Iubiţi-vă măcar în ziua de Crăciun

Şi vin din nou la voi spre seară
Când stelele pe cer se-aprind
Ca să vă cânt a mia oară,
Cu dragoste, al meu colind.

Sobor de îngeri dau de veste,
Că astăzi s-a născut Iisus,
Şi-orice păcat va fi poveste
Când El spre cruce va fi dus.

Cu Leru-i Ler şi cu iubirea
Ce străluceşte ca un far,
El ne va da nemărginirea
Prin jertfă şi prin chin amar.

Când va fi răstignit pe cruce
Deşi păcate n-a avut,
Pe ale noastre le va duce
Şi urii îi va pune scut.

Lăsaţi vă rog poarta deschisă,
Şi bucurati-vă de dar,
Ca să nu fie compromisă,
Această zi din calendar.

Iubiţi-vă ca niciodată,
Iubiţi-vă ca nişte fraţi
Şi lăsaţi vrajba încuiată
Pe unde ştiţi că nu intraţi.

Iar răul ţineţi-l departe
Măcar în ziua de Crăciun
Şi binelui să îi daţi parte
Când peste suflet e taifun.

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?...

De ce vrei să pari bun
Când gândul ţi-e murdar?
De ce să faci taifun
Când sufletu-i amar?

De ce să urci spre cer
Când aripi nu mai ai?
De ce să fii hingher
Când poţi zbura în Rai?

De ce la orice pas
Durerii să-i dai glas?
De ce să plângi de dor
Când totu-i trecător?

De ce să nu zâmbeşti
Trăind ca în poveşti?
De ce să te opreşti
Când dragoste primeşti?

De ce sa-ti pară vis
Al clipei Paradis?
De ce-n coşmar să stai
Când şanse crezi că n-ai?

De ce ţi-e frica trează
Când Domnul te vegheaza?

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind dincolo de Prut

Hai, primeşte-mă om bun
Să te colind sub fereastra
Cu muşcate albe-n glastra
Făcută din lut străbun...!
Leru-i Doamne-n zi de-Ajun
Flori dalbe de sfânt Crăciun...!

Tocmai dincolo de Prut
Am venit să-ţi dau de veste
Prin graiul ce-l avem zestre
Că Iisus ni s-a născut...
Leru-i Doamne, vis ştiut,
Flori de măr, drum străbătut...!

Ţi-am adus din brad, un ram,
Să-l atârni deasupra uşii,
Mir şi-agheazmă-ţi las la geam,
Doar atât, atâta am...
Leru-i Doamne, rătăceam,
Flori de gheaţă aprindeam...

Mai las al neamului dor!
Tu, te-nchină la icoane,
Dă pâine cui îi e foame,
Boabe păsării din zbor...
Leru-i Doamne, prunc-păstor,
Flori de nard, grâu pe ogor...

Înainte de-a pleca,
Dă-mi, te rog, câteva mere
Din săraca ta avere
Leac de a mă vindeca...
Leru-i Doamne, înseram,
Florile din cer cerneam...

Bună seara, plec, om bun!
Drumu-i lung, câmpia-i ninsă,
Am să-ţi las poarta deschisă
C-o să vină Moş Crăciun...!
Leru-i Doamne, zi de-Ajun,
Răsar stele, stele-apun...!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiţi-vă unul pe celălalt, dar nu vă legaţi prin dragoste. Lăsaţi mai curând ca iubirea să fie o mare mişcătoare între malurile sufletelor voastre.

citat clasic din Khalil Gibran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsaţi-mă vă rog să plâng

Să mă lăsaţi vă rog să plâng...

Să mă lăsaţi vă rog să plâng
Cum plâng doar florile din crâng,
Când gerul le ucide orice speranţă,
Şi nu au nici o şansă de a reveni la viaţă.

Sa mă lăsaţi vă rog să plâng
Văzându-mi zilele cum trec pe rând
Iar înapoi să le aduc nu pot
Clepsidra s-a umplut de tot

La jgheab de amintiri privesc
Nimic ce să-mi surâdă nu zăresc,
Doar sufletul rănit până la sânge,
Prea plin cu lacrima ce încă curge.

