Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Silvana Andrada Tcacenco

Vindecarea ce ucide

Poartă-ți mâna peste trupul meu
Ca un Adam rănit la coastă,
Cel făurit de Dumnezeu
Și care zbate să trăiască,

Rană îți sunt, adâncă plagă
Și numai timpul va decide
Dacă-ți sunt rana cea întreagă
Sau vindecarea ce ucide

Ca o iubire fără soartă,
Intr-un regat al unui zeu,
Stăpân peste o lume moartă,
În care mai trăiesc doar eu

Și mângâie-mă precum judec
Dezastrul din durerea-n sine
Și mângâie-mă să mă vindec
De ruperea mea dintru tine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Mângâie-mă, dimineață fără nume!

mângâie-mă...dimineață fără nume
e ziua mea și privești pe de-a întregul.
îți este greu să mă recunoști
dănțuind în mijlocul pătratului
împodobit în culori desprinse din mine.

îți aud pașii
bântui pe străzi
miroși a crizanteme
la adăpostul amintirilor.

mângâie-mă...dimineață fără nume
ești singură în această împrejurare
vinovățiile-mi urează: mulți ani, mulți ani!
în palma ta crește o piatră
toamna trage după ea.

poezie de
Adăugat de Elena TomaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Silvana Andrada Tcacenco

Noaptea miilor de licurici

Eu și cu tine, singuri și acum,
De lume ascunzându-ne în pace,
Opriți la o răspântie de drum,
Ne împărțim cuvântul care tace,

Așa cum doar în nopțile cu lună,
Pe brate-și poartă dorul ce- a avut,
Un mire sărutând alba cunună
A dăruirii ei de tandru început,

Cum mama sânul dezgolește
Cu mâini curate mirosind a pâine,
Cea care oameni zămislește
Zidind în pântec ziua cea de mâine,

Eu și cu tine singuri și aici,
Înlănțuiți în dulce frământare,
Noapte căzută peste mii de licurici,
Destin de-a lumina fără de soare

Și te iubesc adânc, tu iubești,
Secundele se scurg de pe hârtie,
Când eu îți scriu, tu citești
Și ne atingem sufletele-n poezie.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Silvana Andrada Tcacenco

Martorul visător

Ai atâta ploaie-n tine,
Trec visările-n obsesii,
Ca o dimineață-n sine,
Dinspre-a nopților regresii,

N-am aflat de mă iubești,
Tu iubire ireală,
Fug de tine prin povești,
Pari un personaj de smoală,

Nu o zâna, ci o pală,
Într-o toamnă greu ploioasă,
O nevindecată boală
Dintr-o lume nefrumoasă

Care te dorește mult,
Mult mai mult decât poți duce,
Numai țipete ascult,
Schimb acele legi caduce

Spre un bine iluzoriu
Întru care n-am habar
De acel premonitoriu
Al trăirii în zadar,

Nu te mai feri de mine,
Vom muri oricum cândva,
Răul trece înspre sine,
Eu rămân fiu a ta,

Fiindcă te iubesc și parcă,
În destinul ce-l petrec,
Zeci vapoare-aș da pe-o barcă,
Înspre tine doar să trec,

N-am profil de dezertor,
Nu sunt multe a frânge,
Sunt un martor visător
Dintr-o crimă fără sânge.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondelul fericirii

cu o iubire sfântă sunt îngemănată
destinul meu e consfințit de Dumnezeu
fiu poet romantic sunt predestinată
deseori îmi pare că am aripi de zeu.

de părinții mei am fost încreștinată
și învățată trec peste ce-i greu
cu o iubire sfântă sunt îngemănată
destinul meu e consfințit de Dumnezeu.

nu cred că viața mea e subminată
de vre-un demon. azi știu cine sunt eu
trăiesc în armonie cu lumea minunată
cu romantism mirabil voi viețui mereu.

cu o iubire sfântă sunt îngemănată
destinul meu e consfințit de Dumnezeu.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Silvana Andrada Tcacenco

Să uite poezia

Odată poezia chiar moartea mi-a răpit-o,
A plâns-o scurt, cu zbucium, apoi a risipit-o
Pe zări de roșii ceruri zidite in pământ
Dintru cenușa notelor, ce-au ars în al meu cânt,

Rămasă mult prea vie în lumea- mi de visare,
Am căutat în sinea cuvântului ce moare,
Doar doua brațe întind către iubire,
În care sa încapă o- ntreagă omenire,

Două priviri în care sunt lacrimile stinse
Și care-i dau luminii doar spații necuprinse,
Ca două zâmbete ce bunăoară se-ntâlnesc
Într-un fior al umbrei pe cer Dumnezeiesc

Și am iertat urâtul, ce nu s-a mai văzut
De-atâta întuneric fugit din început,
Prin versul calm, care i- a stins subtil făclia,
Puterii din pieire - mi vadă poezia.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Silvana Andrada Tcacenco

Infinitul țării mele

Doar în țara mea cea muribundă
Tăcerea trecerii este rotundă
Și rotunjimea, nu e moarte, este timp,
La noi în gene arde focul viu ca nimb.

