Daniela Luminița Teleoacă

Îmblânzitoarea

și-atunci venise ea
grăsuță frumușică vie
pocnise un colț prea abrupt
cu marginea unei andrele
cu-o vorbă pestriță catifelată
mutase camera veche vreo 2-3 mobile
centrul privirii spre răsărit

astupase – spunea gura lumii –
groapa celor de moarte păcate

ce-i drept mai chicoteau dracii
de te lua cu gol la stomac
o neliniște dintr-acelea că musai
totul se va prăbuși

și oamenii se făceau lighioane
schimonoseau chipul Domnului
uitând de iubirea aproapelui

dar ea!

amintirea copiilor desculți așa de orfani
o incrustase spre luare-aminte într-o icoană
și peretele orb atâtea veșnicii strălucise

de nestăvilit își ascunsese plânsul marea iubire
într-o corabie de note alunecoase
își cârmuise privitorii spre fereastra minusculă
dând spre pajiștea cu mușetel și coada-șoricelului

[vezi, nici nu venise primăvara
și minunea aceea se împrăștia
pe căi nevăzute
simțite poate doar
prin sfiiciunea inimii]

scosese de la naftalină mireasma casei
gustul cald al tuturor iernilor
făcuse bunic㠖 bunic mamă și tată
puzderie de copaci... puzderie de copii

le spusese:
când se coc cireșele stați în mijlocul lor
ca niște fii risipitori întorcându-se
hrăniți-vă cu lumina soarelui intrată în ele
faceți loc mic în bătătură mare împrejmuiți-l cu dragoste
cântați când simțiți sugrumare
purtați bluze în multe culori și batiste parfumate
dați florilor zăpada cu tandrețe la o parte
cât să vă acopere desăvârșit Rana

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Daniela Luminița Teleoacă

Pentru totdeauna?!

venise primavara și eu
aveam să o ratez aproape sigur și de data aceasta
așa cum ratezi cam toate chestiile esențiale
care te-ar putea duce spre infinit

minusculă încercasem minima revanșă

aprofundarea cerului
într-o oglindă retrovizoare clipa exactă
în care un gest accidental sfârșește
prin a deveni iubirea cu premeditare

surâsul meu rămăsese suspendat
într-un buchet orange de stânjenei
toată dragostea mea către
printr-un ciob străvezit

norii erau albi și greoi
capete de vată îmbibată cărora în zadar
se zbătea câte-un înger să le vestească
fantomatice glasurile... cântecul acela
pierzându-se înainte de a se fi născut

și poate că totuși.... cândva
Primavara mea aveai să fii tu...
chiar și numai prin acea fracțiune de secundă
când ai intrat pe ușă... m-ai identificat... m-ai pironit în văzul tuturor
și ne-am despărțit... pentru totdeauna?!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Știam că o să vină

și zilele acelea în care o să trec
pe lângă cireș fără să-l suspectez
de posibilitatea florii
de trecerea ei de o parte și de alta
ca un ștreang oblăduitor al rănilor mele

într-un gest reflex o să mângâi
locul pe unde au plecat atâția înainte-mi
cu irisul întors spre ceva... cine știe?!... poate spre pajiștea de păpădii
miraculos răsărită de sub șinele tramvaiului

am să-mi amintesc într-o doară de tine
ca și cum niciodată nu te-aș fi cunoscut altfel
decât printr-o sticlă groasă monocromă
păstrând gâtuit sufletul... distanțele ireconciliabile

în tentativa grotescă a păsării albe
născute subit din marea barieră afectivă
temerară deasupra nimicului

și inima mea avea să staționeze
în turla cu ecou și mireasmă de mărgăritare
într-o seară înnoptându-se luminat
când porțile s-au deschis în iluzie

și oamenii
s-au îmbrățișat
în sfârșit!
fără de măști
fără de teama
că insidios
își vor da
moarte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Argintul de aur

să privești spre tine și să te vezi
mic
mic, mic de tot gol-pușcă
deasupra cristelniței în brațele preotului pregătit
să te creștineze