Doar un regret mai am când am să plec
Şi doar un gând mă însoţeşte permanent,
Regretul ca trecând prin asta viaţă
Clipa de fericire să o simt n-am avut şansă...

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Dorina Omota
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe unde mai călătoreşti...

Pe unde mai călătoreşti,
Prin ce vitralii duci fior,
Prin ce colinde umblii-n carte,
Primind privirea viselor?

Prin ce grădină îţi duci crezul,
Îngândurată-n plâns ecou,
Şi-mi duci identitatea-n ochi,
Parfumul palid de tablou?

Ard negrele făclii în racle
Şi chihlimbare-n văi celeste,
Căci sufletul e călătorul
Înspre albastra sa poveste.

Peste cărări închipuite
Mor unduirile de seară,
Când crinii iernii păstoresc
La geamul tău, timizi, afară.

Tânjesc în facle foc de ceruri
Şi viaţa spre faguri de miere,
Priviri tânjesc după priviri
În roi de aur ars din stele.

Flori albe ies să te sărute,
Purtând mireasma-ţi de-anotimp,
Şi-ţi cânt colind, gustând obrajii,
Refrenul iernii peste câmp.

Pe unde mai călătoreşti,
Cu ochii scânteiaţi de îngeri?
Prin gene lungi se prăbuşesc
Cântarea florilor, când sângeri!

poezie de Aurel Petre (29 decembrie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiţi-vă cât mai e timp

Arunc în voi cu castane şi ţip! Iubiţi-vă cât mai e timp!
Vă spun că nu degeaba am îmbătrânit!
Cine-ţi mai dă înapoi Timpul?
Cine-ţi restituie tremurul tinereţii din vene pierdut
Să poţi zburda curajos astăzi mimând Iubirea?
Gata! Obrazul e gros şi greu de-atâta Viaţa
Trăită cu regrete şi dureri nesfârşite din neiubire.
Arunc în voi cu castane şi ţip! Iubiţi-vă cât mai e timp!
Condeiul e încins de-atâtea stele şi versuri în care
Mi-am pus miezul inimii să respire până la marginile ei
Pline de o prezenţă ce mă sileşte să scriu în tonul lui ridicat
Şi-n degetul arătător întins din mine spre voi cu indemnul;
Eu sunt Octombrie! O să bat toţi castanii cu vântul şi ploile!
O să arunc cu castane în voi şi-am să ţip cât mă ţine Cerul;
Iubiţi-vă cât mai e timp! Iubiţi-vă cât stau pe aici!
Iubiţi-vă cerniţi! Iubiţi-vă Timpul! Iubiţi-vă sufletul! Iubiţi-vă Lumina!
... Mâine poate... Iubiţi-vă azi!
Eu vă iubesc Mâine? Nu! Eu vă iubesc azi! Eu vă iubesc reci şi amari, tineri şi bătrâni, răi şi buni, atât cât mă ţine viu Dumnezeul
meu şi-al vostru.

poezie de Adelina Cojocaru (2 octombrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschide-mi uşa

E timpul când colinda dulce îşi cântă lerul
Cum ciocârlia înspre cer şi-înaltă trilul său...
Doar pentru mine cerul astazi şi-închide poarta,
Mantia norilor mi-ascunde astăzi dorul greu.

E seara sfântă de colinde, dar ce durere-n suflet,
La tine la fereastra, colindul am venit să-ţi cânt.
Colinda strămoşească, la fel ca lacrima, azi curge,
Căci astă seară plâng, amar îmi este sufletul...

Azi bucuria mi-e departe, tristetea-n inimă apasă,
Tot mai amar şi mai sărac, Crăciunul este fară tine.
Primeste-mă în casa sufletului tău, mi-e frig iubire,
Cu caldul braţelor, cuprinde-mă, că-mi este dor...

Nu vreau să plâng în astă seară, e seara lui Isus
Dar cum să fac? Tu eşti departe, doar gândurile, nu ajung.
Doar amintirile-s la tine, alintă-le cu glasu-ţi lin;
Tristeţea să-mi alungi, la piept să mă cuprinzi.

Deschide-mi uşa, să te colind în astă seară am venit,
Lumina sfântă de Crăciun, îmi poartă dorul ce mă arde.
Că nu mai ştiu demult, ce este aceea sărbătoare...
Nu ştiu nimic fără de tine, cât imi doresc a fericirii cale.

