Împlinire

Bolta-ntreagă cu vii stele s-a topit în ochii tăi,
Iar acum mă invadează şi-mi aprind vise-scântei,
Încât raiul tot se scurge peste-a vieţii mele văi
Transformate-n lumi de pace, de-armonii şi epopei...

Sărbători itinerante-s toate vorbele ce-mi spui -
Spre altare mari de aur mă înalţă toate, simt!
Metafizic, mă transformă şi-n speranţe mă transpui,
Căci renasc din dulci ecouri ce le-aud şi le consimt.

Temeralele cuvinte se întorc în fapte-acum
Dezrădăcinând vulcanii ce răsuflă printre noi -
Colierele de gesturi azi fructifică, oricum,
Şi spre-un viitor ferice ne luăm zborul amândoi!

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privirea ta de înger

Privirea ta de înger e marea mea durere,
Crepusculul de flăcări şi zarea tremurând,
Şi roua de pe lujer, şi liniştea ce-mi piere
Un freamăt sunt, un cântec ce-mi intră-n piept, pe rând...
Simţirea mea e-un viscol, voinţa mea se-nclină;
Fără să vrei, din mine începi să mă alungi,
Dar mă întorc la maluri în vechea mea tulpină,
Şi-n noi nuntirea albă aprinde raze lungi.
Acum, supus iubirii, mă dărui fără teamă,
Statornic ca un munte cu miez aurifer,
Te-aştept în mari altare de nori, care te cheamă
Să-mi juri că-mi eşti stăpână pe robu-ţi auster...

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se-aprind eterne raze...

Se-aprind eterne raze în fiinţa mea de vise,
Sclipirea lor crescândă mă-nvăluie-n doiniri
Curgând printre portaluri de glorii larg deschise
Spre-un cer cu flori de gânduri şi pure re-nnoiri.

Le-am zis în taină: fie! - în valuri mari să vină
Să-mi spele ţărmul vieţii de-ascunsele dureri
Ce-mi traversează umbra-n vibrări ce se termină
Cu o tornadă-albastră de stele-n unduieri...

De-această sfâşiere de rezidiri solemne,
De-aceste rari renaşteri ce simt că-n mine cresc,
Tresaltă-ntreg neantul cu preamăreţe semne,
Şi tot ce-i bun în mine - eu Ţării-i dăruiesc!

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezamăgiri

Crini fragezi plângând pe câmpii ireale
Ca pentru celestul amurgului decor,
Nu sunt nici ai livezii, nici ai dorinţei tale -
Sunt efemeri şi-n ceaţă-şi topesc parfumul lor.

Par dincolo de astăzi - o dâră-n vis de ape,
Decoloraţi exotic prin umbre mişcătoare,
Iar deseori sunt stropii mărgelelor din pleoape
Ce-mi prăbuşesc speranţe abia ivite-n zare.

N-au formele prezise dintâi, căci sunt rebele;
Deliciile de nuanţe s-au strecurat heraldic
Şi-au dezbinat lumina-n arhipelag de stele,
Chiar luna şi-a pierdut luciul smaraldic...

Doar măşti acopăr toate: iubiri, dreptăţi, veşti bune;
Simbolicul, abstractul, virtualul - triste mode -
Năvalnic, pălălaie, din iad vin peste lume
Şi-orgasmului pieirii i se înalţă ode!

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzii

O, voi iluzii oarbe, ce forţe mari ne daţi,
Ţâşnind din aparenţe ori din străine lumi!
Ce fericiţi ne faceţi când sus ne înălţaţi,
Dând aripi mari visării spre umbre să ne-ndrumi!

Voi ştiţi ce vrem: belşuguri..., iubire..., fericiri
Şi sănătate-n trupuri ţintind apusuri lungi...
Pe mulţi ne ameţirăţi cu vis de preamăriri,
Dar viaţa ne trezeşte! Nu-i simplu-aşa s-ajungi,

Căci realitatea-i alta: ne-apare crudă-n jur,
Pluteşte-n întuneric destinul ce-l dorim.
Cotidianu-i aspru; nimic nu-i aur pur!
Ziua de azi e-un clocot şi-n el ne zvârcolim.

