A fulgilor crăiasă
Cochet,
În nuanțe violet,
Înfășurat în mantia-i de visare,
Al toamnei ocru șevalet
Se prăbușește pe cărare,
Discret,
Un soare ultraviolet
Pe nevăzute parcă azi dispare,
Se-nfig precum un piolet
Zâmbirile-i ce-au devenit atât de rare,
În sufletul ce astăzi pare-a fi de stâncă,
Unde iubirile de-o vară tremur' încă,
Unde se pregătește să-ți devină iar mireasă,
Imaculata zărilor Cenușăreasă
Înrobitoare prin privirea ei adâncă,
A fulgilor crăiasă.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prezent
- poezii despre devenire
- poezii despre visare
- poezii despre toamnă
- poezii despre suflet
- poezii despre stânci
- poezii despre nuntă
- poezii despre iubire
- poezii despre Soare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Iubirile ne-mpărtășite
Plouă,
Se scurge luna veche
În luna palid nouă,
Oamenii picături
Se scurg și ei ca niște firimituri
De bine, pe o masă de săraci,
Aleargă abătuți, ușor posaci,
Privind în golul de necunoscut
Care atunci când trece, iar va fi durut...
Și brațe n-am pentru atâtea trupuri,
Buze nu am, ca în săruturi
Pe frunte, să pot spune "te iubesc",
Profundului sclipirii întru omenesc.
Iubirile ne-mpărtășite,
Fac astăzi parte din ursite...
Și-n neputința mea mă daruiesc a nimănui.
Plouă,
Merg pe străzi și mă-ndrăgostesc de statui.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre sărăcie, poezii despre sărut, poezii despre sculptură sau poezii despre ploaie
Eu, prin mama mea
Tristețea e prelungă în plânsul de copil,
Atât de sinceră și pur definitivă,
Curate lacrimi spală privirea bleu vernil
Din sufletul gonind spre drumul în derivă,
El vede oare începutul sau sfârșitul
În spatele retinei neclarelor priviri?
Îi este dor de viață sau de infinitul
Ascuns în spatele multiplelor muriri?
Neconsolat își zbate mâinile în aer,
Himere pe pământ privește cu uimire,
Fuioare lungi de visuri din al speranței caier
Se- ncurcă în neștire în miile de fire,
Le-ar despărți dar poarta e-nchisa în uitare,
De parcă ar uita spre-a veșnic repeta,
Memoriile luminii din viața-i trecătoare;
Copilul meu prin mine iar eu prin mama mea.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre copilărie, poezii despre început, poezii despre viață, poezii despre tristețe, poezii despre sinceritate, poezii despre sfârșit sau poezii despre plâns
Fericire
De-o viață îndrăznesc să lupt cu efemerul,
Având ca ideal de libertate, cerul,
Visez la unica fracțiune de secundă,
De bunătate omenească furibundă
Știind că infinitul este atât de mic
Atunci când din cenușă încerc să mă ridic,
În ochii mei, până la pura lor culoare,
Albastră, sinceră, fragil nemuritoare.
Nu știu să pot să-nvăț ușor a abandona
Speranța cum că viața înseamnă altceva,
Mă ține universul în a lui splendoare
Și certitudinea că viața e visare,
Visarea întru idealul perpetuării,
Vânt împletit în cozi din capetele zării,
Visare de rotund încolăcit în spire
De infailibilă și pură fericire.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre idealuri, poezii despre vânt, poezii despre secunde, poezii despre ochi sau poezii despre libertate
Primăvară
Bate vânt de primavară peste crengile-nflorite
Le apropie, le separă
Par atât de-ndrăgostite
De caldură, de lumină și de fructul ce-o s-apară.
Păsări rotitoare-n zare desenează dungi pe cer
Se ridică și coboară
Stoluri vin și stoluri pier,
Precum gândul împlinirii care a-ncetat să doară.
Primavară, dulce dragă, primavară parfumată
Împletită și ușoară
În cosițele de fată,
Prinse-n flori de violete și în sunete de vioară,
Ne-ai găsit a câta oară cu ochi plini de bucurie,
Vise împletind cu drag
Melodii și poezie
Primavară, dulce dragă te voi trece peste prag
Într-o lume a iubirii unde tu poți să-ți alungi
Teama de îngheț în iarnă,
Dorul soarelui în lunci,
Să trăiești în al meu suflet precum ai trăit atunci,
Când visam că vei veni și visam că este soare,
Într-o dalbă, blândă zi,
Într-o zi de sărbătoare
Primavară dalbă dragă, când urâtul va pieri!
poezie de Silvana Andrada Tcacenco din Adoptă-mă, pădure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre urâțenie, poezii despre sărbători sau poezii despre sunet
Adevărul tristei priviri
Câteodată, soarele nu apune unde ai vrea
și culorile dimineții sunt diverse de cum ți le imaginai.
