Iluzii
O, voi iluzii oarbe, ce forțe mari ne dați,
Țâșnind din aparențe ori din străine lumi!
Ce fericiți ne faceți când sus ne înălțați,
Dând aripi mari visării spre umbre să ne-ndrumi!
Voi știți ce vrem: belșuguri..., iubire..., fericiri
Și sănătate-n trupuri țintind apusuri lungi...
Pe mulți ne amețirăți cu vis de preamăriri,
Dar viața ne trezește! Nu-i simplu-așa s-ajungi,
Căci realitatea-i alta: ne-apare crudă-n jur,
Plutește-n întuneric destinul ce-l dorim.
Cotidianu-i aspru; nimic nu-i aur pur!
Ziua de azi e-un clocot și-n el ne zvârcolim.
Ne cheamă-n lupta vieții și cere acțiuni.
Zadarnic vrem de toate, zadarnic așteptăm -
Numai prin sacrificii ajungem la minuni.
Doar măreția muncii dă roada ce-o visăm;
Și-adeseori în față ne-apar opreliști mari
Sau bariere-nalte ori lipsuri, neputinți,
Dezamăgiri câinoase, dureri, vrăjmași barbari -
Și-o vreme pierdem lupta, căci n-avem stări de sfinți.
De-aceea, ca să-nvingem, o luăm de la-nceput...
Cădem? Nicio problemă! Luptând, ne revenim!
Deasupra noastră-i Cerul. Ne-aprobă truda, mut...
Iluziile-s fumuri! Prin fapte biruim!
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre fericire
- poezii despre întuneric
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre sacrificiu
- poezii despre iubire
- poezii despre forță
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Dezamăgiri
(Dedicat scriitorului francez André Malreaux (1901-1976) care a zis: "Secolul al XXI-lea va fi religios sau nu va fi deloc.")
Tot secolul acesta este-o pilulă-amară:
Dorințe, vii instincte, amenințări de groază,
Tehnologii complexe, menite, bunăoară,
Să ne unească - însă mai rău ne-ndepărtează...
Visăm doar preamărire, doar bogății, putere;
Doar vârful piramidei - ca indivizi, ca țară -.
Dorim mari satisfacții, mari funcții și avere,
Distracții nesfârșite, viață de vis, ușoară...
Și vrem toate acestea nu mâine, ci acuma!
Pe cei fără putință care ne stau în cale,
Fiindcă sunt slabi, i-mpingem, le luăm din viață spuma
Sau... de nu-i dăm deoparte, ni-i facem slugi vasale...
Cei ce nu pot să lupte, că-s veșnic ne-mpăcați,
Își amețesc tot visul în mod virtual și-amarnic,
Căci zăpăciți de droguri, se simt chiar împărați.
Și-o clipă-s cei mai veseli, plutind prin stele jalnic...
Dar al meu cuget, Doamne, Te caută-n lumine,
Cerșindu-Ți îndurarea de-aceste vremuri triste.
E-un secol cu pahare de mari conflicte pline,
Căci el fără de Tine nu-l văd să mai reziste.
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre dorințe, poezii despre viitor, poezii despre tristețe, poezii despre tehnologie, poezii despre stele sau poezii despre scriitori

Neființe, existăm
de când am pus oare mai știu când, gând alb în semne negre
am răspuns cu-un doliu pe marginea inimii
și-am strigat:
- tu, gând întunecat cu față mască, privește-mă
când am încercat să mă înțeleg
mi-am dat seama cât de departe și de străin sunt
da, păcălindu-mă prin iluzii și amăgire
alergând în imensitatea golului și câutând pe treapte de întuneric, am căzut
adâncul luminii și întunericului m-a surpat în mine
- tu, străine, înțelege-mă!
