarte,
și de lirica voastră bolnavă ".
M-am trezit dintr-un vis, mai nebun, decât mine
fără sorți de izbândă, departe de casă.
Numai candela arde-n ungher cu senine
unduiri, reflectate în pâinea pe masă...
poezie de Iurie Osoianu (8 iulie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sclavie, poezii despre pâine, poezii despre picioare sau poezii despre genetică
Dacă într-o zi...
Dacă într-o zi nu mă mai vezi
niciodată că trec ușa casei tale
așa cum obișnuiam să fac,
să-ți ridici ochii spre cerul turcoaz
al unei noi zile și să mă găsești
printre stelele care luminează
ca în vremurile cerești cu fantezii,
printre planete galbene parfumate.
Asta e ceva înscenat.
Găsește-mă apoi în ochii
celor pe care-i iubești.
poezie de Eugenia Calancea (3 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre planete sau poezii despre galben

Nicio stare
epuizarea vine frenetic dinspre oameni
de-aia te ia cu gol la stomac... cu monde à l'envers
nu aprofundezi dai pagina îți faci de lucru
cu gâza exasperată să se insinueze întru ale tale
acaparat până peste poate dincolo de o fereastră
planurile cosmosului cu tine se amână salutar
[nu știi nici tu cum faci dar nimeni nu bagă de seamă]
personal nu-ți propui
marea cu sarea
vrei numai să ajungi
la frunza cea mai frunză
a smochinului dintr-o cale
care la o adică poate fi calea ta
... să eviți înțepătura unei insecte
să o fentezi printr-o piruetă printr-un trompe l'oeil
simulând apartenența la același regn
[ai exclude din start toate teoriile fratricide]
să intri în ziua aceasta ca și cum ar fi a ta măcar parțial
să-ți permiti de pildă femeie cu frumusețe și ancoră
să prelungești timpul să poți scrie firesc despre
ca și cum chiar ar/ai exista
când ai privi
spre cerul decupat în centrul celulei
ai capta.... gândurile pescărușului
alunecându-și cântecul de înțelesuri
spre închisorile dintr-un om
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre smochine, poezii despre insecte, poezii despre gânduri sau poezii despre femei
Iubește și vei fi iubit...
Când vezi un înger trist
cu aripile frânte ca un artist,
ce rătăcește-n visul iubirii
cu lacrimi în ochii suferinței,
nu lasa să plece a lui privire,
spre locul în care nu-i iubire.
Fă-ți curaj și ajută-l să zboare,
rana dureroasă să nu-l doboare,
și nu te teme de-a lui putere
alină-i rana cu multă plăcere,
și-nălțate cu el spre norii albi,
spre alte iubiri cu nuferi dalbi.
Încă nu-i prea tarziu și poți să speri,
vise și speranțe îngerului să-i oferi,
cu cuvinte dulci iubirea ta arată
și domnul îți va da și ție iubirea lui toată.
poezie de Eugenia Calancea (25 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre suferință, poezii despre plăcere sau poezii despre nuferi

Calea viselor
E-o umbră ce se leagănă de parcă
ar vrea, hipnotizat, să plec departe,
iar sufletul să nu se mai întoarcă
din lumi ce nu-s nici vii, nu sunt nici moarte.
Ascult imboldul inimii ce saltă
domol, în ritmul unei vechi pendule,
în intervale-n care nu tresaltă
când sângele încearcă noi formule.
Pornesc din întuneric spre lumina
ce-mi strigă o chemare dinspre Lună
prin raze ce descoperă cortina
ce două lumi încearcă să opună:
O lume-n care totul se măsoară
în timpul care trece iluzoriu,
și alta,-n care-am fost de prima oară,
eternă, infinită, purgatoriu.
Aleg un drum ce pare o cărare
spre poarta ce-mi apare larg deschisă
spre lumea veche, calea salvatoare
pe care doar iubirea e admisă.
Și merg... și merg... un suflet ce se pierde
în raza de lumină care vine
cu zorii ce-ndrăznesc să îmi dezmierde
un vis neterminat, întors în mine.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre salvare sau poezii despre ritm

Iubiți-vă măcar în ziua de Crăciun
Și vin din nou la voi spre seară
Când stelele pe cer se-aprind
Ca să vă cânt a mia oară,
Cu dragoste, al meu colind.
Sobor de îngeri dau de veste,
Că astăzi s-a născut Iisus,
Și-orice păcat va fi poveste
Când El spre cruce va fi dus.
Cu Leru-i Ler și cu iubirea
Ce strălucește ca un far,
El ne va da nemărginirea
Prin jertfă și prin chin amar.
Când va fi răstignit pe cruce
Deși păcate n-a avut,
Pe ale noastre le va duce
Și urii îi va pune scut.
Lăsați vă rog poarta deschisă,
Și bucurati-vă de dar,
Ca să nu fie compromisă,
Această zi din calendar.
Iubiți-vă ca niciodată,
Iubiți-vă ca niște frați
Și lăsați vrajba încuiată
Pe unde știți că nu intrați.
Iar răul țineți-l departe
Măcar în ziua de Crăciun
Și binelui să îi dați parte
Când peste suflet e taifun.
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Crăciun
Tandrețe
Abia ieșite din muguri fragede mâini pipăie cerul,
Mângâie vântul, așa verzi cum sunt,
Și din înălțimi privesc spre pământ,
Spre locul amintirilor de tot felul;
Strânse în brațe de primele raze de soare,
Știu doar că au îmbătrânit într-un timp,
Când anii treceau în alt anotimp
Și secundele toate se schimbau într-o altă culoare;
Acum, iarăși tinere, își țin secolele-n spate,
Valsând cu aceeași grație, cum o făceau în trecut,
Chiar dacă brațele, de prea multe flori, le-au căzut
Pe coapsele ierburilor dulci și înalte!...
poezie de Alexandru Răduț din volumul de versuri Călători (2019)
Adăugat de Amalie Hauser

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre tinerețe, poezii despre mâini sau poezii despre muguri