* * *
mă întrebai mirat de ce mai scriu
ți-am atins firele de argint vreme de douăzeci și șapte de ani apoi
în tăcere
am început iar și iar să împing câteva litere către tine
ai întors spatele și ai plecat
n-am plâns pentru că litere au devenit pietre au luat culori cu nuanțe diferite
mi-am închipuit că ridic un munte de răbdare
poate că jumătate e frustrare
tac și acum rostind numai pe tastatură literele
tot prind culoare iar tu
tot plecat tot plecat...
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.