Gramatică

Toate verbele numai la viitor şi toate
substantivele moarte - printre flori de hârtie
mişună ajectivele harnice culegând nectarul
şi muştele invadează gramatica unsă cu miere
excrementând-o cu alfabetul lor enigmatic
şi poetul îşi linge degetele
ca în vechiul proverb.

poezie celebră de A.E. Baconsky din Fluxul memoriei (1987)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timp ce criticii literari autentici sunt ca albinele, care fac miere culegând nectarul de pe flori, criticii literari agramaţi sunt ca muştele, care se aşază fără discernământ şi pe rahat şi pe friptura creştinului. Atunci când muştele îţi intră în casă, pui mâna pe plici, dacă sunt puţine, sau dai cu spray ori pui o capcană, dacă sunt multe.

aforism de George Budoi din Critică şi critici (2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine vinde miere îşi linge degetele.

proverbe armeneşti
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

copaci înfloriţi -
albinele culegând
nectarul din flori

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ar face toate muştele miere, ar fi pe toţi pereţii faguri.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ar face toate muştele miere, ar fi pe toţi pereţii faguri!

proverbe româneşti
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ar face toate muştele miere, s-ar găsi faguri şi sub coada calului.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rodul iubirii

Desprinse de floare, de aurul ei,
Îşi iau zboru-n aripi ca albi porumbei,
Fluturi ce-ating miezul de vară
Sărutând-dulce, poama o înconjoară...

Duc din dulceaţă şi altor flori,
O taină-a iubirii-n polenul de flori,
Le poartă viaţa în viitor,
Culegând, împărţind... polenul de flori.

'N-curând, din dulcea iubire,
Vor răsări flori cu dulce de miere,
Alţi fluturi le vor uni în iubire
De miere, de aur, polen de iubire...

... albele aripi ating flori pregătite,
de nuntă în dulce... mirese iubite...
Polen de cuvinte din sfântul Cuvânt,
Îndrăgosteşte pe viaţă - oameni de rând.

Dulcele Lui e mană, e viaţă,
E sare, lumină, credinţă, speranţă;
E rodul Iubirii ascuns în Mireasă
Ce-i pregătită s-ajungă... Acasă.

Albe aripi, fluturi =cuvintele Bibliei
miezul de vară= inima omului pregătită de pocăinţă

poezie de Sanda Tulics (21 iulie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul Abruda

te culc la pământ să asculţi
râmele cum vociferează
mă mir
cum unii prezentatori de teve cu buza în stază
se tăvălesc pe mochete aproape
plate (?!) - a
cuzând, acuzând lovituri
cauzatoare de moarte şi nu
numai a
bruda e poetul care vă scrie
despre toate acestea

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stabilind o destinaţie, viitorul nu mai e viitor, pentru că nu mai e deschis. Acum ai ales o alternativă din multe altele, pentru că atunci când toate alternativele erau deschise exista viitor. Acum toate alternativele au căzut, numai una a fost aleasă. Nu mai e viitor, e trecut.

Osho în Intuiţia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împlinire

Bolta-ntreagă cu vii stele s-a topit în ochii tăi,
Iar acum mă invadează şi-mi aprind vise-scântei,
Încât raiul tot se scurge peste-a vieţii mele văi
Transformate-n lumi de pace, de-armonii şi epopei...

Sărbători itinerante-s toate vorbele ce-mi spui -
Spre altare mari de aur mă înalţă toate, simt!
Metafizic, mă transformă şi-n speranţe mă transpui,
Căci renasc din dulci ecouri ce le-aud şi le consimt.

Temeralele cuvinte se întorc în fapte-acum
Dezrădăcinând vulcanii ce răsuflă printre noi -
Colierele de gesturi azi fructifică, oricum,
Şi spre-un viitor ferice ne luăm zborul amândoi!

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doruri...

Toate dorurile mele
Numai tu ştii să le asculti
Domn venit de printre stele
Ce inima mi-o săruţi.

Toate gândurile mele
Numai tu ştii să le-asculţi
Vis rebel, blestem de iele
Ce poemul mi-l încânţi.

Toate visurile mele
Numai tu ştii să le cânţi
Domn al inimioarei mele
Mai rămâi cu ochii-ţi blânzi.

Toate versurile mele
Numai ţie ţi le-nchin
Domn al Poeziei mele
Şi al rimei pelerin.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gramatica noastră

În propoziţia noastră
sunt predicatul tău de iubire,
frumoasa mea...
În propoziţia noastră,
tu eşti subiectul
dorinţelor mele nebune,
eşti comparaţia cu restul Universului,
cu tine câştigătoare,
eşti adjectivul neinventat încă
al dragostei mele de tine,
cu toate dorurile,
cu toate simţurile,
cu toate trăirile dintre noi,
eşti metafora amorului absolut...
Haide, iubita mea,
printre conjuncţii şi disjuncţii
să ne trăim interjecţiile frumos!

