Iluzii
O, voi iluzii oarbe, ce forțe mari ne dați,
Țâșnind din aparențe ori din străine lumi!
Ce fericiți ne faceți când sus ne înălțați,
Dând aripi mari visării spre umbre să ne-ndrumi!
Voi știți ce vrem: belșuguri..., iubire..., fericiri
Și sănătate-n trupuri țintind apusuri lungi...
Pe mulți ne amețirăți cu vis de preamăriri,
Dar viața ne trezește! Nu-i simplu-așa s-ajungi,
Căci realitatea-i alta: ne-apare crudă-n jur,
Plutește-n întuneric destinul ce-l dorim.
Cotidianu-i aspru; nimic nu-i aur pur!
Ziua de azi e-un clocot și-n el ne zvârcolim.
Ne cheamă-n lupta vieții și cere acțiuni.
Zadarnic vrem de toate, zadarnic așteptăm -
Numai prin sacrificii ajungem la minuni.
Doar măreția muncii dă roada ce-o visăm;
Și-adeseori în față ne-apar opreliști mari
Sau bariere-nalte ori lipsuri, neputinți,
Dezamăgiri câinoase, dureri, vrăjmași barbari -
Și-o vreme pierdem lupta, căci n-avem stări de sfinți.
De-aceea, ca să-nvingem, o luăm de la-nceput...
Cădem? Nicio problemă! Luptând, ne revenim!
Deasupra noastră-i Cerul. Ne-aprobă truda, mut...
Iluziile-s fumuri! Prin fapte biruim!
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.