Studiem golurile
numărăm pietrele
ascultăm mișcarea staticii lor
de parcă libertatea
nu ar fi condiționată
studiem golurile pentru că
în plinuri ne împleticim pașii
vise nuanțe fără de gust
și muzica sălcie care răsună
într-o sală de așteptare
la dentist
totul pare că stă într-un clește
și-n acel instrument de tortură
pentru timpanele obosite
pentru că timpul
smulge dinții vârstelor
m-am hotărât să aleg o piatră
rămân cu ea încercând să cern
cuvintele
rămase aninate de așteptări
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.