și-atunci eu – celălalt tu – am văzut
fulgerul
doi îngeri cu
un arc dublu elicoidal de argint și de aur în mâini
coborând din cupola înaltă, fără sfârșit a bisericii
ca flacăra sfântă în ziua învierii
și pătrunzând în creștetul capului tău
de unde până atunci plângeai te-ai luminat
deodată fața ta s-a umplut de pacea și
liniștea de înțelepciunea și iubirea străbunilor

atunci ai știut – tu celălalt eu –
fluviul tău de gene curge prin timp
nu prin spațiu
și va curge așa mereu nestăvilit
mai departe tot mai departe spre mâine

fluviul tău de gene
venind din nopțile timpului de la
Eva și Adam spre lumină
a deschis gura și a cuvântat iată
opera perfectă
– argintul de aur –
sufletul izbucnind în spirit nu doar în
oase și cărnuri

atunci am știut – eu celălalt tu –
că

nici un bunic al străbunicelor tale
nu a murit de tifos la șase ani
nici o bunică a străbunicilor tăi
nu a murit virgină la optzeci de ani

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Restanțe

ploaia sau vântul...
sentimentele cuiva
scuturau florile de cireș
la o masă a timpului
nu aveam noi vreme!

! tramvaiul 12 își schimbase radical traseul

tu rămâneai

undeva la granița aceea
imperceptibilă uman
dintre văz și irealitate
nu știu dacă voiam cu orice preț
să te caut... să te identific
în dreptul inimii mele vreo 2-3 vrăbii
suficient de muzicale cât să acopere
eventuale trădări ale aproapelui

nu mai știu...
o doamnă în vârstă își făcea loc printre copaci
de nu vor fi fost oameni!?
nicio bancă liberă!

vietăți preistorice revendicau simțurile când

caruselul a început să împrăștie cu amintiri
toate aceste memorii atemporale ale cosmosului nenăscut încă
neputincios nutrind nostalgia lui pentru iubirea care avea să-l germineze imperfect

chipul meu îți rămânea

într-o lumină plină de irealitate
și ziua de azi nu începea cu stol de porumbei
nici nu se încheia în dreptul intenției de continuitate

între noi

se consuma supermarket de inutilități
bonsai din plastic cu livrare en gros
lalele de Grecia învelite din indiferență
cu mâini grăbite de femeie ancorată... nu aici
până și chipul copilului de viu împăiat într-o vitrină...

numai un destin care ne excludea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu sufletul spre cer

Cu sufletul spre cer, am cerut iubire,
apoi ți-am zărit ochii înlacrimați
ascunși printre zâmbete dureroase...
Cu sufletul spre cer, am cerut frumusețe,
apoi ți-am sărutat fiecare tresărire
de pe chipul îmbujorat...
Cu sufletul spre cer, te-am cerut pe tine,
apoi ți-am îmbrățisat ființa
pitită la umbra inimii mele...
Cu sufletul spre cer, ți-am cerut nemurirea,
apoi ți-au îngenunchiat toate stelele
venerându-ți urmele pașilor...
Cu sufletul spre cer, am cerut încă un răsărit,
apoi ți-am mângâiat genunchii zdreliți
de atâta neliniște...

poezie de
Adăugat de Emilia MariamSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Floarea soarelui

Ma-ntorc acum spre viitor cu fața.
Lumina lui îmi trece-adânc prin pleoape.
Și oamenii îmi sunt și mai aproape
Și parcă m-a luat de mână, viața.

Eu secolului meu i-aud povața;
Spre el vin milioane să se-adape,
Strălucitor ca fața unei ape
Când soarele răsare, dimineața.

Ca peste șesuri aurii de grâne
Văd zarea largă-a zilelor de mâne
Și peisajul lumii viitoare.

Mai tare-mi bate inima în piept!
Spre viitor tot sufletu-i îndrept,
Mereu, ca floarea-soarelui, spre soare.

sonet de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Fulg de iubire

Privirea ta ți-a însoțit suflarea
cu care mă înalț și-acum spre cer
în bucuria vântului când marea
o mângâie cu aripi din eter.

Erau în ea scântei mângâietoare,
era căldură și era ceva
ce mă făcea să cred că nu din Soare,
din ei venea lumina ce-mi purta

Întregul zbor spre locuri neștiute,
cu bucurii simțite doar în vis,
prin universuri noi, nestrăbătute,
cu străluciri ce nimeni n-a descris.