Descoperirea e neașteptată precum în vară fulgul de nea,
dureroasă în a înțelege unde a dispărut calea spre rai...
Noi unghiuri țintesc gândul,
vise vechi abandonează strada,
în cenușiu se îmbracă pământul
în neant se prăbușește parada
și timpul, în călătoria către clipe infinite își ține respirația,
devenind din ce în ce mai subțire, îngroșând dizgrația
iar neliniștea devine atât de robustă, că îndepărtează speranța.
Adevărul tristei priviri, prea gru pentru a fi acceptat,
bâjbâie în sufletul fragil, la dureri încă neadaptat
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre gânduri sau poezii despre dimineață
Silv-Ana
Pe mine cine mă zidește?
Unde ești Manole,
Alo!
Alo!
Iți voi da un grad de siguranță în plus,
Sunt seisme destule,
Nu-ți va prisosi,
S. O. S. Manole!
Am nevoie de protecție,
De siguranță,
Te conjur,
Închide-mă,
Desparte lumea aceasta de mine,
Printr-un zid.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre siguranță, poezii despre protejare, poezii despre protecție sau poezii despre cutremure
Fericire
De-o viață îndrăznesc să lupt cu efemerul,
Având ca ideal de libertate, cerul,
Visez la unica fracțiune de secundă
De bunătate omenească furibundă,
Știind că infinitul este ireal de mic
Atunci când din cenușa lui încerc să mă ridic
În ochii mei, până la pura lor culoare,
Albastră, sinceră, fragil nemuritoare.
Nu știu să pot să-nvăț ușor a abandona
Speranța cum că viața înseamnă altceva,
Mă ține universul în a lui splendoare
Și certitudinea că viața e visare,
Visarea întru idealul perpetuării,
Vânt împletit în cozi din capetele zării,
Visare de rotund încolăcit în spire
De infailibilă și pură fericire.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Profund fericită
M-ai întrebat de ce sunt fericită,
Cum pot în lumea asta smintită;
Pentru ca moartea n-a fost nicicând o opțiune
Apă sfințită pe negru tăciune,
Rugă-n genunchii impusei tăceri,
În eternul priveghi al zilei de ieri,
Pentru că sunt câteva minuni esențiale
În zbuciumul gândurilor existențiale
Ce trec prin mine precum o undă,
În zbaterea lor nemuribundă,
A stării pe loc ca dovadă de-o zi,
Pe marginea sfărâmată a prăpastiei de-a fi,
Îndrăzneala ca boală nevindecată
Îmi îndreaptă privirea spre cer înc-o dată
Și privesc în ochii lui Dumnezeu,
Miracolul facerii iubirii din greu,
Din gri, din singur, din moarte explicită,
Îți răspund, atunci mă găsesc profund fericită.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre tăcere, poezii despre trecut, poezii despre prăpăstii, poezii despre negru sau poezii despre medicină
Nuanțe
Nuanțe și nuanțe pe cerul oricum,
Nuanțe și nuanțe pe verdele crud,
Nuanțe în valuri în marea albastră,
Nuanțe rotunde și-o nuanță mai 'naltă.
Ochi și ochii în multele nuanțe,
Nuanța toamnei în frunze restante,
Gura flămândă, nuanța pe-o temă,
Nuanța iubirii, poantă-n dilemă.
O nuanță sunt eu, o nuanță ești tu,
Nuanța-i răspunsul rostit la per tu,
Vai, câte nuanțe privesc împrejur,
Nuanța-i și-atunci când în jur e obscur.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre promisiuni, poezii despre gură, poezii despre frunze sau poezii despre albastru
În poezie nu există moarte
În poezie nu există moarte,
Se-ntâmplă doar ca versul să dispară
Într-o metaforă ca semn carte,
Salvându-te a nu știu câta oara
Când o citești cu buze murmurânde,
Imagini împletind într-o visare,
Tu nevoind să pieri fără izbândă,
Uitat în lumea-ți rece, muritoare,
În poezie e lumină și sunt ceruri
Iar punctul este limita unui departe,
Aici nu pot fi două adevăruri
Chiar virgulă pot pune, după "moarte"...