Ne cheamă-n lupta vieţii şi cere acţiuni.
Zadarnic vrem de toate, zadarnic aşteptăm -
Numai prin sacrificii ajungem la minuni.
Doar măreţia muncii dă roada ce-o visăm;

Şi-adeseori în faţă ne-apar oprelişti mari
Sau bariere-nalte ori lipsuri, neputinţi,
Dezamăgiri câinoase, dureri, vrăjmaşi barbari -
Şi-o vreme pierdem lupta, căci n-avem stări de sfinţi.

De-aceea, ca să-nvingem, o luăm de la-nceput...
Cădem? Nicio problemă! Luptând, ne revenim!
Deasupra noastră-i Cerul. Ne-aprobă truda, mut...
Iluziile-s fumuri! Prin fapte biruim!

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scopul vieţii noastre

Plantez iubirea cosmic în suflete-nsetate
Pe care o aprinde lumini de cântec sfânt;
Vă-nalţ în rai de vise plutind peste pământ,
Să-nflăcăraţi azurul cu inimi înfocate,

Să fiţi cu toţi de-a pururi fântâni de fericire,
Să fiţi vii universuri, în cosmos necesari;
Să fiţi măreţi în gânduri şi-n fapte cât mai mari
Căci scopul vieţii este Eterna Propăşire!

Desigur, viaţa are ades dureri, necazuri -,
Ele vin nechemate şi vin spre-a ne căli.
Dar toate pot fi frânte; nu vin spre-a dăinui,
Căci scopul vieţii este nu "oful", ci extazuri...

Suntem vieţi stelare de-origine divină,
Şi spun că-n toţi iubirea e-n fiece atom...
Eu v-o trezesc cu-o rază de vers - în orice om -,
Căci scopul vieţii este în veci să fim Lumină!...

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înfrigurări tardive

În malaxorul gândurilor mele
Te-adun într-o esenţă parfumată,
Văzându-te când o regină-n voal de stele,
Când o vestală goală - a mea toată!

În ochii tăi e farmec şi lumină...
O undă caldă-adie către mine,
Şi-atunci spre noi tot cosmosul se-nclină,
Codrii răspund cu glasuri cristaline.

Divine voluptăţi ne-nalţă-n ceruri
Străluminând simţirile suave;
Eu te alint cuprins de foc şi geruri,
Zbătându-ne cu-nfiorări firave.

Dar... toate-au fost un simplu vis de noapte
Cu false mistuiri de trei secunde.
Vulcanii stinşi mai fumegă cu şoapte
Prin vârful ce-n zăpadă se ascunde...

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu catre Veronica

Am scris de lacul plin de nuferi
În care luna se oglindea,
Unde-mi spuneai că tu nu suferi,
Dar suferinţa se vedea.

Am scris şi despre teiul care
Ştia toată povestea noastră,
Şi despre mândrul nostru soare
Ce lumina zarea albastră.

Acum de-aş mai putea să scriu,
Cuvinte dulci ţi-aş scrie,
Dar singur zac într-un sicriu
Iubindu-te şi-n veşnicie.

Ştiu că şi tu zaci într-o criptă
Atinsă fiind de moarte,
Ţi-a fost de dor inima friptă,
Căci eu ţi-am fost departe.

În veşnicie am luat cu noi
A noastre clipe şi iubirea,
Şi-n Rai din moarte amândoi
Am renăscut cu fericirea.

Am îmbrăcat veşmântul veşnic
Al unei lumi ce n-am avut,
Când te iubeam dulce şi tainic
Pe când eram de vânt bătut.

Mereu ai fost Crăiasa vieţii mele
Şi regat ne-a fost numai iubirea,
Acum îmi eşti Crăiasă printre stele,
Regatul nostru este nemurirea.

Autor: Răzvan Isac 15-01-2015

poezie de Răzvan Isac (15 ianuarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Paradis

Tron de cereşti adâncuri, lăcaş etern de glorii,
Colos de peisaje cu lacuri, crânguri sfinte,
Unde coruri de îngeri se-ntrec în oratorii
Umplând cu lungi ecouri genunea dinainte...

Se mistuie-n Lumină şi-n slăvi de mari extaze
Întreaga frumuseţe cu armonii eterne
Unde mistere-s toate, cu lucii de topaze,
Unde-orice floare cântă pe când mireasma-şi cerne.

Cărările-s de aur şi de copii sunt pline;
Toţi sunt voioşi şi cântă cu îngerii-mpreună.
Cu ei sunt mii de oameni în straie de lumine,
Ce trec prim mândre parcuri: pentru slăviri se-adună...

