Eu, prin mama mea
Tristețea e prelungă în plânsul de copil,
Atât de sinceră și pur definitivă,
Curate lacrimi spală privirea bleu vernil
Din sufletul gonind spre drumul în derivă,
El vede oare începutul sau sfârșitul
În spatele retinei neclarelor priviri?
Îi este dor de viață sau de infinitul
Ascuns în spatele multiplelor muriri?
Neconsolat își zbate mâinile în aer,
Himere pe pământ privește cu uimire,
Fuioare lungi de visuri din al speranței caier
Se- ncurcă în neștire în miile de fire,
Le-ar despărți dar poarta e-nchisa în uitare,
De parcă ar uita spre-a veșnic repeta,
Memoriile luminii din viața-i trecătoare;
Copilul meu prin mine iar eu prin mama mea.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copilărie
- poezii despre început
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre sinceritate
- poezii despre sfârșit
- poezii despre plâns
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.