Fii tu steluţa mea albastră, pe cerul nopţii mele triste;
Lumina în inima tu să-mi aprinzi, să ştiu că nu visez.
Când magii vor porni, cu daruri, în drum spre Betleem,
Şi-or ninge fulgii reci pe suflet, spre cer o să privesc.

Tu ştii cât îmi doresc să fiu acasă, de ani de zile nu ajung,
Şi sărbătorile-s amare, departe de tot ce nu-i român.
Te-aştept in visul meu de noapte, de mine tu să-ţi aminteşti
Şi poate te transformi în moşul, ce poartă daruri azi la toţi.

Dar mie daruri nu-mi aduce, fii darul meu, de poţi
Tu inima să-mi porţi iubire, să am pe lume azi un rost.
Când îngeri cânta-n ceruri fericirea, că s-a născut Hristos,
Eu plâng... şi cânt colinda tristă, căci ştiu că mă aştepţi.

poezie de Maria Nedelcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea ca Iisus să coboare de pe cruce

Aş vrea ca Iisus să coboare de pe cruce
Şi Diavolul să cadă în hău.
Oamenii pe Golgota să nu se mai urce
Şi să-l iubească cu adevărat pe Dumnezeu!

Aş vrea ca Iisus să coboare de pe cruce
Şi să fie iarăşi printre noi.
Şi să nu mai văd pe la răscruce.
Oameni săraci şi înpovăraţi de nevoi.

Aş vrea ca Iisus să coboare de pe cruce.
Şi să nu-l mai plângem în zadar,
Căci el s-a răstignit pentru noi odată
Şi de-ar trebui, s-ar răstigni iar.

Aş vrea ca Iisus să coboare de pe cruce
Ca de păcate să ne izbăvească.
Să fim curaţi ca îngerii,
Ca Dumnezeu cu adevărat să ne iubească!

poezie de Vladimir Potlog (18 aprilie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă...

Dacă ţi-e drumul vieţii îmbogăţit de stele
Ai grijă ca, în grabă, să nu păşeşti pe ele,
Dacă, zburând, pe aripi îţi va-nflori o floare,
Cu ploi de suflet ud-o, şi n-o-nvăţa să zboare!

Dacă în nopţi cu negrul din nedorite plângeri
Te vor chema-n adâncuri întunecaţii îngeri,
Tu cheamă răsăritul din cânt de filomele
Şi mergi pe raza vieţii până ajungi la stele!

Dacă-ai lăsat în urmă iubiri neîmplinite,
Cu inimi sfâşiate, pe cruce răstignite,
Întoarce-te din drumul spre falsa mântuire
Când inima ţi-e goală de orice răstignire!

Dacă-n păcatul şapte ţi-e ziua scufundată
Şi nu-ţi găseşti Lumina de Biblie-arătată,
Tu caută iubirea, ce zilele-ţi va duce
Spre Cerul nemuririi, pe aripă de Cruce!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suiţi-mă pe cruce!

Cu sufletul profan şi gol ca o cavernă
Am ostenit prin lume crezând că totu-i vis.
Azi, iartă-mă, femeie, şi pune-mă în bernă,
Sub tâmpla mea târzie, un pom s-a sinucis.

Dar cum să plâng în taină, această întâmplare?
Când ochiul meu de humă, e tot mai istovit,
Şi cum să cânt osana, credinţei ce mă doare?
Căci e trecut de-amiază şi nu m-am răstignit.

Suiţi-mă pe cruce! M-am vindecat de toate,
De aspre anateme chiar azi m-am vindecat.
Vă las vremelnicia şi daţi-mi de se poate,
O frunză să-mi acopăr adamicul păcat.

poezie de Constantin Georgescu din Secerişul de ninsori (2014)
Adăugat de Constantin Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru dragostea de-o fată

M-ating stelele pe frunte,
Când îmi port crucea pe munte,
Unde-a mea Golgotă-mi cere,
Să-mi crucific în tăcere

Verbul sfânt, născut odată
Pentru dragostea de-o fată,
Plămădită-n Cer de mine
Din petalele virgine,

Să rămână nepătată
Prin iubirea mea curată,
Veşnic şi-înc-o veşnicie
În smerita-mi Poezie,

Care-ncearcă azi a duce
Nemurirea-n vers pe Cruce,
Cu o dragoste de stele
Prin iubirea vieţii mele!

poezie de Pavel Lică din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi o nucă şi-un covrig

Este iarnă şi-i târziu,
Cerul pare străveziu,
Lemnu-n sobă s-a gătat,
E timpul de colindat.

