Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Alte citate

Sfinți

Laureații Premiului Nobel

Dragoste

Flori

Paradoxuri

Septoe (cugetări din 7 cuvinte)

Citate personale

Citate cu autor necunoscut/anonim

Recent adăugate

Ca om sunt rezultatul tuturor ființelor și lucrurilor pe care le-am iubit, doar atunci când iubești/ești iubit te poți transforma cu adevărat, îți poți schimba chiar identitatea, acesta este de altfel și unul din mesajele primului meu roman. Cunoașterea fără nicio implicare emoțională e valabilă poate pentru cyborgi, nu pentru un om cu un caracter frumos. Iar a avea un caracter frumos înseamnă printre altele și a ști să aștepți, a nu forța lucrurile în favoarea unor avantaje de moment. Atât scriitorii cât și artiștii plastici cu destin sunt experți în arta de a aștepta, operele lor sunt cunoscute și valorificate la adevărata lor valoare treptat, în timp, după ani și ani de muncă, uneori într-un anonimat total, alteori chiar după trecerea într-o lume mai bună...

în Autoportret prin ricoșeu (2010)
Adăugat de Constantin SeverinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zbor lin de viață săruta cerul. În taina păcatelor, urme de aripi albe străpungeau adierea vantului cald. Ne-am aliniat sufletele firesc într-un amalgam comun. Semănau prin recunoștința trăirilor mute, imperfecte și pline de intens. Când se odihneau privirile sub genele luni, ne era inima plină de dor. Și-am fi lasat graiul să piară în abis, agătându-ne firul poveștii de freamătul neobsit al valurilor. Am fi întâmpinat răsăritul cu toată iubirea din lume, ascunsă în jumătăti lipite perfect, într-un singur suflet..


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Stele micuțe împleteau noaptea cu doina lor. Doar zorii ar fi izbutit să le frângă cumva siluetele moi, delicate, într-o respirație de hazard.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De pe digurile bătrâne visul sărat al amurgului se înălța în ecouri mute, spumegând ritmic sub umbra răcoroasă de albastru senin. Tăcerea slab luminată de gânduri cuminți săruta întunericul, freamătând agale în ropotul ispitelor pentru ca apoi să le guste cu poftă, lasciv și molcom, într-o fragedă regăsire. Clipele miroseau a frumos, timp statornic și blândă răbdare. Erau prinse firesc de pânza șoaptelor, aurită pe alocuri cu raze de lună și muguri scăldați în dorință și armonie.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Singuri mai trăisem cândva dar parcă ironia unei fărâme de hazard neînțeles îndrăznise abuziv să ne șteargă din gând această convingere. Dacă aș fi pornit în zbor spre o altă poveste, fără temeri și chibzuință firească poate vântul schimbării avea să-și întețească fiorul, frângându-mi aripile albe. Și cine oare, m-ar fi dorit așa cu sufletul palid, sluțit de lipsa mângâierilor? Cine m-ar fi păzit de mine în furtuna contradicților apăsătoare?
Sufletul avea propriul vers pe ramura unui apus. Era demn. Ar fi aruncat ancora gândurilor anoste pe țărmul iubirii. Poate chiar dragostea îl făcuse prizonier. În final fiecare vis împlinit are prețul său..