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre uitare, poezii despre metafore, poezii despre lumină, poezii despre limite sau poezii despre lectură
Candid
Domnul acela din oglindă livid
De-o veșnicie mă privește candid
Ce are cu mine, să dorm nu mă lasă
Sora mea mâine este mireasă
Parcă adoarme și cade în unde
Și somnul l-ar duce și nu are unde
Îl spală zefirul și iar se întoarce
De-o veșnicie mă privește și tace
Oglinda în care trăiește se sparge
Și el se împarte în zeci de catarge
Pe mările lumii plutind fără zor
Ca visele noaptea în somn un fior
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre viitor, poezii despre noapte sau poezii despre inocență
Vindecarea ce ucide
Poartă-ți mâna peste trupul meu
Ca un Adam rănit la coastă,
Cel făurit de Dumnezeu
Și care zbate să trăiască,
Rană îți sunt, adâncă plagă
Și numai timpul va decide
Dacă-ți sunt rana cea întreagă
Sau vindecarea ce ucide
Ca o iubire fără soartă,
Intr-un regat al unui zeu,
Stăpân peste o lume moartă,
În care mai trăiesc doar eu
Și mângâie-mă precum judec
Dezastrul din durerea-n sine
Și mângâie-mă să mă vindec
De ruperea mea dintru tine.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre monarhie, poezii despre Dumnezeu sau poezii despre Adam
Unde? Când? De ce?
Unde se duc iubirile când pier
Și unde pleacă îngerii să doarmă?
Unde se-ascunde oare, primăvara
Și când dispare copilul din noi?
Cine ne-amână, iarna, răsăritul
Și ne scurtează zilele pe rând?
Suntem fire de praf într-o clepsidră,
Sau vajnici luptători cu un destin?
De ce ne este trupul vulnerabil,
De ce ni-i sufletul așa plăpând?
Unde-i Raiul, să mergem toți acolo,
De ce-așteptăm, mai întâi, să murim?
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre zile, poezii despre trup și suflet sau poezii despre primăvară
Contemporaneitate
În lumea-mi plutitoare, pe un imens de stele,
În care timpul face destăinuiri prea grele,
Înaintez cu teamă pe-un câmp minat cu vise
Iar pasul mi-e tăcerea exploziilor permise,
Ciulinii defăimării credințelor lumești
Precum balauri sadici din cartea de povești
Se-nhamă bidivii la cârmele caleștii
Reducții prea absurde în matematica poveștii;
Iubirea, chiar și ea-i un strugur roș' pe buze,
O sevă ce prin sine urmează să acuze,
Zdrobită în candoarea acelei dăruiri
Ce n-a avut puterea unicei mari iubiri
Și sigura sunt astăzi că aș fi ars pe rug,
Din timpul inchizitiei de n-ar fi fost să fug,
Eretica din mine și azi se pierde- n clipe
Tot așteptând sa-i crescă albastrele aripe,
Sunt azi aici și caut lumina-n bol de aur
Sinapsele iubirii din forța unui taur,
Contemporană sunt făgașurilor lunii,
Renașterilor toate după sfârșitul lumii.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tauri, poezii despre stele sau poezii despre sfârșitul lumii
Să uite poezia
Odată poezia chiar moartea mi-a răpit-o,
A plâns-o scurt, cu zbucium, apoi a risipit-o
Pe zări de roșii ceruri zidite in pământ
Dintru cenușa notelor, ce-au ars în al meu cânt,
Rămasă mult prea vie în lumea- mi de visare,
Am căutat în sinea cuvântului ce moare,
Doar doua brațe să întind către iubire,
În care sa încapă o- ntreagă omenire,
Două priviri în care sunt lacrimile stinse
Și care-i dau luminii doar spații necuprinse,
Ca două zâmbete ce bunăoară se-ntâlnesc
Într-un fior al umbrei pe cer Dumnezeiesc
Și am iertat urâtul, ce nu s-a mai văzut
De-atâta întuneric fugit din început,
Prin versul calm, care i- a stins subtil făclia,
Puterii din pieire să- mi vadă poezia.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre zâmbet sau poezii despre roșu
Puzzle
Eu sunt un puzzle imperfect,
Bucăți din mine, colorate,
Compun întregul meu afect
De piese mici, neregulate,
De poezii cu rimă suflet,
De poezii cu ritm trăire,
Trapeze ascuțite-n urlet,
Fără triunghiuri de iubire,
Sunt poezii cu ritm surdină,
Prin piesele-mi se scurge sânge,
Se-ncuie bezna în lumină,
Se luminează ce îmi plânge,
Ce să nu scriu, ce să ascund,
Bucata inimă stelată,
Piesa privire, gândul gând,
Speranță mea necenzurată?