ochiul ciclopic privește toată omenirea, de acolo, o gramadă imensă
cerul negru, fracturat prin crăpături, plânge nefericire
am văzut gheare de păsări de întuneric, trupuri prinse în alb de nuduri
agățate de două lumi și mi-am zis:
- trezește-te, suflete, abandoneză-te și lasă carcasa ta
căci goală-i, nu-i suflet s-o umple, ochii lor te văd
fii nevăzutul luminii
cerul coboră în picături roșii, iubirea și mila sunt blestem
suntem raiul și iadul cu fiecare clipă, târând lumea în două picioare
ura este monedă de schimb
când am înțeles că suntem o gramadă, dar singuri și agățați de nimic
am încercat să ascult înțelepciunea pământului, din groapa vieții
viul omului deasupra plutește, drept cer
el uită neputința și încercă zadarnic să zboare spre zări
apele au devenit diguri de gânduri și păsări negre veghează tristețea
gunoiul ne îndrumă, turma aleasă să-o proslăvim
gâturi lungi și schiloade la minte cu miere-venin, ies din ecrane
ne spun vorbe cuie bătute în cap, de partea cui vor ei ca să fim
împărțiți în ciudate fețe umane, îndrăznesc ce nu vrem noi
ne cred carcase fără gânduri, neființe care nu existăm
apele cerului se despart, lumina-n gânduri vine
poezie de Viorel Muha (iulie 2010)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre suflet, poezii despre religie, poezii despre ochi, poezii despre negru, poezii despre gânduri, poezii despre trup și suflet sau poezii despre înțelepciune
Zadarnic
Cercul ochilor în jurul tău se prinde,
Tu ești la judecată fără avocat,
Și-i greu de explicat chiar tot ce s-a-ntamplat,
Și-i greu de înțeles cum ea te poate vinde,
Și ultima speranță din suflet se desprinde,
Tu nu mai ai a spune nici două, trei cuvinte,
Și realizezi cu ură că singur ai luptat,
Și nu-i așa frumos cum ți-ai imaginat,
Un gând lăsat în urmă, privirea înainte,
Și-aceleași amintiri se răscolesc în minte,
Și spune unde-i rostul în lupta ce-ai purtat?
Căci în final din toate nimic n-ai câștigat,
Zadarnic ai iubit, zadarnic ai sperat...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre imaginație, poezii despre frumusețe, poezii despre cuvinte sau poezii despre avocați
Scopul vieții noastre
Plantez iubirea cosmic în suflete-nsetate
Pe care o aprinde lumini de cântec sfânt;
Vă-nalț în rai de vise plutind peste pământ,
Să-nflăcărați azurul cu inimi înfocate,
Să fiți cu toți de-a pururi fântâni de fericire,
Să fiți vii universuri, în cosmos necesari;
Să fiți măreți în gânduri și-n fapte cât mai mari
Căci scopul vieții este Eterna Propășire!
Desigur, viața are ades dureri, necazuri -,
Ele vin nechemate și vin spre-a ne căli.
Dar toate pot fi frânte; nu vin spre-a dăinui,
Căci scopul vieții este nu "oful", ci extazuri...
Suntem vieți stelare de-origine divină,
Și spun că-n toți iubirea e-n fiece atom...
Eu v-o trezesc cu-o rază de vers - în orice om -,
Căci scopul vieții este în veci să fim Lumină!...
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre astronomie, poezii despre versuri sau poezii despre spațiul cosmic
Împlinire
Bolta-ntreagă cu vii stele s-a topit în ochii tăi,
Iar acum mă invadează și-mi aprind vise-scântei,
Încât raiul tot se scurge peste-a vieții mele văi
Transformate-n lumi de pace, de-armonii și epopei...
Sărbători itinerante-s toate vorbele ce-mi spui -
Spre altare mari de aur mă înalță toate, simt!
Metafizic, mă transformă și-n speranțe mă transpui,
Căci renasc din dulci ecouri ce le-aud și le consimt.
Temeralele cuvinte se întorc în fapte-acum
Dezrădăcinând vulcanii ce răsuflă printre noi -
Colierele de gesturi azi fructifică, oricum,
Și spre-un viitor ferice ne luăm zborul amândoi!
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vulcani, poezii despre sărbători, poezii despre rai sau poezii despre pace
Poate vom pricepe...
Poate vom pricepe taina insucceselor din viață
Care-au fost balastul forței ce-o pierdusem zi de zi,
Revenind fără de scuze din trufia mălăiață
La realitatea dură care-arată ce vom fi.
Forțele acestea palizi ne fac inimi anxioase,
Mult supuse umbrei negre dominândune-n ascuns,
Să ne-alunge fericirea spre cotloane-ntunecoase,
Apogeul biruinței de la noi să fie smuls...