Toţi îşi înalţă braţe spre-o Rază orbitoare
Care devine-o ramă de fulgere-ncărcată.
În centrul ei, cu-n zâmbet, Iisus Hristos apare
Să-i binecuvânteze... Nu-i hrană mai curată!

Este tabloul sacru de-o splendidă grandoare -
Eşafodaj magnific cu blânde rezonanţe...
Vom fi şi noi acolo? Ce întrebare mare!
Târziu sau... niciodată! Dar mai avem speranţe!...

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezamăgiri

(Dedicat scriitorului francez André Malreaux (1901-1976) care a zis: "Secolul al XXI-lea va fi religios sau nu va fi deloc.")

Tot secolul acesta este-o pilulă-amară:
Dorinţe, vii instincte, ameninţări de groază,
Tehnologii complexe, menite, bunăoară,
Să ne unească - însă mai rău ne-ndepărtează...

Visăm doar preamărire, doar bogăţii, putere;
Doar vârful piramidei - ca indivizi, ca ţară -.
Dorim mari satisfacţii, mari funcţii şi avere,
Distracţii nesfârşite, viaţă de vis, uşoară...

Şi vrem toate acestea nu mâine, ci acuma!
Pe cei fără putinţă care ne stau în cale,
Fiindcă sunt slabi, i-mpingem, le luăm din viaţă spuma
Sau... de nu-i dăm deoparte, ni-i facem slugi vasale...

Cei ce nu pot să lupte, că-s veşnic ne-mpăcaţi,
Îşi ameţesc tot visul în mod virtual şi-amarnic,
Căci zăpăciţi de droguri, se simt chiar împăraţi.
Şi-o clipă-s cei mai veseli, plutind prin stele jalnic...

Dar al meu cuget, Doamne, Te caută-n lumine,
Cerşindu-Ţi îndurarea de-aceste vremuri triste.
E-un secol cu pahare de mari conflicte pline,
Căci el fără de Tine nu-l văd să mai reziste.

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E atata pace...

E atâta pace... în sufletul meu...
căci ochii mei privesc spre Tine....
deşi mă-nconjoară furtuna
şi norii sunt tot mai grei,
Te privesc... şi flori de tei
îmi ningi printre pleoape...

eşti tot mai aproape...

sunt valuri ce frâng tot ce-ntâlnesc
şi-n spume ar vrea să mă frângă...
dar Tu, din înaltul ceresc
ai venit si îmi spui „locuiesc
în inima ta, ca nicicând,
să n-o las să plângă!”

şi ştiu că se poate...

cu Tine păşesc
pe întinderea de ape,
deşi vin talazuri iar vântul, prăpăd,
ar vrea ca nimic să nu scape,
dar Tu mă ţii de mână...

E atâta pace... în sufletul meu...
căci ochii mei privesc spre Tine....

poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Ochii tăi sunt pajiştea viselor mele,
Cuvinte scrise cu raze în cerul de stele.

Mă înec în privirea ta, cum în cer,
Îngerii se pierd în zborul stingher.

Flori de albăstrele porţi în priviri,
Podoabă regală în mări de iubiri.

Sunt ţărmul ce ritmic îţi poartă
Iubirea şi dorul prin propria soartă.

Aş vrea-n buchetul iubirii cu dor,
Să fiu trăsnit de-al dragostei fior.

Să intru des în zborul inimii tale
Să-ţi aduc etern tornade de petale.

Ochii tăi să zburde printre stele
Cu aripi de îngeri prin aripile mele!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ard urmele

Ard urmele lasate de vorbele tale,
Ti-a fost usor s-o spui,
Ma-ntreb de chiar ai suflet?

Nu a contat ca te iubesc,
Si te astept de-asa mult timp,
Ai ales, si -ti plang alegerea.

Ca nu mai esti acum cu el
Oricum nu mai conteaza,
Mi-ai dovedit ca au avut dreptate,
... nu esti chiar asa de speciala cum credeam,
Ci esti la fel ca toate...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Credcabanuiesti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare... iubitei

Răzleţe gânduri mă cuprind,
Mă cheamă-n miez de noapte;
Scântei aprinse, ocolind
Şi care totuşi, se aprind
În mii şi mii de şoapte.

Cum să mă scap de-aceste gânduri
Ai milă, şi-mi vorbeşte;
Mă simt închis, în patru scânduri
Şi vreau să evadez... în rânduri
Să-ţi viersuiesc... fireşte.

Iar dacă nu, rămân cu ele
Rămân îngândurat;
Şi se vor pierde... printre stele
Şi printre toate cele...
Ce nu mi le-ai aflat.

Şi ce folos, dacă îţi tac
Şi mă îmbolnăvesc;
Poate mă duc, răţoi, pe lac
Făcând... "mac-mac"
O raţă să-mi găsesc.

S-au dacă nu, mă duc la mare
La marea îngheţată;
Aştept prelung... să iasă soare
Şi cumpărând o floare
O dau... la prima fată.

Şi poate fata,-mi mulţumeşte
Se uită-n ochii mei;
Şi-mi vede ochii... ce-o priveşte
Şi fetei... povesteşte
Căci tu... nu mă mai vrei.

Gândeşte-te... că te-am iubit
Şi încă te iubesc;
Sunt un băiat... mai diferit
Ţi-am fost iubit
Mai vreau... mai te doresc.

Gânduri răzleţe... mă cuprind
Şi nicidecum nu-mi trec;
Ca mort în pat, eu mă întind
Visând, iubind...
Şi gândurile-mi frec.

Probabil că, vor face pui
Care se duc pe apă;
Să nu cumva... ceva să-mi spui
Şi-n inimă un cui
Care adânc mă sapă.

Bine ar fi, să te gândeşti
Să nu mă laşi să zac;
Iarăşi să-mi spui, că mă iubeşti
Şi mă doreşti
Poeme să-ţi mai fac.

Tremur de frig, îngândurat
Aştept înfrigurat... o veste;
Aştept un dulce... sărutat
Dulce şi aromat
Având... altă poveste.

poezie de Paul Preda Păvălache (17 februarie 2012)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

... Crăciun strălucitor...

Eu un simplu om muritor, un călător
Rătăcitor căutător de patimă şi dor
Picioarele mă dor... sufletul mi-l simt mai uşor
În braţele tale... şi-mi spui puişor

Cu nimic nu sunt dator
Decât să fiu iubitor
Să fiu mai stătător
Tu ai un suflet iertător

Se prea poate să nu fiu tot timpul bun
Dar voi să ţi spun
Să mă supun, să mă faci mai bun
Să spăl cu un săpun al meu murdar nebun

Cum necum, de unde? până când?
Din toate ale mele gânduri, o să rămână un gând
Printre ale vieţii rânduri, ale mele gânduri sunt cârduri
Ştiute şi neştiute... spuse şi nespuse dorinţe

Atinse, neatinse, cuprinse, necuprinse vise
Cuvinte aprinse. Şi gânduri stinse
Zările in preajma acestor sărbători ninse
Le vreau în linişte şi vise împlinite

Dă mi nişte sărutări aprinse
Şi simţiri necuprinse, cu a tale buze fierbinţi
Tu emiţi o energie divină
Eşti divină... mă iartă de a mea vină

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

NUNTĂ ÎN CER

(Soţiei mele, Aurelia)

Iubita mea îţi cer, acum, aripa,
Ce ne uneşte pe vecie clipa;
Vom poposi în zbor, să-ţi pun cunună,
Din stele, pe o margine de Lună,

Să ne putem lua, de-acolo, zborul,
Spre Raiul unde-şi ţin, acum, soborul,
Frumoasele grădinilor, din care,
Ai răsărit în viaţa mea, ca floare.

Petalele-ţi sunt aripi neştiute;
Eu nu am aripi, însă, nevăzute,
Purta-te-vor, doar versurile mele,
În zborul către cerul plin de stele,

În faeton, făcut din Carul Mare,
Ferindu-te, cu-al meu sărut, de Soare,
Până ajungem la Lumina Vieţii,
Ce cheamă la-nviere şi poeţii.

Şi-acolo-n Cer, iubita mea,-n nuntire,
Uita-vom că există şi murire,
Şi tineri vom rămâne-n veşnicie,
Cât dragostea nu moare-n Poezie!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie neterminată

Va trece vremea şi va fi să mor
Dar, zău, că nu am niciun pic de teamă,
Căci simt în piept un mare, mare dor,
Acela de a fi cu tine, mamă.

Şi-acolo, printre îngeri luminoşi,
Să fim din nou la fel ca înainte,
Eu să mă pierd în ochii tăi frumoşi,
Tu să îmi spui aceleaşi dulci cuvinte...

Aş vrea să scriu mai mult, dar nu mai pot –
Că mi-aş dori, cu inima uşoară,
Să râdem veseli, să uităm de tot –
Şi mă opresc, că ochii mei plâng iară.

poezie de Octavian Cocoş (24 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

O Dunăre albastră

O Dunăre albastră,
Tu... eşti mereu splendoare,
Eşti dulce alinare,
Din viaţa-mi ce-a trecut.

Eşti sâmbure de viaţă,
Eşti crudă desfătare,
Dar mi-ai răpit in taină
Tot ce-am iubit mai mult.

Mă întorc... mereu la tine,
Pe malurile- ţi stinse
Şi mă întreb de ce...
Nu te-ai oprit?

Mereu... tu curgi la vale,
Şi-mi duci zilele triste,
Te rog dă-mi alinare...
Că m-am îndrăgostit.

Sub strălucirea lunii,
Străbaţi mereu câmpia,
Dar laşi în urmă ta
Teroare şi plăceri.

Fii Dunăre albastră,
Te rog fi-mi împlinirea,
Al visului cel dulce
Cu strat de primăverii.

Nesăbuit şi-n taină,
Aprind o lumânare.
Şi mă gândesc adesea
De ce te-oi fi pierdut?

Aveam şi frumuseţea,
Aveam şi tinereţea...
Dar... Dunăre albastră
Pe toate tu le-ai vrut.

Se... înalţă către stele,
Fior răpus din mine,
Şi bolta ce-a cerească
Pe loc a strălucit.

Tu... Dunăre albastră,
Eşti zâna vieţii mele
Pe care niciodată,
Nu pot ca să o uit.

Tu Dunăre albastră
Fior şi încântare.
Eşti dulce alinare
La tot ce-a fost trecut.

Tu... Dunăre albastră,
Mă închin acum la tine.
Ştii că nu mi-e bine
Dar nu pot să te uit.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinţii noştri din trecut

Să ne temem mult de-aceia care ştiu tot adevărul
Căci au spade-arzând în suflet şi au scuturi de ne-nvins.
Nu se tem de negre umbre şi nu li se zbârleşte părul
Dacă groaza bătăliei pe mulţi alţii i-a cuprins..

Ei sunt fiii biruinţei într-o lume fumurie,
Răsărind toţi din amarul lacrimilor din străbuni,
Zmei încoronaţi de glorii, bravi apărători de glie,
Ce vor să repună Ţării toate smulsele-i cununi.

Ca blazon aveau Onoarea şi ca forţă doar Credinţa,
N-au ştiut ce-nseamnă frica, Moartea nu sta-n calea lor!
Aripi mari le-a pus şi Cinstea; ţelul unic - Biruinţa!
Ăştia-au fost eroii Ţării! Să-i creăm şi-n viitor!

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul de pază

Tu eşti lângă mine, fiinţă nevăzută,
Înger drag şi falnic, trimis de departe,
Preadivina-ţi limbă ţi-o aud tăcută
Când în focul luptei binelui faci parte.
Cântece de slavă mi le-aduci în viaţă
Şi le simt în mine cum le torni în taină;
În adâncul firii-mi semeni o povaţî,
Frigurilor mele tu le ţeşi o haină.

Eu te port în suflet o comoară sfântă
Şi-mi zbori iute-afară când îmi vezi păcatul,
Îmi suspini alături, fiinţa-ţi se frământă,
Ochii ţi-i acoperi şi-mi însemni păcatul.
Dar de-mi vin în fire, reapari îndată
Alungând intrusul care-ţi luase locul:
El e-un înger negru, fiinţă necurată,
Şi îţi face-n ciudă când se schimbă jocul.

Tu să-mi stai în preajmă, căci ţi-aud mustrarea,
Glasul tău de frate caut să-ţi ascult,
Ca reprimenirea să-mi domine zarea,
Tu prefă-mi în pace orişice tumult.
De mă rog la Domnul, tu te rogi cu mine
Într-o-mbrăţişare care-o simt deplin.
Când va fi ca firul viu să se termine,
Să zburăm alături către-al tău senin...

poezie de Cristian Petru Bălan din Nestinsa Lumină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gramatică

Toate verbele numai la viitor şi toate
substantivele moarte - printre flori de hârtie
mişună ajectivele harnice culegând nectarul
şi muştele invadează gramatica unsă cu miere
excrementând-o cu alfabetul lor enigmatic
şi poetul îşi linge degetele
ca în vechiul proverb.

poezie celebră de A.E. Baconsky din Fluxul memoriei (1987)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!