Botezându-mă în cireș, Doamne,
mi-ai dăruit esența culorilor
puritate și fericirea tainei Iubirii Tale
ai uitat, Doamne,
să mă-nveți să respir
albastrul Inimii Tale
când roșul împletește trăirile
secundelor pământești,
în rodul bulzului de humă în care,
mi-ai închis sufletul, o clipă...
... cât o viață de dăruiri, irosiri și iluzii,
în care cuvintele,
uneori sunt rostite,
alteori curg...
în lava tăcerilor fals construite
în pietrele ce nu sunt
fărâme din piatra piatră,
a regăsirii
poezie de Anne Marie Bejliu (26 august 2010)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre secunde
- poezii despre roșu
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre fericire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Am ales iubirea
Din multele trăiri
ce ni le-ai dăruit Doamne,
am ales iubirea.
Bucurie și-amar
împletind buchete de lacrimi,
în sufletul meu.
Am adunat picături de rouă
să privesc în oglinda lor
din când în când,
amintirile și clipele zilei
răsturnate firesc în pașii mei,
de pe caldarâmul speranței.
Îmi vine să râd
când mă văd din nou acolo...
în clipa primei iubiri.
Dăruiam frenetic
pumni de lumină zorilor.
Cu ochii umflați de nesomn,
așteptam răsăritul sau măcar geana zilei
să-și tremure clipele în fereastră.
Aștept și acum... doar gândul
sau,
frântura din visul din vis,
să mi-l dărui.
Iubesc Doamne!
Iubesc azurul în care,
din când în când,
aburul desenează palmele Tale.
Știi Doamne?
Sunt atât de fericită că le întrezăresc
acolo, sus,...
Nu mai sunt singură!
Suntem doi:
Tu, prin palmele Tale
și
eu, mărunta făptură iubind
Să fie Doamne adevărat că iubind,
devenim munte de flori?
Atunci crestele devin vârfuri de petale?
Tulpinile adunate sunt oare trup de munte?
Sensurile sunt amețitoare esențe de flori,
de clipe alergând printre nori?
Atâta iubire mi-ai dăruit încât, uneori,
prea plinul se revarsă înfiorând,
formele humei dăruite de tine Doamne,
cărărilor de lumină prin care,
șerpuitor se strecoară
destinul meu...
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre cadouri, poezii despre devenire, poezii despre visare, poezii despre trup și suflet, poezii despre rouă sau poezii despre prima iubire
Ce joc, Doamne! ce joc!
forme geometrice haotic lăsate să cadă
în centrul unui creier pe care-l poartă omul
iubire și ură
bucurie și tristețe
flux reflux
și pasărea care plutește deasupra umbrelor
acoperindu-le neîncetat
cu viață
rostogolite de ape
pietrele intră în joc
odată cu umbra Mâinilor Tale
în deplină rugăciune care,
îți slăvește Numele
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tristețe, poezii despre religie, poezii despre păsări, poezii despre mâini, poezii despre geometrie, poezii despre creier sau poezii despre bucurie
M-ai iubi?
Mi-ai iubi inima dacă i-ai putea simți vibrațiile
strigând numele tău?
Mi-ai înțelege trăirile dacă mi-ai vedea sufletul
lăcrimând la umbra ta?
Mi-ai întinde mâna dacă ți-aș cădea la picioare
plină de vânătăile vieții?
Mi-ai săruta tâmplele dacă mi-ai auzi gândurile
sfâșiate de durerile tale?
M-ai îmbrațișa dacă mi-ai simți căldura
respirându-ți fiecare anotimp?
Dacă mi-aș săgetà pieptul
cu sulița trimisa viselor tale,
... M-ai iubi?
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre picioare sau poezii despre gânduri
Părinte ( *** )
ștergarul ce păstrează
Chipul Tău,
devine icoană,
curgând ne-ncetat
în fântânile Dorului
de Lumina Ta...
... acea fărâmă,
tainic curgând
prin sângele trupului meu.
o privesc în uimire,
în tăcere ascultând
foșnetul culorilor,
devenite brazi
și cer,
și ochi,
și aură,
și inimă,
în pieptul înfățișărilor
ce dau viață veșniciei...
