În Paradis
Tron de cerești adâncuri, lăcaș etern de glorii,
Colos de peisaje cu lacuri, crânguri sfinte,
Unde coruri de îngeri se-ntrec în oratorii
Umplând cu lungi ecouri genunea dinainte...
Se mistuie-n Lumină și-n slăvi de mari extaze
Întreaga frumusețe cu armonii eterne
Unde mistere-s toate, cu lucii de topaze,
Unde-orice floare cântă pe când mireasma-și cerne.
Cărările-s de aur și de copii sunt pline;
Toți sunt voioși și cântă cu îngerii-mpreună.
Cu ei sunt mii de oameni în straie de lumine,
Ce trec prim mândre parcuri: pentru slăviri se-adună...
Toți își înalță brațe spre-o Rază orbitoare
Care devine-o ramă de fulgere-ncărcată.
În centrul ei, cu-n zâmbet, Iisus Hristos apare
Să-i binecuvânteze... Nu-i hrană mai curată!
Este tabloul sacru de-o splendidă grandoare -
Eșafodaj magnific cu blânde rezonanțe...
Vom fi și noi acolo? Ce întrebare mare!
Târziu sau... niciodată! Dar mai avem speranțe!...
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.