Înfrigurări tardive
În malaxorul gândurilor mele
Te-adun într-o esență parfumată,
Văzându-te când o regină-n voal de stele,
Când o vestală goală - a mea toată!
În ochii tăi e farmec și lumină...
O undă caldă-adie către mine,
Și-atunci spre noi tot cosmosul se-nclină,
Codrii răspund cu glasuri cristaline.
Divine voluptăți ne-nalță-n ceruri
Străluminând simțirile suave;
Eu te alint cuprins de foc și geruri,
Zbătându-ne cu-nfiorări firave.
Dar... toate-au fost un simplu vis de noapte
Cu false mistuiri de trei secunde.
Vulcanii stinși mai fumegă cu șoapte
Prin vârful ce-n zăpadă se ascunde...
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.