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toate verbele în luptă

Când nedreptatea trece pe stradă
liber ca păsările sunt,
să plec sau să rămân,
aştept să se limpezească apele nopţii.
Printr-o sită cu ochiuri mici
şi fără gene lungi
se filtrează întunericul,
lumina se înalţă deasupra.
Mă voi îndoi de tot ce se spune,
trecutul mă obligă să o fac

în jocul evolutiv
ce nu se lasă înfrânt.
Crezul meu obosit de aşteptare
doreşte o schimbare,
cu toate verbele în luptă
ceva trebuie să se întâmple,
dar lupta nu se va opri
fără pâinea rezultatelor
aşezată pe masă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proverb desuet

Că-n pădure-s uscături
Ne-o spun toate gurile,
Dar mă-ntreb: - Ce secături
Ne-au tăiat pădurile?

epigramă de Gheorghe Burduşel din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre cioburi

prietenii au plecat departe
am rămas singur în noapte
astăzi sparg
oale şi ulcele
ce să fac acum cu ele
toate's sparte, toate's rele
adun cioburi dintre gânduri
printre rânduri amputate
ce să fac astăzi cu toate
viaţa calcă
trist pe ele
noaptea desenează gânduri
din dureri şi din amurguri
curg şi lacrimi
curg de toate
printre cioburi şi ulcele
toate's goale, toate's sparte

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai poetul...

Lumină în cuvânt
Şi Nebunie-n gând,
Speranţe duse-n vânt,
Iubiri în vers plângând,
Scrie poetul.

Cu-o lacrimă de stea,
Ce-i frânge inima,
Când pierde Dragostea,
Vărsându-şi patima
Scrie poetul.

Când inima-i prea grea
Si-i ninge cu suspin,
Văzând lumea cea rea,
Bând cupe cu venin,
Scrie poetul.

Pe fila unui nor
Şi-n flori de curcubeu
Cuvinte de amor,
Regrete şi mult dor
Scrie poetul.

Când este judecat,
Şi toţi îl cred nebun,
Se-ascunde de păcat
Şi scrie pe-un taifun,
Numai poetul...

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rimele

În clipele de lungă insomnie,
când ielele se-adună la izvor,
din geana ostenită-a unui nor
curg rimele pe coala de hârtie.

Ca să ajungă-n strofe elevate,
năvală dau la vârful de condei,
dar, năucit de falsele-i idei,
poetul le alungă pe-apucate.

Cu gândurile toate răvăşite,
de neuitări ce vin neîntrerupt,
devine pradă unui dor corupt
cu amintiri ţesute din ispite.

Dar retrezit de clipa ostenită,
la margine precară de motiv,
aduce rime noi în portativ
pe notele rescrise-ntr-o suită.

O muzică celestă de iubire
se-aude din poemul terminat,
printre diezi, poetul încurcat,
îşi caută bemolii în neştire.

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

O pată de culoare

poetul e în vervă şi verva e poetul,
ce oare îi rezervă din ceruri alfabetul?
deschide cartea groasă cu foile virgine
şi scrie epopeea tiparelor aldine.
ce titlu să îi pună tristeţii fără nume?
pe care dintre muze, în vers, să o sugrume?
poetul e în vână şi vâna e poetul,
şi sângele ne spune: acesta e profetul.
durerii nu-i va pune cea mai frumoasă mască
şi foamea ancestrală n-o va hrăni cu pască,
şi lacrimi el va curge, ca să sfinţească glia,
din negurile vremii îl strigă România.
fiţi gata, e momentul, să vină sfânta moarte,
din tainiţele nopţii se-aude, de departe,
un scâncet de copil şi-un urlet decibelic,
şi inima oftează în spaţiul interbelic,
şi Luna îşi arată cadavrul pe fereastră,
o palidă făptură ce intră-n casa noastră.
poetul e pe moarte şi moartea e poetul,
şi veşnic, peste toate, îşi pune epitetul.
a fi sau a nu fi?, aceasta-i întrebarea,
răspunsul îl aflăm odată cu turbarea.
coperţile se-nchid, poetul se rezeamă
de ultima secundă şi nu mai are teamă,
deschide ochii larg, cât viaţa să încapă
în spatele retinei - se adânceşte-o groapă
şi trupul se agaţă de ultima suflare,
şi tot ce i-a plăcut - acuma i se pare...
şi tot ce i se pare - îi place şi mai mult.
nu-i nicio îndoială în spaţiul cel ocult.
o flacără se-aprinde şi-un muc de lumânare
ne spune cald adio - cu ceară şi cu fum,
şi sângele rămâne o pată de culoare -
e urma unui scrib ce a plecat la drum.

poezie de Ionuţ Caragea din Eu la pătrat, ediţia a II-a (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre poet

Şi când e tăcut poetul,
Mintea lui tot mai lucrează.
Foloseşte alfabetul
Şi multe versuri creează.
Unele îşi găsesc locul
Într-o lungă poezie.
Altele nu au norocul
Să ajungă pe hârtie.
Multe rămân scrise
Pe răbojul minţii.
Stau acolo-închise.
Le citesc doar sfinţii.

poezie de Dumitru Delcă (18 iunie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mesele bătute

de lumina unui soare suspect
de roşu cum vezi în filmele
science-fiction americane
erau flori pentru bolnavii
din salon atinşi de vreo toxină
scoasă special dintr-un laborator
alături de pahare ciobite resturi
de pâine unsă cu de toate
se întind muştele negre şi leneşe
la capăt de eprubete transparente

sunt la capul bolnavului ostentativ
şi-i amintesc că va fi absent
de la întrunirea familiei când va muri
încet fără idei multe vegheat
de-un păianjen nu prea mare
dintr-un capac de bere metalic

pe mesele mirosind a dezinfectant
curg petale de crini albi ca chipul lor
într-o dezordine plăcută la vedere
stau câteva pagini de ziare palide
vechi de la ultimii pacienţi vii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!