Iubita mea, un fir de păpădie
e, sigur, mult mai greu de ce simt eu
acum, când am aflat că mi-ai dat mie
iubirea ta. Mă va-nălța mereu.

poezie de din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Daniela Bidascu

* * *

Îmbătată de-o ametitoare mireasma a inimii mele,
și de calda înveșmântare a soarelui iubirii...
Mă simt la cârma celei mai frumoase corabii de roze,
În brate c-o umbra nedeslușită... dar atât de vibranda...
Plutind prin marea lumii,
sunt deseori zdrobita de apa-mi hămesită...
plutesc în plânsul greu al țărânei dezgolite...
pășind printre sunete amare și îmbătrânite...
Însă corabia-mi alba... calauzita de propria sete...
curge lin pe singurul meu val...
al soarelui, al iubirii, al lunii....
arzând uneori rece,
in arșiță înecându-ma...
Despic însă cu eroism visele...
și le înmiresmez cu rozele ce mă împânzesc...
În susul apei, mă predau în brațele valurilor...
cu sufletul zvâcnind la piept.
Si curg... viu și agale... spre Cer....
cu umbra aceea la pieptu-mi...
în încrâncenata sete de lumina... lumina iubirii...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Când fu vorba de plecare spre casă, doar Alex și Nistor porniră spre oraș, cu taxiul; Lucian rămăsese. Nu intenționa să-l deranjeze pe director, însă acesta venise din nou în navă și-i puse la dispoziție camera lui; aceeași... Favoritul nu-l refuză, rezolvând astfel problema cu dormitul și în noaptea aceea. Ba chiar și-n nopțile următoare – îl asigură directorul – atâta timp cât va fi nevoie, adică până când băiatul va ajunge la un acord cu familia lui.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Gigea-Gorun

Când noaptea nu venise

În mine porți de suflet stăteau mereu închise,
Iar ziua nu plecase, nici noaptea nu venise,
Când patima-așteptării alunecase-ncet,
Pierzându-te în haos și-amurgul violet.

Tu, minune-a lumii, în taină-ai apărut,
Cu frumusețea serii, venind dintr-un trecut,
Sfioasă și gingașă sau poate doar părere,
Cu-o lume de povești, ascunsă în mistere.

Destin fărʼ de pereche, mereu de nepătruns,
De care până astăzi nu-i pot găsi răspuns,
Te simt acum, aievea, iubire și simbol,
În casa mea stingheră, tu ai umplut un gol.

Eu îți citesc în ochi privirile sfioase,
Când noaptea nu venise, iar ziua nu plecase.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Ionuț Caragea

O patrie și un mormânt

trăiesc durerea unei patrii
ca într-un sacru legământ;
printre ventricule și atrii
îmi curge-același sânge sfânt.

trăiesc, privirea mi-e departe,
spre marea mea, spre răsărit;
trăiesc și în această carte,
de-atâtea versuri răstignit.

trăiesc aceeași melodramă
prin vise și prin alte vieți,
ca plânsul dorului de mamă,
ca roua unei dimineți.

trăiesc cu ochii și cu gândul
la ce a fost și ce va fi;
trăiesc, când se termină rândul,
pe firul unei agonii.

trăiesc blestemu-nstrăinării
urmat de-același aprig dor;
necunoscut sau dat uitării,
pe care limbă vreți să mor?

poezie de din Guru amnezic (2009)
Adăugat de Ionuț CarageaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.

Poem cardinal

tot mai spre sud iubite vom fugi
spre marea barieră australă
când timpul nostru mai puțin va fi
și lumea - o enclavă abisală

tot mai spre vest iubite vom pleca
precum atlanții ne-om scălda în valuri
râvnitul el dorado-l vom afla
ascuns în propriile idealuri

tot mai spre nord iubite vom sui
spre tundre-n care gerul este rege
când marea taină-a vieții o vom ști
când rostul morții îl vom înțelege

tot mai spre est iubite vom migra
ca doi cocori cu aripi fermecate
ce pururi spre lumină ne-or purta
cât timp în piepturi inima ne bate...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Fericire, Eu