... căutărilor din oameni...
ascultă sunetul,
gândul meu,
când alerg suflet
printre miriardele de picături
din trup de albastru,
împletind bucuria
cu auriul cernut
din pocalul dărniciei Tale.
Părinte,
inima mea te caută mereu
în adâncurile pădurilor,
în care pulsează inimile gemene,
ale cuvintelor ce prind în salba sensurilor lor,
Numele Tău.
Părinte,
uimitoare așternere de viață
surâde răsăritului,
din palma fulgului
obosit să mai zboare...
așternut cu tâmpla
pe inima unei frunze,
celulele râd și îi cântă
cu Glasul Tău,
până când
îl văd strălucind,
până când
firele de iubire din el,
tresaltă a Dor...
de Zbor...
Copilă,
Tac.
las firul cuvintelor tale să curgă...
pietrele râului de foc freamătă
în sufletul tău...
Lumină din Lumină
cerne timpului tău, nisipul din care,
perla bucuriei de a fi Om
se va naște,
va străluci Soarelui
cerul din adâncul inimii tale
așteaptă.
ascultă.
uimește clipa.
taci.
iartă.
poezie de Anne Marie Bejliu din Gânduri, rânduri (3 august 2010)
Adăugat de Anne Marie Bejliu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină sau poezii despre zbor
Mi-ai dăruit
Mi-ai dăruit o mie de cuvinte
Și încă-o mie au rămas nespuse
M-ai dus de mână-n locurile sfinte
Mi-ai arătat că toate Ți-s supuse.
Mi-ai dăruit cântări fără de număr -
De purpură și trandafiri petale -
Mi-ai prins apoi o mantie pe umăr
Și m-ai suit în cerurile Tale.
Mi-ai arătat că nimenea nu moare
În adevăr, iubire și credință.
Mi-ai dăruit o lacrimă de soare
Și m-ai îndepărtat de neputință.
Mi-ai spus că sunt de-acum cu Tine una,
Mi-ai întregit din dragoste făptura,
Mi-ai pus pe frunte stelele și luna
Și-n mâini mi-ai pus toiagul și măsura.
Așa ai vrut să mă iubești, Isuse,
Așa m-ai învățat să cresc spre Tine
Mi-ai arătat ca toate Ți-s supuse
Și că din toate m-ai ales pe mine.
S-au împlinit o sută de cuvinte
Și încă-o sută stau ca să mai vină
M-ai înălțat în locurile sfinte
Și mi-ai zidit ființa în Lumină...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre vinovăție, poezii despre trandafiri, poezii despre stele, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre numere
Părinte ( ** )
... firul de aur al timpului
frământă bulzul în care cuvântul,
prin sunetul, culoarea,
vibrația lui,
atinge sufletul în plin zbor...
în cuptorul de argint,
firul crește,
se înalță,
ca o mână albă
a anotimpurilor trăite
și netrăite...
agață ușor tâmplele
anilor pământeni...
și trupul...
covrig al necunoașterii,
așteaptă azima răsuflării Tale...
Părinte,
ce e teama?
o umbră a răsadului în care semințele...
... nu rodesc?
o culoare a pământului,
combinație nereușită a iluziilor?
Părinte...
sunt teama acum...
alungă-mă
și prinde-mă
în buchetul înțelepciunii Tale,
să prind în gând
particula și aroma
a ceea ce sunt...
Copilă,
răspunsul va veni
în bobul de muștar
de la poalele muntelui de întrebări...
caută la rădăcina stejarului,
în miezul ghindei risipite rod,
necunoașterii,
bobul de muștar...
în ploaie,
timpul l-a rătăcit...
vântul
i-a aprins culoarea
iar păsările...
i-au dăruit
trilul bucuriei zborului...
absoarbe-l în pulsul
inimii tale...
trăiește în floarea vieții
strângând ușor,
în palmă,
bucuria focului
în plin zâmbet...
al inimii...
poezie de Anne Marie Bejliu din Gânduri, rânduri (3 august 2010)
Adăugat de Anne Marie Bejliu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre zâmbet, poezii despre vânt sau poezii despre sunet
Of, Doamne
Of, Doamne astăzi te cert,
De ce mi-ai pus atâta durere în piept,
Mi-ai dat o Golgotă, nu pot s-o urc,
Sunt slabă, mă-mpiedic, nu mă descurc,
Mai lasă-mă o clipă, sufletul să mi-l trag,
De ce nu mă-nveți ce să fac cu cel drag?
