Studiem golurile
numărăm pietrele
ascultăm mișcarea staticii lor
de parcă libertatea
nu ar fi condiționată
studiem golurile pentru că
în plinuri ne împleticim pașii
vise nuanțe fără de gust
și muzica sălcie care răsună
într-o sală de așteptare
la dentist
totul pare că stă într-un clește
și-n acel instrument de tortură
pentru timpanele obosite
pentru că timpul
smulge dinții vârstelor
m-am hotărât să aleg o piatră
rămân cu ea încercând să cern
cuvintele
rămase aninate de așteptări
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
* * *
o primă ninsoare aștept
pentru ca
la capătul aleii de cruci
să așez într-un vârf de culoare
coronița de brad
ochii lor nu vor mai clipi
zâmbetul nu se va mai așterne de chip
în cenușa zilei
cerul va crăpa pentru o secundă
a răsărit de soare
apoi totul va tăcea
ca într-o poveste terminată demult
un vag freamăt
în membrele obosite ale orbului
într-o oarecare zi
de duminică
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vânăm metaforele
Scufundați într-un calm ca de moarte
ascultăm cum se afirmă conștiința
Pe marginea gândului
omul
se întâmplă a fi
între două planuri
unul static în care se regăsește
altul în mișcarea cuvântului din urmă
în care se rătăcește
Scufundați într-un calm ca de moarte
pe liziera pădurii vânăm
metaforele Bibliei în care
ne regăsim încet
încet încet
așa cum săgeata
naște o cruce în trunchiul copacului
în care se înfige
prea vie să se frângă
prea statică să cuvânte întâmplarea
de a fi
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Libertatea de-a fi
Rostogolindu-se-n larg
sunetul crește
odată cu undele mării
înghițit de tăcere.
Te pierzi infinit
într-un spațiu prea strâmt.
Izbucnești simfonie
în albii imense...
Libertatea de-a fi,
vuietul apei atingând
pentru un vârf,
focul nestins
al luminii prea albe...
Într- o clipă te stingi,
rușinat te ascunzi
printre umede fire
ca apoi să revii
mângâiere sau tunet.
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
fără căpătâi
omul acela pare atât de îngust încât
mă întreb
unde ar mai avea loc să bată
o inimă
gogyohka de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea vieții mele
Valurile mării se-agită și se-înalță,
Dau în clocot cu-înspumate creste;
Nu au tihnă, unul nu se odihnește,
Fac tot ce pot, în adânc sau la vedere,
Să-oficieze-un spectacol de putere.
Pe marea vieții mele iertare nu-i, nici îndurare,
Pe după colțuri pândesc primejdii cu-ascuțite gheare
Stau de neclintit pentru libertatea mea; nu voi fi sclav.
Este timpul să ne numărăm. Este timpul să fii brav.
Pentru mine-acesta-i momentul
Să îmi revendic locul pe pământ,
Să dovedesc pe omul care sunt.
Pentru că știu că stau pentru dreptate,
Eu voi lupta, nu mă voi da deoparte.
Pe marea vieții mele iertare nu-i, nici îndurare,
Pe după colțuri pândesc primejdii cu-ascuțite gheare
Stau de neclintit pentru libertatea mea; nu voi fi sclav.
Este timpul să ne numărăm. Este timpul să fii brav.
Chiar dacă apele se învolburează
Și mânia lor mă va lăsa fără-adăpost,
Eu știu că mâine-n zori, la prima rază,
Toate se vor liniști, de parcă nici n-au fost.
Pe marea vieții mele iertare nu-i, nici îndurare,
Pe după colțuri pândesc primejdii cu-ascuțite gheare
Stau de neclintit pentru libertatea mea; nu voi fi sclav.
Este timpul să ne numărăm. Este timpul să fii brav.
Pe marea vieții mele iertare nu-i, nici îndurare,
Sunt singur. Rezist. După colțuri pândesc primejdii cu-ascuțite gheare.
Stau de neclintit pentru libertatea mea, luptând fără-încetare.