Este zbuciumarea veche din amara noastră dramă,
Căci doar ea ne tăbăcise experiența de cobai,
Până ce, venind din ceruri, o ciudată hoiogramă
Ne-au schimbat în tari oțeluri slăbiciuni de putregai.
.
Cum să pierdem din prostie toate-aceste dăruiri?
N-avem dreptul amorțirii și-ndulcirilor cu falsuri
Spre neanturi de-amăgiri ce ne-ntorc din cuceriri
Coborând din înălțime în târări cu pași de valsuri...
Nu-s nicicum aici reproșuri la trecute insucese,
Însă noi, în România, nu vrem să mai repetăm
A fi iar supuși nevolnici la străine interese,
Căci dorim să fim puternici, nu, ca sclavi, să sucombăm!
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre vals, poezii despre sclavie, poezii despre schimbare, poezii despre realitate sau poezii despre prostie
Tu, Românie sfântă
Tu, Românie sfântă, jertfită-ai fost milenii,
Trecând prin mari prăpăduri, vitează-ai rezistat:
Dezastre-ngrozitoare, de-a lungurile vremii,
Tu le-ai învins eroic; mai sus te-ai înălțat!
A fost destinul sorții să stai la grea răscruce,
Barajul Europei ades ai devenit:
Barbarii răi ai lumii n-au reușit s-apuce
Să iasă vii din tine. Pe toți i-ai nimicit!
Sosit-a iarăși clipa să fii greu încercată
Și iar ne dai alarma să fim în jurul tău.
Precum întotdeauna, mulți vor veni îndată...
Și, totuși, câțiva - alții - trădează și-ți fac rău.
Ei tot români, cu jenă, abia se recomandă,
Dar mari averi din tine fățiș ți le-au prădat.
Aceștia-s vânzătorii slujind străinii-n bandă.
În loc să-ți deplângi soarta, distruge-i imediat!
Speranța nu-i pierdută: știm să-nfruntăm destinul:
Tu ne-ai descris secretul de-a rezista și-a fi.
De-aceea, prin unire, ne-nlăturăm veninul,
Căci din ruini renaștem - și iar vom birui!
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre unire, poezii despre trădare, poezii despre sfaturi, poezii despre secrete, poezii despre eroism, poezii despre devenire sau poezii despre comerț
Wolfgang Amadeus Mozart (poem)
Pe-un piedestal imperial domnește Mozart...
Din el, izvoare mari de cântece se-mpart
Și viața ne-o inundă-n imense bucurii,
Căci el ne-nalță-n ceruri cu-aripi de melodii.
În fermecatu-i flaut și-n magica-i baghetă
E-un univers feeric și unic pe planetă!
Eroii lui sunt veșnici - cum i-au descris libretul:
Don Juan, Constanța, coruri și Figaro, valetul...
Toți cântă azi pe scene, de peste două veacuri,
Par grațioși, romantici - și-nving orice atacuri,
Iar muzica-i vioaie, cu grații noi, superbe!
Sunt sute de concere, adevărate jerbe...
Sunt elegante toate, cu forțe neștirbite,
Cu timbru dulce, vesel - de-aceea sunt iubite!
Când se va naște iarăși un geniu ca un Zeus,
Care să-l egaleze pe Mozart Amadeus?
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cristian Petru Bălan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre romantism, poezii despre poezie, poezii despre planete, poezii despre naștere sau poezii despre genialitate
O, om!
O, om, ce mari răspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui, în scris sau grai
De pilda ce la alții dai,
Căci ea, mereu, spre iad sau rai
Pe mulți o să îndrume.
Ce grijă trebuie să pui
În viața ta în toată,
Căci gândul care-l scrii sau spui
S-a dus... în veci nu-l mai aduni
Și vei culege roada lui
Ori viu, ori mort, odată.
Ai spus o vorbă, vorba ta,
Mergând din gură-n gură,
Va-nveseli sau va-ntrista,
Va curăți sau va-ntina,
Rodind sămânța pusă-n ea
De dragoste sau ură.