Mă lași părăsită, ți-am spus că sunt slabă,
Dar ce mă fac dacă nu-i sunt dragă?
Pune-i și lui, zbuciumul ăsta în piept,
E așa de departe, dar tot îl aștept!
Șterge-ntre noi munții, mai seacă din ape,
Fă la un fel, adu-l mai aproape!
Ce să fac cu iubirea ce-ai hărăzit,
Dacă-s departe de omul iubit?
Cioplește între noi în stâncă cărare,
Construiește corabii, să trec orice mare,
S-au dă-mi o pereche de aripi să zbor,
S-ajung într-o clipă, la al meu dor!
poezie de Elena Paraschiv
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre prezent, poezii despre munți, poezii despre durere sau poezii despre aripi
Liniștea sufletului
Doamne,
Nu mi-ai spus
cât să urc
când ai pus în mine, zborul
și nici câte râuri voi naște,
când mi-ai dăruit lacrima!
Darurile tale
mi-au împletit
drum
spre mine.
Liniștea sufletului,
TU mi-ai dat-o odată cu ele!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Ioana Voicilă Dobre despre cadouri, citate de Ioana Voicilă Dobre despre zbor, citate de Ioana Voicilă Dobre despre suflet, poezii despre râuri, citate de Ioana Voicilă Dobre despre râuri, poezii despre naștere sau citate de Ioana Voicilă Dobre despre naștere

Dragă viața
Îți scriu acum din suflet
Că mi esti o sora mare
Pot striga scote un sunet
Esti iubirea mea cea mare
Mi-ai dăruit a ta candoare
Îmi pregătești încet ieșirea
Esti aici cu mine ai răbdare
În viață am întâlnit iubirea
Mi-ai dat curaj de a înota
Prin zilele trecute înourate
Si fericirea de a te cânta
In zilele prezente înseninate
Mi-ai dat lacrimi si fericirea
Visul când sufletul odihnește
Inima să-mi strige iubirea
Gândul curat viață te iubește
Tu esti mosorul cel cu ață
Tu mi înfăsori ață din dor
Eu sunt păpușă din faianță
Viață să-mi spui de mori
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre zile sau poezii despre păpuși
Tu ai știut
Tu mi-ai fost cântec,
când plângeam ca un copil.
Tu mi-ai fost sprijin,
când am fost disperată.
Tu mi-ai fost zâmbet,
când eram tristă și supărată.
Tu mi-ai fost fericirea,
când eram pierdută în gânduri și sufeream.
Tu mi-ai fost adevarul,
când în jur era numai minciună.
Tu m-ai învățat multe în viață,
când eram neputincioasă.
Tu ai știut să-mi atingi sufletul,
când alții au știut să mă rănească.
Tu ai știut ce e iubirea,
pe care mi-ai daruit-o mie.
poezie de Eugenia Calancea (4 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre muzică sau poezii despre minciună
Te iubesc, Cireșule înflorit!
Cu măreția ta m-ai ademenit,
Peste tot în lume, te-am urmărit,
Cu delicatețea ta m-ai cucerit,
Cu splendoarea ta m-ai uluit,
Cu foșnetul tău m-ai vrăjit,
În florile tale m-am oglindit,
Cu frumusețea ta, sufletul mi-ai hrănit,
De atâta privit, timpul a încremenit,
În florile tale pure, inima mi-ai învăluit,
În preajma ta, fiecare clipă este ca un răsărit,
Când îmi surâzi, sunt tare în spirit,
Când mă atingi cu petalele tale, mă simt de parcă am înflorit,
Dansând între crengile tale nu mă pot opri din zâmbit,
Vreau doar să te mângâi, să te sărut, să te fac fericit,
Te iubesc, Cireșule înflorit!
poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre frumusețe sau poezii despre delicatețe
Atât mai putem expira
tu, cel care cânți iubirea în
cu totul alte verbe
decât cel al cuvântului dintâi
pe unde-ți mai bate inima și unde te pierzi
atunci când
las palmele încet pe cuvintele tale
și te aștept să respiri
uneori sunt o Ană fără glas
alteori simt în mine fiecare inel prin care
tu dărui neîncetat din harul tău
alteori ne împletim vârfurile degetelor
într-un vers unic prelung primit de păsări
și totul prin aer umple sacul de nevoi
cu litere umbre de litere
semne infinite semne pe care
pleoapele le închid ca într-un sipet
firide în zidul tău alb firidă în șorțul meu alb
și jocul păsării și ea albă
cu ghearele zdrobind zdrobindu-ne cântecul
ce iubire poate fi asta purtată pe sub tălpile Lui
când tu uiți să privești cuvintele
eu uit să nu le privesc
și atunci
deasupra tuturor verbelor folosite
pentru a ne defini
așternem tăcuți câte un fascicul de lumină
aparent iubitoare
atât mai putem expira
inspiratul pare a fi interzis de legile
moral umane
râd râzi apoi mă înjuri birjărește
ca un profesor al tuturor timpurilor
cifrelor numerelor graficelor
geometriilor zburătoare
Amin iubirii omenești
curățare vindecare apoi speranța unei
miruiri nicicând amânate
Amin!
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verb, poezii despre cuvinte, poezii despre versuri sau poezii despre râs

Soldatul de piatră
Mai înainte de a fi piatra
mi-ai zis
A fost un soldat de piatră!
Mai înainte de a fi aerul
mi-ai zis
A fost ultima suflare de apă a soldatului de piatră!
Mai înainte de a fi apa
mi-ai zis
A fost sângele de foc al soldatului de piatră!
Mai înainte de a fi foc
mi-ai zis
Ai fost arma soldatului de piatră!
Mai înainte mi-ai zis...
Mi-ai zis!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre armată, poezii despre sânge sau poezii despre aer
Mi-ai dat, Doamne
Ca să fiu ce-am fost în viață,
mi-ai dat primăveri și toamne.
Mi-ai dat zori în dimineață,
mi-ai dat flori, mi-ai dat și poame.
Mi-ai dat cer senin și nor,
așa ai dat tuturor.
Mi-ai dat multe anotimpuri
dar mi-ai dat și multe chipuri.
Mi-ai dat chip de om frumos,
dar și chip de păcătos.
Mi-ai dat chip cu suflet bun,
dar și chip să mă răzbun.
Ca să mă descurc în lume
mi-ai dat și înțelepciune.
Pentru tot ce Tu mi-ai dat
la Tine m-am închinat.
Mereu ai fost bun cu mine,
dar mi-ai dat și încercări.
Plecat îți fac mulțumire
și urc dincolo de zări.
poezie de Dumitru Delcă (12 martie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre primăvară, poezii despre mulțumire sau poezii despre dimineață
Descoperirea tainei Tale...
Descoperirea tainei Tale
Isuse scump, m-a transformat
Mi-ai arătat o altă cale
Îți mulțumesc că m-ai chemat.
Mi-ai arătat ce-i veșnicia
Cu tot ce poate oferi
M-ai învățat ce-i vrednicia
Să poată-n suflet înflori.
Am înțeles că nu-n monede
Pot idealul să-l găsesc,
Că Legea Duhului prevede
Să Te urmez, să Te slujesc.
Din ceasul întâlnirii noastre
Noi revelații mi-ai adus
Privesc spre zările albastre,
Spre Plaiul fără de apus.
Sunt conștient că fără Tine
Pelerinajul n-are sens
Când nu sunt zilele senine
M-ajuți să trec prin fumul dens.
Descoperirea voii Tale
A fost momentul crucial
Când n-am mai stat în sumbra vale
Să dau merinde lui Baal.
Că văd dincolo de probleme
Un scop înalt, vizionar
E că găsesc în orice vreme
Izvorul de-unde vine har.
Trezindu-mă din nepăsare
Ai pus în mine dor divin
Să m-atașez de cei ce-s sare
Și-și înțeleg al lor destin.