Leru-i ler şi norii plâng,
Ninge peste noi şi crâng,
Leru-i ler şi este frig,
Daţi o nucă şi-un covrig...

Este rece şi-n cuptor,
Pe stradă, un cerşetor
Cu năsucul îngheţat,
Nu-i mai arde de cântat.

Leru-i ler şi norii plâng,
Ninge peste noi şi crâng,
Leru-i ler şi este frig,
Daţi o nucă şi-un covrig...

Pentru bradul de Crăciun
S-o găsi un an mai bun
Să vină la fraţi, surori
Şi la cei din închisori.

Leru-i ler şi norii plâng,
Ninge peste noi şi crâng,
Leru-i ler şi este frig,
Daţi o nucă şi-un covrig...

Poate anul următor
Va fi mai strălucitor
Şi-aşteptăm să vină iar
Moş Crăciun cu un mic dar.

Leru-i ler şi norii plâng,
Ninge peste noi şi crâng,
Leru-i ler şi este frig,
Daţi o nucă şi-un covrig...

poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În dar de Sfintele Paşti, tuturor ce cred în divinitate

Noi toţi suntem povara care-o duce,
Iar El, prin noi, s-a răstignit pe cruce.
Aici, doar noi, poverile ne-am dus,
Uitând să ne rugăm şi la Iisus.
Noi i-am fost răni, durere şi povară...
Din Casa Lui, El nu ne-a dat afară.
Ne-a mângâiat când ne-am rugat fierbinte
Şi rugii noastre El a luat aminte.
Din trupul Său, noi înşine-am mâncat
Şi sângele-I iertare, iar ne-a dat.
Ni-i trupul plin de rană şi păcate,
Dar el, Iisus, ne-a adormit în moarte.
Şi va veni la dreapta judecată,
Vindecător de rană-njunghiată.
Iar noi, la adăpostul Sfintei Cruci
Vom fii doar vindecate răni adânci.
Coroana Sa de spini va sângera
Şi Soare pe pământ va lumina.
Vor bate inimile noastre - clopot...
Un plâns comun... Şi morţi şi vii - un ropot.
Iisus ne va chema pe fiecare
Şi lutului va da eliberare.
Atunci vom ştii c-al vieţii noastre chin
Se va sfârşi doar prin Isus. Amin!
Pe pământene căi - dulce lumină...
Iisus ne iartă de păcat şi vină.
Tu bun creştin, mergi, roagă-ţi de iertare!
Ca-n cea din urmă clipă-a vieţii tale,
Să-ţi fie plină candela cu mir,
Cu har, iubire şi prinos divin.
Acum de Sfântă zi, în împlinire,
În pace, libertate şi iubire,
Să trecţi pragul plâns al Învierii
Şi să uitaţi de patima durerii!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vă-nsuraţi

Când vreţi să vă-nsuraţi,
Voi, cei ce-"aici" intraţi,
Să ştiţi, v-o spun în stanţă:
"Lăsaţi orice speranţă!"

epigramă de George Budoi din Lume, lume, hai la glume! (6 ianuarie 2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama lui Iisus

Când Iisus a fost pe cruce răstignit
Mama lui a plâns cu lacrimi de durere.
Nu pentru că fiul ei a murit,
Dar pentru păcatele noastre grele.

Când Iisus la cer s-a înălţat
Ea a plâns cu lacrimi de bucurie.
Nu pentru că fiul ei din morţi a înviat,
Dar pentru a noastră veselie.