Este timpul să-îndrăznești, este timpul să fii tare.
poezie de Paul Callus, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Botezându-mă în cireș, Doamne,
mi-ai dăruit esența culorilor
puritate și fericirea tainei Iubirii Tale
ai uitat, Doamne,
să mă-nveți să respir
albastrul Inimii Tale
când roșul împletește trăirile
secundelor pământești,
în rodul bulzului de humă în care,
mi-ai închis sufletul, o clipă...
... cât o viață de dăruiri, irosiri și iluzii,
în care cuvintele,
uneori sunt rostite,
alteori curg...
în lava tăcerilor fals construite
în pietrele ce nu sunt
fărâme din piatra piatră,
a regăsirii
poezie de Anne Marie Bejliu (26 august 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vipera calmă a clipei
în tăcerea asta ca o viperă calmă
mă pornesc a scrie
la început de an totul pare de neatins
curajul încropește povești
și ei
stau cuminți sub covoarele de iarbă veștedă
numărăm cuvintele lor
ultimele cuvinte în tăcerea asta
ca o viperă calmă
înainte de otravă uneltele tainelor
ni se zvârcolesc în mâini
apoi
se deschid porțile unui alt timp
inexistent timp
ca o formă de metal care
ne absoarbe în lucirea lui
apoi ne reconturează
alchimii nenumărate se împletesc
în aceeași mișcare
a unei pete metalice
în care carbonul
capătă coduri neînchipuit de frumoase
imposibil de dezlegat
dar
se deschid porți prin vipera calmă a clipei
în care noi
trăim retrăim la nesfârșit
copilăriile
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
m-am îmbătat cu aer
de câte ori clipa mi-a oferit durere
visez și acum cercurile de apă din jurul fericirii
în care
m-am înecat
am tușit apoi
m-am bucurat de o falsă eliberare
pentru că
nodul încercărilor se desfășura în continuare
am văzut cum tălpile răspundeau inimii
ridicând mâinilor cruci care
le întorceau palmele spre cer și atunci
limba buzele ochii
cereau în rugă îndurare
și acum cer
au rămas desenatori profesioniști ai unei vieți
în care
filele nu cad, oamenii rămân în scaunele lor
în jurul unei mese ținute în taina inimii
în fiecare seară
prin mine
atunci
se plimbă orbii cu toate cârjele pământului
pe care
le aud
ca într-un cântec cu un singur ton
e un tropot de armăsari
mi-a spus tata că sunt gândurile
neliniștirii mele
l-am ascultat cuminte și-am început
să-i domesticesc vorbindu-le
nu mă ascultă. eu repet întruna
până când
se va îndura Dumnezeu
să mă adune în palma Sa
pentru o veșnicie
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răul din adâncuri
Bărbatul copil mă privește calm
simt în ochii lui gheața
mă iubește și vrea să protejeze
el spune rostind rar cuvintele:
"Ceva rău se ridică și poate va cădea."