acesta este palatul meu

îl ofer tuturor cu inima
atârnând la gât ca o limbă de clopot
pe care mulți îl aud și puțini îl pot pipăi
sunetele curg în basso continuo
prin grădinile mele interioare
prin crăpăturile de baraj și fântânile arteziene
departe de vuietul narcisist al lumii
te ascund în camera cu fluturi
în care nu intră soarele
te mănânc singură
un tort cu trei etaje
fără linguriță fără milă fără oglinzi

dă-te cu pudră pune-ți cerceii și hai
să tragem cu pușca în cer
îmi spun vocile când tu deschizi ochii
să ne jucăm cu iepuri și homari
apoi cu lămâi tupeu și frunză de dafin
să-i fierbem la foc mic în oale cu capac din aramă
pentru cei mai puțin norocoși decât noi

viața, iubire, este traseul spre moarte
al unei calești cu armăsari în spume și vizitiu stricat
în mijlocul celor mai frumoase baluri
melancolia te poate lua de la glezne
ca o criză de gută
fie că este plictisul perucilor nepurtate
ori dezamăgirea ambasadorilor ruși
ce nu au reușit să îmi sărute inelul
tristeții îi spun mereu

taci, tu, e greu e să fii fericit, să
nu mă gândesc la buzele lui
în mijlocul ceremoniilor de stat
să nu dansez frenetic prin coridoarele
cu tapițerii și cerubini spre sala tronului
să nu suspin în corsetul desfăcut
privind spre focul aprins de mâinile sale

există o taxă pe suflet ori de câte ori zâmbești
și într-o dimineață oarecare de iarnă
cu degetele arcuite pe clopoțel
prin flirtul suav al florilor de gheață
cu aroma ceaiului de unicorn
zâmbind comand fericire

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vis de duminică spre luni...

Am visat o poveste aici, prin straini.
O poveste legată de țară.
Se făcu, că eram printre spini-mărăcini
și scăldat de ploiță amară.

Se făcuse în ea, că venise Isus
și ieși tot poporul în față,
Să-L asculte pe El: încotro de mai dus
în mizeria asta de viață?

Și Isus priedica: "Dacă vreți viitor
și nimica să nu vă mai doară,
să-l aduceți pe Musk și să-l faceți păstor
pe imașul acesta zis "țară".

Și Isus mai spunea: "Nu sunteți niște oi,
mai dispuneți de drept de-a alege.
Aduceți-l pe Musk, ca să scoată din voi
duh de robi cu pretenții de rege.

Țara asta mereu capturată, mereu
când temniță-i, când parte de castre.
Eu, vă rog, înmânați-o trimisului Meu,
Să vă spele picioarele voastre

de păcate, băgate și de voi, și în voi
de la vechii romani, la Siberii,
și de frica avută mereu de copoi
și de multele alte mizerii.

Invitați-l, vă rog, să vă ducă pe Marte,
să vă facă o sferă, a la Dyson, moldavă,
să separă genomul din voi și de moarte,
și de lirica voastră bolnavă ".

M-am trezit dintr-un vis, mai nebun, decât mine
fără sorți de izbândă, departe de casă.
Numai candela arde-n ungher cu senine
unduiri, reflectate în pâinea pe masă...

poezie de (8 iulie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie

Dacă într-o zi...

Dacă într-o zi nu mă mai vezi
niciodată că trec ușa casei tale
așa cum obișnuiam să fac,
să-ți ridici ochii spre cerul turcoaz
al unei noi zile și să mă găsești
printre stelele care luminează
ca în vremurile cerești cu fantezii,
printre planete galbene parfumate.
Asta e ceva înscenat.
Găsește-mă apoi în ochii
celor pe care-i iubești.

poezie de (3 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Nicio stare

epuizarea vine frenetic dinspre oameni
de-aia te ia cu gol la stomac... cu monde à l'envers
nu aprofundezi dai pagina îți faci de lucru
cu gâza exasperată să se insinueze întru ale tale

acaparat până peste poate dincolo de o fereastră
planurile cosmosului cu tine se amână salutar
[nu știi nici tu cum faci dar nimeni nu bagă de seamă]

personal nu-ți propui
marea cu sarea
vrei numai să ajungi
la frunza cea mai frunză
a smochinului dintr-o cale
care la o adică poate fi calea ta

... să eviți înțepătura unei insecte
să o fentezi printr-o piruetă printr-un trompe l'oeil
simulând apartenența la același regn
[ai exclude din start toate teoriile fratricide]


să intri în ziua aceasta ca și cum ar fi a ta măcar parțial
să-ți permiti de pildă femeie cu frumusețe și ancoră
să prelungești timpul să poți scrie firesc despre
ca și cum chiar ar/ai exista


când ai privi
spre cerul decupat în centrul celulei
ai capta.... gândurile pescărușului
alunecându-și cântecul de înțelesuri
spre închisorile dintr-un om

poezie de din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubește și vei fi iubit...