Şi cât a mai trăit ea pe pământ
A fost de Dumnezeu binecuvântată,
Să fie un om fericit!
Şi să nu plângă niciodată.

poezie de Vladimir Potlog (20 aprilie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Navigând pe Yangzi spre secretarul Yuan

Melancolic, departe de prieteni şi de rude,
Plutesc, plutesc prin pâcle şi ceţuri
În barca mea cu pânze care mă duce spre Loyang.
În Yangzhou copacii susură-n amurg ca nişte clopoţei,
Marcând ziua şi locul despărţirii noastre...
Când şi unde ne vom întâlni iarăşi?
... Soarta este o barcă pe valuri,
Purtându-ne, fără să ne ceară părerea, încoace şi încolo.

poezie de Wei Yingwu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărbătoare

- Din păcate, asta înţeleg unii (de ar-fi puţini!) prin Paşte... -

În România iar e sărbătoare,
Se urcă mieii, blânzii, pe altare,
Se-aprind în flăcări roz-deschis caişii
În turme, oile îşi plâng ucişii...

Românul la biserică se duce,
Dă like la nuduri şi îşi face cruce,
Apoi întors, dezlănţuie festinul:
Mănâncă, bea şi chefuie creştinul,

Din când în când, după râgâitură
Mai pomenind un sfânt de prin Scriptură...
Pe tăvi, stau mieii... la săraci cocoşii...
Se pariază pe-ouă verzi si roşii,

Din nou se bea, până când,, mort", pe pat,
Creştinu-ngaimă-n somn:,, A înviat!"

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisuse

Iisuse, te cobori prin noi
În sfântă zi de sărbăore,
Dar azi suntem la suflet goi,
Nu avem nici o alinare.

Oh, străluceşte Tu, Iisus,
Când te cobori printre morminte!
Lucirea noastră a apus...
La Tine noi vom lua aminte.

Ni-i crucea grea, suntem un ceas
Secunda-mir clopot ne e...
Doar Tu venind cu-a Ta sfinţire
Ne poţi ierta greşelile!

Ţi-i trupul împărţit în lacrimi,
Din cer iertare ne-ai adus,
Dar noi nu-ngenunchem la cruce...
Durerea nu ne-a fost de-ajuns.

Tu moartea ai călcat, Iiuse,
Noi nici nu ne putem ierta...
Războaie reci sunt astăzi duse,
De diavoli, împotriva Ta.

Ne fă mai buni, dă-Ţi trpul iară
Spre curăţire de păcat,
Acelor ce-au crezut în Tine
Şi în lumină au sperat.

În sângele prelins pe cruce
Lasă o lacrimă de-a Ta!
Iartă Iisuse păcătoşii!
Din trupul Tău noi vom mânca...

Se-aude în întreaga lume
Iisus Cristos a înviat
Şi plâng în cinuri credincioşii
Şi-n rugi de-un timp te-au îmbrăcat.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiţi-vă unii pe alţii

Iubiţi-vă unii pe alţii
Cu vraja inimilor voastre,
Îmbrăţişaţi-vă ca fraţii,
În valsul zărilor albastre!

Căci toţi îngerii vor sta cu voi
Cât veţi trăi pe acest pământ,
Iar iubirea va curge şuvoi,
Prin al Dumnezeului cuvânt!

Spiritul nostru străluceşte
Pin puritatea-i înnăscută,
Divinul viaţa ne-ndulceşte,
E doar iubire... nevăzută!

poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Crăciun, când stelele răsar...

În noaptea de Crăciun,
Când stelele răsar,
Se naşte o stea nouă,
Uimind toţi magii mari.

Şi trei magi plini cu daruri
De stea au fost conduşi,
Spre un staul plin cu vite,
Când s-a născut Isus.

Că între dobitoace,
Pe fân verde uscat,
Născu Maria Sfântă
Copil fără păcat.

Timpul în loc se oprise,
Când vestea s- auzi
Şi lumea în Ode sfinte
Pruncul Sfânt preamări.

Îngeri din cer coboară,
Pe- aripi de cetini verzi,
Colindătorii lumii
Crăciunul îl sfinţesc.

Că a venit pe lume
Mântuitorul sfânt
Pentru o credinţă vie
Şi pace pe pământ.

Veniţi creştini cu toţii
Ca să ne bucurăm,
La mese îmbelşugate
Pe Isus să-l chemăm.

cântec, versuri de Valeria Mahok (26 noiembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!