Scrii un cuvânt... cuvântul scris
E-un leac sau o otravă,
Tu vei muri, dar tot ce-ai scris
Rămâne-n urmă drum deschis
Spre moarte sau spre paradis,
Spre-ocară sau spre slavă.
Ai spus un cântec, versul său
Rămâne după tine
Îndemn spre bine sau spre rău,
Spre curăție sau desfrâu,
Lăsând în inimi rodul său
De har sau de rușine.
Arăți o cale, calea ta
În urma ta nu piere,
E calea bună sau e rea,
Va prăbuși sau va-nălța,
Vor merge suflete pe ea
Spre cer sau spre durere.
Trăiești o viață... viața ta
E una, numai una,
Oricum ar fi, tu nu uita
Cum ți-o trăiești vei câștiga
Ori fericire pe vecie,
Ori chin pe totdeauna.
O, om! Ce mari răspunderi ai,
Tu vei pleca din lume,
Dar ce ai spus, prin scris sau grai
Sau lași prin pilda care-o dai
Pe mulți, pe mulți, spre iad sau rai
Mereu o să-i îndrume.
Deci nu uita!... Fii credincios
Cu grijă și cu teamă
Să lași în urmă luminos,
Un semn, un gând, un drum frumos,
Căci pentru toate, neîndoios,
Odată vei da seama.
poezie de Sfântul Ioan Iacob de la Neamț
Adăugat de Laura Stifter

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rușine sau poezii despre responsabilitate
Pe Hristos cine îl are
1 Ioan 5:12,13
Cine-l are pe Fiul Lui Dumnezeu
Viața veșnică o are
Doar Isus e prețul său
El e Viața viitoare
Cine n-are pe Hristos
Pe fiul Lui Dumnezeu
N-are cerul glorios
Și-nșelat e de cel rău
Aceste lucruri vi le-am scris
Ca să știți acum că voi
Cei ce credeți în Isus
Sunteți sfinți și oameni noi
Viața veșnică-o aveți
Prin Fiul Lui Dumnezeu
În El dacă vă încredeți
Că-ntreg cerul e al Său
Deci să nu vă îndoiți
În Hristos acei ce cred
În Rai toți vor fi primiți
Credința de nu și-o pierd
Doar Hristos e prețul mare
Adus pentru omenire
El e-a omului salvare
De este-n neprihănire
Domnul Isus e izvorul
De viață și iubire
El este Mântuitorul
Cale înspre fericire
Numai El ne dă lumina
Să vedem tot ce e rău
Ca să fim întodeauna
Iubiți chiar de Dumnezeu
În Hristos și pentru El
Vrem viața s-o trăim
După al neprihănirii fel
Dragostea s-o moștenim
Căci dragostea-i Dumnezeu
De luce-n neprihănire
Noi să fim poporul Său
Plini de pace și iubire
Fie Domnul proslăvit
Onorat între popoare
Căci doar El ne-a mânmtuit
Și ne-a dat a Lui salvare
El Isus Hristos Mesia
Mirele nostru cel Sfânt
Ce ne oferă veșnicia
De-mplinim al Lui Cuvânt
poezie de Ioan Daniel Bălan (15 iulie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre încredere sau poezii despre salvare
Împletiți doar în lumină
harul Sfânt al Lui Hristos
iată și azi ne învață
să trăim aici frumos
chiar din zori de dimineață
curați sfinți și în lumină
viața nouă s-o trăim
cu toți să fim fără vină
pe Tatăl să îl cinstim
asta-i noua-nvățătură
omenirii ce s-a dat
prin lumina din Scriptură
omul să fie curat
nu păcat nelegiuire
nu minciună ci-Adevăr
străpunși toți azi de iubire
Hristos să ne fie țel
în lumina mântuirii
toți să fim astăzi zidiți
nu în plasa rea a firii
ci fiind cu toții sfinți
harul Tău Isus îl vrem
și lumina Ta cea Sfântă
pe veci doar să te urmăm
să intrăm în cer la nuntă
Evanghelia iubirii
noi o vrem ca îndreptar
pe cărarea mântuirii
cu Hristos Mire și dar
îndurarea Lui Hristos
o vrem pârghie în veșnicie