repetă la nesfârșit
îi spun să tacă să citim o poveste
să ascultăm muzica
greșesc
acum câteva minute am înțeles
el știe ce va urma
o zbatere de niciunde
ochii lui se întunecă
și da, răul se ridică
câteva minute luptăm cu el, cu răul
liniștea se așterne
bărbatul copil adoarme
când se va trezi se va întoarce
el,
bărbatul copil,
care mă iubește
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iar e luni
dragul meu
și iar mă vei întreba
cum mă întrebi de obicei
despre toate câte le trăim pe jumătate
pentru că de-o vreme
eu
chiar și pe Dumnezeu
am început să-l simt pe jumătate
ca și când în lumea ta
de carne și de sânge
pot exista doar jumătăți
între care nu vom pune niciodată egal
tu
mereu pe drumuri
ocolind părți din viață
eu
mai tot timpul cu mâinile
agățate de iluzii
pentru un vers
și tot numărăm
numărăm
câteva jumătăți
ce ne rămân
din când în când
pentru noi
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Atât mai putem expira
tu, cel care cânți iubirea în
cu totul alte verbe
decât cel al cuvântului dintâi
pe unde-ți mai bate inima și unde te pierzi
atunci când
las palmele încet pe cuvintele tale
și te aștept să respiri
uneori sunt o Ană fără glas
alteori simt în mine fiecare inel prin care
tu dărui neîncetat din harul tău
alteori ne împletim vârfurile degetelor
într-un vers unic prelung primit de păsări
și totul prin aer umple sacul de nevoi
cu litere umbre de litere
semne infinite semne pe care
pleoapele le închid ca într-un sipet
firide în zidul tău alb firidă în șorțul meu alb
și jocul păsării și ea albă
cu ghearele zdrobind zdrobindu-ne cântecul
ce iubire poate fi asta purtată pe sub tălpile Lui
când tu uiți să privești cuvintele
eu uit să nu le privesc
și atunci
deasupra tuturor verbelor folosite
pentru a ne defini
așternem tăcuți câte un fascicul de lumină
aparent iubitoare
atât mai putem expira
inspiratul pare a fi interzis de legile
moral umane
râd râzi apoi mă înjuri birjărește
ca un profesor al tuturor timpurilor
cifrelor numerelor graficelor
geometriilor zburătoare
Amin iubirii omenești
curățare vindecare apoi speranța unei
miruiri nicicând amânate
Amin!
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut (Priceasnă)
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Maica Sfântă a cerului
Bucuria Domnului
Ești mijlocitoarea noastră
Pentru noi roagă-te.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Maica celor oropsiți
Și pe pământ pedepsiți
Tu ne faci viața ușoară
Atunci când ne rugăm.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Maica fiului cel Sfânt
Soare în cer și pe pământ
Zorii toți ar fi apus
Fără de Iisus.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Toți îngerii duc în zbor
Vestea bucuriei lor
Că tu ești mărirea noastră
Maica tuturor.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
cântec, versuri de Valeria Mahok (25 august 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prietene, clipa răstoarnă semnale
mărșăluind dormind
repetă soldatul iubirile toate
prin care glonțul de aer trece și arde
metafora liberă ca un cal alb
albastru răsună în minți odihnite
pe toate cărările trupului râzi...
prietene,
clipa răstoarnă semnale
când trenul vieții rostogol călărind
șinele toate
prin versuri se naște
toamna se-aruncă în veri prelungi
roadele toate rămân împietrite
și cade metafora-n haos de lumi
tu cânți, prietene, mereu cânți
pentru că știi nenăscut adevărul profund:
cu Domnul încep și se termină toate
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vernisaj
vernisaj al patimilor cuvântului
un regal al schingiuirilor
în sunetele clasicelor lupte ale sensurilor.
de la o tușă la alta,
aura timpului rostirii se pierde în banal.
fulgere de gând aruncă flăcările,
în buzunarele comodității.
un vers
își îmbracă haina de gală,
răstălmăcind trăirile până la fad.
simplitatea,
orbită de ecourile scenelor pe care teatrul
se joacă de la bătrânețe la tinerețe iar și iar,
caută toamnei căderile,
într-o piatră cu trupul de pasăre a uitării.
pașii singurătății îmbrățișează finalul în grabă,
lăsând o aromă călduță, umedă,
pe vârful limbii tăcerii.
artă pură într-o tâmplă zdrobită,
pulsând idei,
când fluxul devine reflux,
pe plaja cu nisipul din resturi de prezent.
final de vernisaj.
artistul așteaptă aplauzele cu ochii larg deschiși,
într-un trup de cuvânt fără accent.
o prelungire de strigăt...
poezie de Anne Marie Bejliu (6 septembrie 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele goale, cuvintele fără sens, cuvintele în aer, nu pot produce nimic. Vedeți, toate acestea ne obligă să studiem și să facem eforturi pentru ca cuvintele noastre să producă efecte în lumea întreagă, în întreaga creație, în lumea vizibilă și în lumea invizibilă; pentru ca ele să pună în mișcare oamenii, îngerii, arhanghelii, spiritele și elementele.
citat clasic din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Omul spre victoria destinului sau" de Omraam Mikhael Aivanhov este disponibilă pentru comandă online la numai 18.90 lei.* * *
mă întrebai mirat de ce mai scriu
ți-am atins firele de argint vreme de douăzeci și șapte de ani apoi
în tăcere
am început iar și iar să împing câteva litere către tine
ai întors spatele și ai plecat
n-am plâns pentru că litere au devenit pietre au luat culori cu nuanțe diferite
mi-am închipuit că ridic un munte de răbdare
poate că jumătate e frustrare
tac și acum rostind numai pe tastatură literele
tot prind culoare iar tu
tot plecat tot plecat...