Descoperind a Ta comoară
Spre Paradis mi-a dat avânt
A Ta iubire mă-nfășoară
Și mă desprinde de pământ.
poezie de George Cornici (10 octombrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre văi, poezii despre viziune, poezii despre rai sau poezii despre pelerinaj

Clipa ce a readus iubirea
Credeam că frumusețea-i trecătoare,
Că totul vine pentru a pleca,
Lăsând în urmă gândul care doare,
Când clipele dispar în urma mea
Dar chiar în, poate, ultima mea clipă
Ai luminat prin zâmbet pașii mei,
Purtând pe umeri dulcea ta aripă
De înger, ce tristețea poți să iei
Mi-ai dat în dar sărut, o vorbă care,
A readus tot ceea ce pierdeam,
Din ochi mi-ai dăruit o desfătare,
Pe care, sincer, nu o mai știam
Primește-mă în brațe, mă răsfață,
Să te respir adânc, neîncetat,
Să transformăm ce-a mai rămas din viață
În amintiri, mereu de neuitat
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre sinceritate sau poezii despre răsfăț
M-ai înviat ca să mă stingi
Cu vocea susurând
mi-ai scos din inimă
venin,
m-ai înviat cu tine
când m-ai găsit
pe vânt,
eram frunză uscată,
eram mormânt
sub crin,
m-ai strâns la piept
și mi-ai șoptit
că eu îți sunt descânt.
M-ai înviat cu viață
mi-ai curs ușor
prin vene,
luceafărul iubirii
tu
mi-ai aprins cu tine,
- e prea târziu...
dar tu mi-ai spus că mai e vreme,
că flacăra iubirii,
iubirea
o menține.
M-ai înviat,
mi-ai strâns cenușa-n legământ,
m-ai desenat femeie,
mi-ai spus:
- Să nu mai plângi!
m-ai îmbrăcat în zâmbet,
dar
azi
sunt iar mormânt,
căci tu m-ai înviat
ca iarăși
să mă stingi.
poezie de Silvia Urlih
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre plâns, poezii despre frunze sau poezii despre foc
Pânza
Cât de ingenios
Ți-ai conceput opera de artă
Ai țesut o pânză
În jurul inimii mele.
Ce frumos s-au aliniat
Intențiile tale
Câtă grijă ai avut
De fiecare fir
Pe care l-ai urzit.
Mi-ai uscat lacrimile
Cu ițele tale
Pline de atenție.
Mi-ai alungat teama
Cu blândețea ta.
Înțelepciunea ta
M-a ajutat să-nțeleg
Și cu răbdare
Tu m-ai prins de mână
Ca să-mi dai curaj.
Ai domolit furtuna
Cu gingășia ta
Mi-ai ținut de cald
Cu pasiunea ta
Și-ai aprins un foc viu
Ce mi-a umplut sufletul
Cu o dulce dorință.
Tu ești tot ce-am visat
Căci pânza pe care-ai țesut-o
E făcută doar din iubire.
poezie de Sherri Deskins, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre dorințe sau poezii despre curaj
Cuvântul care leagă
Am găsit cuvântul care-ncepe de la doi
Da!
Am găsit echilibrul deasupra timpului tău
și m-a cuprins emoția
pe care am s-o convertesc în extaz
chiar de voi fi prigonită
de-atâtea răni adânci și arzătoare
pentru că tu mi-ai dăruit ecoul care îmbracă sentimente
și naște necuprinsul
tuturor dorințelor mele,
iubire preaslăvită,
am acceptat
toate anotimpurile încâlcite ale lumii,
cărora tu le-ai dat
sensul, culoarea și lumina,
schimbând dezastrul clipelor măcinate pentru fericirea mea
întru veșnicie...
Da!...
Sunt a ta și-am venit în lumea existenței tale
tu mi-ai dat încă-o viață
să mă avânt spre asfințitul frământat de vise,
acolo unde cerul cade pe pământ,
frumusețe accesibilă o singură dată...
poezie de Lusiana Drăgușin (23 februarie 2013)
Adăugat de Lusiana Drăgușin

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență
Cinci vârfuri
oglinda îmi spune
că totul e fals.
fericirea-i pocalul
dintr-un ritm fără dans.
statică formă îmi sunt.
mă plec în fața naturii,
în plin de Prier.
pe asfalt, din mocirlă,
se ridică o stea.
întunericul sperie.
cinci vârfuri ating gândul.
versul se strânge în mine.
e mic. e un fetus.
crește.
se naște
sau renaște în filă?
am uitat ce sunt.
pocnet sau milă?
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Anne Marie Bejliu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre sperieturi, poezii despre ritm, poezii despre poezie, poezii despre natură sau poezii despre dans