ce-i curat și e frumos
pururi țintă să ne fie
nu ce nouă azi ne place
ci ce-i place Lui Hristos
căci El e doar viață pace
Domnul vieții venit jos
nu păcat nelegiuire
ci sfințenie lumină
și nu vrem a nostră fire
ci Hristos ca să ne țină
cum viața ne-a trasat
Creatorul nostru Sfânt
nu vrem fire și păcat
ci Isus și-al Lui Cuvânt
împletiți doar în lumină
noi lumină doar să fim
o viața fără vină
ca noi toți să ne sfințim
cum Hristos a hotărât
noi să ne trăim viața
ca zăpada azi încât
să ne lumineze fața
pe Hristos îl vrem drept lege
și aici să-mpărățească
de Adevăr ca să ne lege
până-n patria cerească
Lui ne vrem pe veci supuși
să-mplinim tot ce ne spune
căci de El am fost aduși
chiar și în această lume
în Hristos și pentru El
vrem viața s-o trăim
în al Domnului sfânt fel
ca pe veci ai Lui să fim
glorie dar Lui Mesia
slavă-i fie Lui Hristos
căci El este veșnicia
și viața cu folos
poezie de Ioan Daniel Bălan (22 septembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă sau poezii despre curățenie

Numai iubirea
Pe lumea asta poți avea tot ce dorești.
Dacă ești trist, iubire nu găsești.
Nu ai nimic de n-o să ai iubire
Și-n suflet acel strop de fericire.
În viață de n-ai spus la cineva
Un sincer te iubesc, nu vei avea
Lumină-n suflet și în gânduri pace
Și-atunci în tină sufletul va zace.
Iubirea cere sacrificii, plâns.
E-un drum până la stele, nu-i apus...
..................................................
Deschide-ți sufletul. Ea-i ca o carte
Cu litere rotunde, argintate.
Iubirea n-are granițe, nu-i joc,
Treci prin iubire, poți să treci prin foc.
Să nu trăiești în viață doar mințind,
Ci doar cu vorbe calde de alint!
Spune-i cuvântul te iubesc
Acelui ce te prețuiește și lasă urme de sărut,
Când inima-nflorește!
.....................................................................................................
Iubirea-i munte! Nu îl urci ușor.
L-atinge numai pasărea în zbor.
Cuvântul dor prea crunt însângerează
Când nici lumina-n gând nu mai veghează.
Doar inima ți-e ghid, opaiț și veghe.
Iubește în tăcere! Iubirea nu se pierde.
Chiar dacă-i la piciare, sfărâmată,
Chiar dacă e în lacrimi înecată...
În lume astăzi multe s-au schimbat,
Nici nu iubim, de-un timp, cu-adevărat,
N-avem respect, n-avem nici sentimente
Și verbele ni-s reci și inerente...
Doar internetul naște-n noi idile
Și devenim mai secetoși din fire,
Nici armonie-n suflete nu e,
Nici liniște, nici vis, nici dragoste.
Mulți, tot mai mulți copii cer mângâiere.
Străini, gândesc la Domnul și plâng privind la stele,
Durerea lor mereu colindă zarea,
Părinții lor colindă depărtarea.
Mamele parcă și-au pierdut iubirea,
Căci și-au vândut pe bani nemărginirea.
Părinții sunt bătuți, zac prin azile,
Nu e respect și nu e nici iubire.
Nici viață nu-i în trupul fără vlagă
A celor ce-au luptat o viață-ntreagă
Să-și crească pruncii. Doamne, unde ești?!
De ce poporul nu îți mai iubești?!
Azi fiicele rămân indiferente,
Nu mai există pure sentimente.
Deschideți inimi, lacăte de lemn,
Și izgoniți durerea din infern!
Singurătatea e blestemul care
Întunecă a omenirii zare.
Nu vă mai cramponați de inhibiții,
Pentru iubire faceți sacrificii!