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amăgire
repet punctele în neștire...
las drumului acoladele
și insinuările întâmplărilor absurde.
rătăcesc în virgulă.
strig cuvintele.
răscolesc o amăgire.
apoi, tăcută,
mă arunc în iarba arsă.
într-o zi sau acum,
în mijlocul gândurilor,
stejarul își va arunca ghindele spre irișii mei.
golită de umbre,
alerg să-ntâmpin ultimul țipăt de pasăre...
printre zboruri fără sens.
poezie de Anne Marie Bejliu (9 mai 2012)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fereastra deschisă mă atrage
nu am învățat încă să mor
poate o singură dată am crezut
adormisem pe masa de operație
forțată de împrejurări urma să nasc
s-a născut a crescut
într-o literă C a plecat
pe piatra lui s-a desenat singură
păpușa strâmbă
încovoiere de viață din ceara luminii
pe care
încercam să i-o trimit
prin ninsoarea proaspătă murmura cineva
un mulțumesc șters
parcă
de ceața care a urmat
în mintea mea obosită să mai aștepte
învierea lui
aștept viața aceea promisă
în cărțile sfinte
pentru ca
în sfârșit
odihna
să mă învelească în răcoarea ei
de diamant brut
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când plângi, să nu stropești gheața
geometria asurzitoare a acelor iubind recele
și liniștea, și tăcerile oceanelor,
și deschiderea brațelor
dăltuind neobosit icebergurile gândurilor înfiripate odată,
într-o eră a luminii albastre,
rătăcită printre apusuri și înserări...
acele iubesc plutirea,
mișcarea lină până la zdrobirea de maluri,
de corăbii rătăcite printre fisuratele pumnale reci ale tâmplelor albe...
iubesc gheața sculptată de vânt, de apă, de stânci,
într-o desăvârșită liniște a minții până la durere.
foșnetul rece,
mă îmbie să mă las purtată de ecoul veacurilor,
plăsmuite anume, pentru inimă...
... doar pentru inima de foc a cuvintelor nerostite...
fascicul timid de lumină,
pătrunde în peștera trăirilor,
răsturnând înainte de noapte icebergul,
în banalul zilei de azi...
în trupul sec al unui azi,
cu palma întinsă spre cer...
poezie de Anne Marie Bejliu (13 august 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru că încă exist
Se ascund cuvinte în spatele draperiilor
viața ca o mână de cenușă umple pământul cu sensuri
pe mine timpul mă lasă indiferentă
îmi place pumnul de cenușă răvășit în care căldura încă mai tremură
sub coasa unui singur cuvânt mă adun la final
nu mai rostesc nimic
privesc pe ziduri dansul păianjenilor
spitalul nu cuprinde durerea
la poartă am văzut cruci în care stăteau chipuri de oameni și boabe de grâu necopt
spicele verzi așteptau reîntâlnirea
pentru că în spatele draperiilor există ferestrele
las miezul de pâine să înghețe și chem vrăbiile cuvintelor să-și ciugulească esențele
pentru că în spatele draperiilor exist scriu și mor încet
las muzica să curgă spre lumina soarelui
pentru că în spatele draperiilor cineva cântă
le dau la o parte și las tot soarele care mi se cuvinte
să-mi îmbrățișeze sensurile
cuvintelor așternute la fel ca pe miezul de pâine
care îngheață sub ciocurile vrăbiilor
sensurilor clipelor trăite și netrăite
așternute sau nu în file
pentru că încă exist
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!