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne apropiam de esența gândurilor atrase într-un contrast variabil. Fără să ne complacem în cotidian și înțelegând firul rațiunii, tăinut în explicații inutile, mâinile și-au înlănțuit atingerea într-o ultimă amintire. Clipele aveau cerul lor firav, stingher și plin de senin. Iubirea era menită să trezească din moartea uitării tot acest amalgam de emoții intense, suprimate constant sub greutatea trecutului. Eram goi si flămânzi de regăsire, în lumina proaspătă a răsăritului. Abia dacă puteam auzi pulsul slab al dorului, alipiți de nevoile celuilalt, fără pic de independență. Pierdusem scânteia pe drum sau poate istoviți și dornici de odihna inimilor sărace, am lăsat-o garanție zilei de ieri. Dar ea n-a mai venit la întâlnire, felinarele și-au zăvorât flacăra de ceară și noi am rămas orbi, căutându-ne neîncetat. Unul pe altul sau fiecare pe sine insăși, înlesnind convingerea esențială că nevoia de apartenență și vis poate fi uneori mai presus decât glasul cald al inimii.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am atât de multe să îți spun. Sunt cuvinte goale, insuficiente, prinse într-un fior inutil. Și astăzi coltul meu de lume, încărcat cu păcate și dor și-a îmbrăcat cerul în furtună. Mi-ai spus într-o doară ca timpul avea să umple cu amintiri frumoase, suspinul amar al despărțirii. Că ne vom regăsi mai buni, într-o clipă divină, dincolo de amalgamul acesta de suflete, fără însemnătate. Poate sperai că voi învăța să-mi astâmpăr setea de tine cu dor, răbdare și încredere în rugăciune. Ți-am promis. Înțelegeam într-un sens că moartea era concretă și venea uneori să-și ia tributul, ca urmare a traversării fărâmelor de viață plăpândă, ca o lecție definitivă a acceptării efemerului. Într-o contradicție firească rămâne pentru mine un fenomen explicabil, doar printr-o detașare fizică de Universul acesta imperfect. Îmi ești veșnic și timpul nu te va smulge din mine. Începusem să înțeleg cursul hazardului și să-ți aud glasul din adâncul unei inimi sărace. Să fac curățenie și frumos în sine, ca nu cumva într-o zi să-ți fie rușine cu omul acesta neînsemnat, rămas în urmă.
Mi-ai spus cândva că oamenii pleacă cu adevărat din viețile noastre când îi uităm. Sunt liniștită. Noi nu ne vom despărți niciodată!


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Andreea Palasescu
13 iulie la 01:22 ·
Mi-ai furat nisipul de sub tălpi. Abia îmi tăinuisem visele și-acum îți picură frumosul esenței lor din buzunarele rupte. Ești hoț de amintiri. Chipeș, mândru cu inima toată un surâs. Când îți caut seninul privirii, gândurile se amestecă într-un ghemotoc de fiori. Îmi ești rugăciune și revoltă oarbă, odihnă și veghe neîntreruptă. Cum altfel m-aș putea păzi de lumea această străină, plină de liniște și izbucniri?
Mi-e sufletul câmpie cu flori. Pesemne băusem zbor de fluturi în setea mea de iubire. Gustasem ispitele și o fărâmă de răsărit, cât să-mi astâmpăr dorul de vară. Cât să-mi fie de ajuns puținul si să nu mă satur de sărutul tău.
M-am dezbrăcat în tăcere de umbra nopții. Să-mi învelesc trupul firav cu libertare și imperfect. Am adormit îmbrățișati, ascultând glas de valuri și adiere. Când îți era somnul mai dulce aveam să-mi iau visele și să plec. Ai zâmbit unui dulce suspin. Cred ca o să-mi iau visele puțin mai târziu. Și o să rămân. Oricum era cu neputință să le împart cu altcineva.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La urma urmei fiecare cer are propriul întuneric. Dar cred că Dumnezeu răsărise cumva odată cu gândul primului fir de lumină blândă. Și când nu mai puteam îndura greutatea rușinii, ne spovedeam în sine cu smerenie și se trăgea cortina în tăcere, fără aplauze. Unii se întorceau pe șcenă mai buni, dădeau totul și plecau cu mâinile goale și inima plină de liniștea iubirii. Alții aveau brațele încă pline cu flori, ovații și recunoaștere nesfârșită. Însă tot nu-i cunoștea nimeni, dincolo de mășți. Tragic sentiment trebuie să fi avut acela, acostat cumva de un amalgam de suflete dar în sine atât de sărac și de singur. Îi găseam pe toți flămânzi de iubire. Dar oare câți dintre ei întâlniseră deja fericirea?


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De la fereastră, lumea părea o piesă de teatru. Siluete diforme, usor dirijabile își etalau sufletele oarbe în amfiteatru. Erau pe rând spectatori entuziaști și actori fără talent. Nu-și scoteau niciodată măștile. Îi priveam din colțul meu prin luciul sticlei, sorbindu-le aievea închipuirea dincolo de aparențe și surâs. Aveau aceea libertate asumată pe jumătate destul cât să-și savureze pe deplin extazul și să poată învinui într-o clipă hazardul nedrept de suferință. Se găsea mereu câte unul să huiduie o reprezentație bună. Era forfotă mare. Pierzantul neaclamat se retrăgea în bruma sa de nimic, să-și vindece vanitatea.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 100 > >>

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!