(poem scris de ziua îndrăgostiților)
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre inimă sau poezii despre verb
Picuri de lumină
De-a păcatului arsură
Doar Isus azi ne dezleagă
Dacă noi după Scriptură
Trăim viața noastră-ntreagă
Doar Isus e Cel ce poate
De păcat să te dezlege
Căci El a trecut prin moarte
Și-a trăit a vieții lege
Numai Mesia-i izvorul
De milă și îndurare
El este Mântuitorul
Ce ne oferă-n veci salvare
Doar prin El suntem spălați
Prin sângele care-a curs
Chiar din El să fim iertați
Și curați azi prin Isus
El e jertfa ce s-a dat
Ca noi în neprihănire
S-avem sufletul furat
Numai doar de-a Lui iubire
Domnul este Dumnezeu
Și este iubirea noastră
El ne-mbracă aici mereu
În lumina cea albastră
Doar acum suntem aleși
Puși deoparte și sfințiți
De iubirea Lui culeși
Sus în cer să fim primiți
Hristos ne e biruința
Noi prin El aici trăim
Și îi dăruim ființa
Ca ai Săi pe veci să fim
Prin El doar aici umblăm
Privind spre desăvârșire
Cununa ca s-o luăm
De har plini și de iubire
Ne vrem picuri de lumină
Dar pe palma Lui Hristos
S-avem viața fără vină
Înspre cerul glorios
Din lumina Lui lumină
Pentru veci cu toți să fim
În cântarea Lui Divină
Pe Isus să-l proslăvim
poezie de Ioan Daniel Bălan (12 aprilie 2018, Cluj)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție sau poezii despre sânge

Litigiu
Nu-i sunt datoare vieții! Ea îmi este,
Căci m-a târât în lumea asta rea,
Când condamnările nu sunt oneste
Îmi cere să țin fruntea sus spre ea,
Eu aș împinge-o-ncolo cu piciorul
Și mi-aș vedea de drum altundeva,
Căci nu-i cum să o iei cu binișorul,
Mai rău decât mi-a dat, ce-mi poate da?
Nu-i sunt datoare vieții; ea îmi este,
Spre mine-ndreaptă pumnul ei calic,
Încearcă și iubirea să-mi conteste,
Iar trupul meu e pentru ea nimic.
De-aceea am tristețea ca redută
Și dragostea din versuri absolută.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare
N-a fost nimeni și nu este
Ca Isus Hristos Mesia
N-am găsit nicio ființă
Să-mi așeze bucuria
În inimă prin credință
N-am găsit pe nimeni chiar
Ființa să-mi îmbălsămeze
Ca prin dragoste și har
Sus pe stâncă să m-așeze
N-a fost nimeni și nu este
Asemenea cu Hristos
Să suie a vieții creste
Dar trăind așa frumos
Nimenea nu a iubit
Omenirea ca și El
Pân" pe cruce răstignit
Al Lui Dumnezeu Sfânt Miel
Ca Isus Hristos Mesia
Nimenea nu a vorbit
Despre Tatăl veșnicia
Ce Însuși ne-a dăruit
N-a fost nimeni pe pământ
Pe Tatăl să îl descrie
C-al Lui Dumnezeu Cuvânt
Coborât din veșnicie
El ne-a spus că Tatăl Său
El iubește omenirea
Și vrea omul din ce-i rău
Să-i ofere izbăvirea
De aceea l-a trimis
Pe Fiul Său jos în lume
Ca să-l ducă-n paradis
Pe cel care se supune
Pe cel care prin credință
Vrea să fie-n veci curat
Îi oferă biruință
Căci prin sânge e spălat
Ca Hristos nimenea nu-i
Nici în cer nici pe pământ
El e Fiul Omului
Al Lui Dumnezeu Cuvânt
Ca Isus din Nazaret
Nu există vreo ființă
Să trăiască așa de drept
Viața asta-n biruință
Singurul ce-a biruit
Aici orișice-ncercare
Este Mielul răstignit
Ce ne oferă aici iertare
Numai El s-a ridicat
Mult deasupra tuturora
Și-n lumină s-a-mbrăcat
Arătându-ne-aurora
A trăit ca nimeni altul
Niciun om cum n-a mai fost
Străpungând însuși înaltul
A dat omului un rost
Numai El ne-a învățat
Pe vrășmaș să îl iubim
Din sufletul cel curat
Și așa să-l biruim
Biruind rău prin bine
Viața nouă s-o trăim
Aplicând-o la oricine
Fii ai Tatălui să fim
Isus e Lumina lumii
Însuși El a susținut
Sub privirile mulțimii
Căci pe oameni i-a iubit
Numai el este iubirea
Omului care s-a dat
Să ne aducă mântuirea
Și un suflet nou curat
În lumină ești lumină
Chiar în noapte noi să fim
Ca pe brațe să ne țină
Mitrele ce îl iubim
Despărțiți de jugul lumii
Însă nu de-a Lui Hristos
Pe aripa-nțelepciunii
Vrem viața cu folos
Ascultând azi de Mesia
Ca El vrem ca să umblăm
Să ne ofere veșnicia
Noi viața să i-o dăm
Ca Isus nimenea nu-i
Nici în cer nici pe pământ
Vrem de aceea harul Lui
Chiar și robi în cerul sfânt
poezie de Ioan Daniel Bălan (18 noiembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oi, poezii despre mântuire, poezii despre învățătură sau poezii despre vorbire
Părinții noștri din trecut
Să ne temem mult de-aceia care știu tot adevărul
Căci au spade-arzând în suflet și au scuturi de ne-nvins.
Nu se tem de negre umbre și nu li se zbârlește părul
Dacă groaza bătăliei pe mulți alții i-a cuprins..
Ei sunt fiii biruinței într-o lume fumurie,
Răsărind toți din amarul lacrimilor din străbuni,
Zmei încoronați de glorii, bravi apărători de glie,
Ce vor să repună Țării toate smulsele-i cununi.
Ca blazon aveau Onoarea și ca forță doar Credința,
N-au știut ce-nseamnă frica, Moartea nu sta-n calea lor!
Aripi mari le-a pus și Cinstea; țelul unic - Biruința!
Ăștia-au fost eroii Țării! Să-i creăm și-n viitor!
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre țări, poezii despre încoronare, poezii despre trecut, poezii despre război, poezii despre păr sau poezii despre onoare
Nu vrem Legea ci vrem harul
Vrem iubirea Ta Divină
Peste noi să se reverse
Și vrem viața în lumină
Din Cuvintele-ți alese
Vrem Isus învățătura
Care Însuți Tu ne-o dai
Noi ca să trăim Scriptura
Să pășim o dată-n Rai
Harul Tău să ne îmbrace
A Ta veșnică-ndurare
Să trăim cu Tine-n pace
Căci ne ești pe veci salvare
Nu vrem Legea ci vrem harul
Viața noastră s-o cuprindă
C-ai băut Isus paharul
Nostru Doamne de osândă
Suntem liberi dar acum
Să trăim neprihănirea
Tu Isus să ne fii drum
Noi pe veci să-ți dăm iubirea
Îmbrăcați în haine sfinte
Sfințenia s-o trăim
Toți în dragostea-ți fierbinte
Numele să ți-l slăvim
Pentru Lege suntem morți
Însă vii pentru credință
Isus Tu ca să ne scoți
Să ne dărui biruință
Adevărul vieții mele
Numai Tu Isuse ești
Soare sfânt azi dintre stele
În mine Tu strălucești
Căci sunt viu față de Tine
Nu însă față de Lege
Și privind spre slăvi senine
Vreau iubirea să mă lege
Căci mă vreau Isus al Tău
Nu prin Lege ci-n credință
Să-mi fii Domn și Dumnezeu
Tu să îmi dai biruință
07-02-2020 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre legi sau poezii despre vestimentație

Apusul soarelui romantic
O, soarele, pe boltă, ce mândru-i când răsare,
Țâșnind ca o văpaie, în semn de bun-venit!
- Ce fericit e omul când poate, mulțumit,
Să-i vadă și apusul, frumos ca o visare.
Îmi amintesc!... Departe, flori, holde și izvoare
Palpită și oftează sub ochiul lui vrăjit...
- Se-ntunecă. Să mergem grăbiți spre asfințit,
Să mai vedem o rază piezișă, trecătoare!
Zadarnic vrem să prindem pe zeul care pleacă;
Deasupra noastră noaptea imperiul și-l apleacă,
Plin de fiori, trist, umed, cu ochii lui sticloși;
Plutește-n întuneric duhoare de morminte,
Când trec pe lângă mlaștini, cu teamă, înainte,
Călcând pe melci de gheață și pe broscoi râioși.
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre noapte, poezii despre mulțumire sau poezii despre gheață
Ne-am dat seama
Ne-am dat seama de la prima întâlnire
Că tot ce ai grăit a fost de Sus adus
De-aceea n-am mai vrut o altă stăpânire
Ci doar a-mpărăției ce nu are apus.
În ființele predate pătruns-au revelații
Când auzeam cuvinte cu sens transcendental
Și n-am mai vrut reclame, terestre decorații
Și nici remunerări transmise prin Nabal.
În timp ce ne priveai Te-am acceptat, Isuse
Căci ne-ai deschis privirea spre zorii vieții noi
Ai dat divin avânt speranțelor distruse
Să-nvingem încercarea, potopul de nevoi.
Convingerea primită, venită din Scriptură
S-a adâncit în noi, s-a înrădăcinat
Și nu ne-am mai bazat pe-a omului bravură
Ci pe puterea sfântă a Celui ce-a-nviat.
Un crez format în lupta cu forțe pământene
Ne dă imbold spre farul cu un distinct semnal
Și astfel bucuria în suflet se așterne
Să mergem cu cântare spre mult-doritul Mal.
Ne-am dat seama pe parcursul pribegiei
Că nu-i nimic mai scump ca sacrul Legământ
C-acesta ne susține în orele urgiei
Să trecem cu-ndrăzneală dincolo de mormânt.
Că știm ce ne așteaptă în Țara Frumuseții
E darul minunat de la Stăpân primit
De-aceea acceptăm tot ce ne-au scris profeții
Și tot ce Tu ne spui, Isuse preaiubit.
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (17 iunie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre semnale sau poezii despre ore
Eu sunt de sus
Eu sunt Lumina lumii
cine dar azi mă urmează
nu-i pe calea-ntunecumii
căci inima îi e trează
va avea lumina vieții
și-o lumină el va fi
ca florile dimineții
mersu el și-l va sfinți
dacă Eu mărturisesc
chiar Însumi azi despre Mine
e numai că vă iubesc
și de-a pururi vă vreau bine
totuși voi astăzi să știți
mărturia-Mi e adevărată
vreau în cer să fiți primiți
de-al sfințeniei viu Tată
voi sunteți de jos
Eu de sus iată azi sânt
le-a vorbit Domnul Hristos
al Vieții Sfânt Cuvânt
voi sunteți de pe pământ
Eu din ceruri am venit
să vă spun de Tatăl Sfânt
căci EL iată v-a iubit
de nu credeți că Eu sânt
în păcate veți muri
sfârșind viața pe pământ
iertare nu veți primi
cine ești Tu l-au întrebat
iudeii acei din jur
pe Isus Cel mai curat
om cu Duhul cel mai pur
ceea ce de la-nceput
Eu v-am spus că iată sânt
Cel ce m-a trimis e Adevărat
și Eu spun a Lui Cuvânt
Eu dar ce am auzit
de la El spun astăzi lumii
Duhul Lui neprihănit
e-adâncimea-nțelepciunii
când veți înălța pe Fiul Omului
atunci veți cunoaște că Eu Sânt
și puterea harului
veți primi-o prin Cuvânt
doar atunci voi o să știți
de la Mine că nimic
nu fac ca să fiți primiți
pe brațe să vă ridic
căci Eu Însumi de la Mine
nimica Eu nu vorbesc
ci Tatăl cum vrea în Sine
Cuvântu Eu vi-l vestesc
niciodată Tatăl dar
singur EL nu m-a lăsat
căci v-aduc al vieții har
s-aveți sufletul curat
și Eu iată-ntodeauna
fac numai ce-i e plăcut
să primiți și voi cununa
având viața al vost" avut
Tatăl Însuși vă iubește
și vă vrea cu gelozie
sfințenia trebuiește
să intrați în veșnicie
de aceea am venit
cine crede să primească
darul vieții oferit
prin lucrarea Mea cerească
fiți de aceea și voi sfinți
cum e Cel care vă cheamă
acum dar la El veniți
cum și Duhul vă îndeamnă
poezie de Ioan Daniel Bălan (24 ianuarie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre adevăr sau poezii despre tată