Când vezi un înger trist
cu aripile frânte ca un artist,
ce rătăcește-n visul iubirii
cu lacrimi în ochii suferinței,
nu lasa să plece a lui privire,
spre locul în care nu-i iubire.
Fă-ți curaj și ajută-l să zboare,
rana dureroasă să nu-l doboare,
și nu te teme de-a lui putere
alină-i rana cu multă plăcere,
și-nălțate cu el spre norii albi,
spre alte iubiri cu nuferi dalbi.
Încă nu-i prea tarziu și poți să speri,
vise și speranțe îngerului să-i oferi,
cu cuvinte dulci iubirea ta arată
și domnul îți va da și ție iubirea lui toată.

poezie de (25 mai 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Calea viselor

E-o umbră ce se leagănă de parcă
ar vrea, hipnotizat, să plec departe,
iar sufletul să nu se mai întoarcă
din lumi ce nu-s nici vii, nu sunt nici moarte.

Ascult imboldul inimii ce saltă
domol, în ritmul unei vechi pendule,
în intervale-n care nu tresaltă
când sângele încearcă noi formule.

Pornesc din întuneric spre lumina
ce-mi strigă o chemare dinspre Lună
prin raze ce descoperă cortina
ce două lumi încearcă să opună:

O lume-n care totul se măsoară
în timpul care trece iluzoriu,
și alta,-n care-am fost de prima oară,
eternă, infinită, purgatoriu.

Aleg un drum ce pare o cărare
spre poarta ce-mi apare larg deschisă
spre lumea veche, calea salvatoare
pe care doar iubirea e admisă.

Și merg... și merg... un suflet ce se pierde
în raza de lumină care vine
cu zorii ce-ndrăznesc să îmi dezmierde
un vis neterminat, întors în mine.

poezie de din Oare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dorina Omota

Iubiți-vă măcar în ziua de Crăciun

Și vin din nou la voi spre seară
Când stelele pe cer se-aprind
Ca să vă cânt a mia oară,
Cu dragoste, al meu colind.

Sobor de îngeri dau de veste,
Că astăzi s-a născut Iisus,
Și-orice păcat va fi poveste
Când El spre cruce va fi dus.

Cu Leru-i Ler și cu iubirea
Ce strălucește ca un far,
El ne va da nemărginirea
Prin jertfă și prin chin amar.

Când va fi răstignit pe cruce
Deși păcate n-a avut,
Pe ale noastre le va duce
Și urii îi va pune scut.

Lăsați vă rog poarta deschisă,
Și bucurati-vă de dar,
Ca să nu fie compromisă,
Această zi din calendar.

Iubiți-vă ca niciodată,
Iubiți-vă ca niște frați
Și lăsați vrajba încuiată
Pe unde știți că nu intrați.

Iar răul țineți-l departe
Măcar în ziua de Crăciun
Și binelui să îi dați parte
Când peste suflet e taifun.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tandrețe

Abia ieșite din muguri fragede mâini pipăie cerul,
Mângâie vântul, așa verzi cum sunt,
Și din înălțimi privesc spre pământ,
Spre locul amintirilor de tot felul;
Strânse în brațe de primele raze de soare,
Știu doar că au îmbătrânit într-un timp,
Când anii treceau în alt anotimp
Și secundele toate se schimbau într-o altă culoare;
Acum, iarăși tinere, își țin secolele-n spate,
Valsând cu aceeași grație, cum o făceau în trecut,
Chiar dacă brațele, de prea multe flori, le-au căzut
Pe coapsele ierburilor dulci și înalte!...

poezie de din volumul de versuri Călători (2019)
Adăugat de Amalie HauserSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook