NUNTĂ ÎN CER
(Soției mele, Aurelia)
Iubita mea îți cer, acum, aripa,
Ce ne unește pe vecie clipa;
Vom poposi în zbor, să-ți pun cunună,
Din stele, pe o margine de Lună,
Să ne putem lua, de-acolo, zborul,
Spre Raiul unde-și țin, acum, soborul,
Frumoasele grădinilor, din care,
Ai răsărit în viața mea, ca floare.
Petalele-ți sunt aripi neștiute;
Eu nu am aripi, însă, nevăzute,
Purta-te-vor, doar versurile mele,
În zborul către cerul plin de stele,
În faeton, făcut din Carul Mare,
Ferindu-te, cu-al meu sărut, de Soare,
Până ajungem la Lumina Vieții,
Ce cheamă la-nviere și poeții.
Și-acolo-n Cer, iubita mea,-n nuntire,
Uita-vom că există și murire,
Și tineri vom rămâne-n veșnicie,
Cât dragostea nu moare-n Poezie!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Pavel Lică. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.