Odată mi-am pierdut trăirea
Rotundă ca un răsărit,
Și așteptând reîntregirea,
Străini m-au asamblat greșit,
Bucăți din mine să le pier
Și pentru ce și pentru unde?
Astăzi sunt puzzle-ul de fier,
Sudat să nu mă poți pătrunde.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge sau poezii despre ritm
Tu unde ești?
Tu unde ești în nopțile cu lună?
Pe unde zboară gândul tău mereu rebel?
Am învățat să simt emoțiile-altfel,
Dar niciodată nu vor... împreună.
Tu unde ești în zilele de vară?
Pe unde ochii tăi privesc înlăcrimați?
Eu nu mai știu dacă sunt aștrii vinovați
Sau genele udate-s o povară.
Tu unde ești când zorii se revarsă?
Pe unde pașii tăi adesea rătăcesc?
Eu am uitat să-ți spun că încă te iubesc,
Și am pe-obraz o lacrimă neștearsă.
poezie de Marilena Velicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre zbor sau poezii despre vinovăție
Vara (poezie pentru copii)
Vară, zână florăreasă,
Cu corfița plină, rasă,
De flori tămăduitoare,
Ce râd vesele sub soare,
C-au primit în dar culoare,
Iar ne-ntâmpini în cărare.
În piața cerului,
Târguiești cu ciocârlia,
Să-ți răsfețe bucuria
Și-i asculți culcată în flori
Neântrecutul tril din zori,
Artă păsărească în zbor.
Coci în pântecul tău mare
Și pe lună și pe soare,
Grâul, pâinea viitoare
Și legumele gustoase,
Dar și fructele zemoase,
Pentru mese copioase.
Vară, anotimp iubit,
De vacanțe înveselit,
De la munte pân'la mare,
Tot o forfotă-n culoare,
Neastâmpăr și visare
Și pe ploaie și pe soare.
poezie pentru copii de Valeria Mahok (20 septembrie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vacanță, poezii despre răsfăț, poezii despre râs, poezii despre păsări sau poezii despre pâine
Veșnic pierdut
Parcă veșnic pierdut prin ținuturi străine,
Blestemat să tot sper la un veșnic peisaj:
Unde nori colorați îmi cântă despre tine,
Folosindu-ți surâsul pe post de mixaj...
Unde soarele veșnic e alături de lună,
Unde stelele toate dansează-n jurul lor,
Unde natura toată nu te crede nebună
Pentru că te grăbești s-ajungi în viitor...
Unde bezna există doar în basmele lunii,
Unde sufletul lumii nu face pe nebunul,
Unde dragostea ta nu depinde de unii,
Unde dragostea ta depinde doar de Unul...
Unde eu sunt acelea ce îți urmează pașii,
Când pășim împreună pe aceeași cărare!
Unde timpul, nebunu', nu își păstrează așii
Pentru-al nostru final lipsit de apărare...
Unde lumea și pacea se-nțeleg de minune,
Unde nimeni nu știe să trăiască-n trecut,
Unde tu și cu mine trăim totul pe bune,
Unde nici eu nu sunt veșnic pierdut...
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (26 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre peisaje, poezii despre pace sau poezii despre nori
Șipotul fântânilor
Cetățile au astăzi, doar porți desferecate,
Pietrele gem sub pașii străinilor de azi,
Sunt lumile zidite pe ziduri deșănțate,
Din turnuri de veghere nu poți decât să cazi,
Uitările sunt suflete, fără de pământ,
Doar cerul a rămas, albastru de trecuturi,
Călușul de tăcere, ca unic legământ,
Tot șipotul fântânilor l-a amuțit în ciuturi,
Bătrân e legământul din pasul care crește,
Din parele impare alege orb cu rândul,
Geneze versatile în mine cuibărește,
Cât pot iubi cu trupul, cu sufletul, cu gândul;
Din eșafodul firii scântei încă mai cad,
Ard până în cenușă fâșiile de zi,
Arzi omule din mine ridica-mă să ard,
Simt dor sfâșietor, să pot adânc a fi,
Uitarea va cuprinde oricum toată ființa
Iar fericiți suntem și-am fost numai cu rândul,
Definitivul pare să aibă elocința
Durerii, care-n geniu, își ucisese gândul.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oratorie sau poezii despre genialitate