Aici în țara mea și-n a ei soartă
Sărutul nemuririi este poartă
Triumf al unei vieți nepieritoare,
Asupra neputinței morții trecătoare.

Privind-o prin a inimii fereastră,
Zborul devine pasăre măiastră
Îngerii urcă și apoi coboară
Fără bariera lumilor povara.

În țara mea, încondeiatul ou
Fragil, născut din apa vie- a vieții,
Primește nemurirea drept cadou,
Sublimă piedică în calea bătrâneții.

Cuminții mei, precum pământul din Carpați
În îngeri cred, balauri și minune,
Sunt franti dar niciodata- ngenuncheați,
Pleaca toată ființa, doar în rugăciune.

Iar tu, când simți române că totul ți-a apus,
Ca trupul ți-este stins ca trupul lui Iisus
Nu te lăsa învins, nu te lăsa răpus,
La noi dușmani..., de mii de ani...., și infinitul curge înspre sus!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Silvana Andrada Tcacenco

TURNUL PĂTRAT

Mamă iubită, nu mai fi tristă,
Haotice umbre iar ea maiestuoasă,
Umila mea clipă, cu goluri în prispă,
Eu totuși am avut o viață frumoasă,

Atâta iubire, atâta lumină,
Nu-i va fi firii nicicum în putere,
Să-ngroape, uite, umple de tină,
Această deplină și blândă avere,

Căci n-or fi pe lume doar râuri cu visuri
Și n-au fost fie nici pentru cei drepți,
Acele atât de visat' paradisuri,
Sunt doar făptuituiri pentru cei înțelepți,

Căci poți din țărâna ce încă e moartă,
Lăsând doar lumina cadă abrupt,
Viziuni sa creezi din propria soartă,
Chiar dacă mirajul deplin este rupt,

Poți chiar coși, pe iia cu fluturi,
Pe fiece aripi, un infinit,
Să lași în pământuri durerea din ciuturi,
Să înțelegi ca, de-ai fost iubit,

Nimic, niciodată nu mai are putința
De a te închide în turnul pătrat,
Aceasta îmi este mamă credința,
Aceasta în tine, eu am învățat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Anton

Lumină sfântă

Mângâie- rană cu rană
Într-o iubire dulce riverană
Când valurile se surpă-n Înalt
Și din Lumină sfântă îngeri cad!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Silvana Andrada Tcacenco

Înainte de a iubi

Privesc iubirea ca într-o oglindă
De cristal
Cu siguranța că voi fi iubită,

Oglindă către un alt univers,
Din ea se scurg povești
Ca dintr-un izvor
Cu apă moartă,

Am decis sa iubesc doar eu,
Cu disperarea cu care pe stânci
Strângi mușchiul în căderea ta
Spre ceea ce pare a fi
O margine nedefinita de necunoscut
Gravitațional defavorabilă;

Precum întoarcerea în timp,
Stă în puterea mea,
Forța de a întoarce
La buza prăpastiei,
La pajiștea dinaintea ei,

Ma pot întoarce oricând
La cartea rămasă deschisă,
Din care citeam poezii...

Înainte de a iubi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonetistul

Taci, nu striga, Revolta mea. Pe liră
Nu vreau stidența gemetelor tale.
Îți strânge-n frâu nemărginita jale,
Răbdând arsura ei ca o martiră.

Din orice frământări te zguduiră,
Să-ți împletești covoare de petale
Și să le-așterni pe-ntunecata cale
Pe care Parcele ți-o hărăziră.

Precum David din ropot de suspine
Și-a făurit cântările senine,
Tu fă din plânsul tău literatură...

Tu pune peste rana ta adâncă
Olimpica sonetului măsură, -
Și de mai poți zâmbi... zâmbește încă.

sonet de din Din armoniile durerii
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cioburi

oglinda: ghilotină peste lume. sunt un cap/ăt despărțit de dumnezeu și rostogolesc, după chipul și asemănarea mea, de la primul cuvânt, până la ultima nuanță de roșu.
oglinda: linie de fracție cu dinți. totul se împarte la unu, pentru că zero face frig:) +1 = -1:(
oglinda: calculator de riduri. aceasta este desăvârșirea ta (femeie).
oglinda: felia de pâine. pe ce parte o să cad azi? o să-mi amintesc de mâna brutarului excitat, ca de o ploaie sfântă?
oglinda: tango între punctul de pe i și infinit.
oglinda: distanța dintre pradă și prădător. prind sau pierd încă un eu. nu uit închid ochii când trec dincolo.
oglinda: fereastră cu vedere spre ea. ea, cea care expiră când eu inspir. ea, cea care moare când eu trăiesc. later edit: un gest inegal anulează definiția oglinzii. ea, cea care trage cortina.
oglinda: balansoar între trecut și viitor. come as you were. cu viteza luminii. cu toți morții din tine.
oglinda: rană dublu adezivă care mă ține întreagă. acest pahar sangvin. diavolul poartă ultima nuanță de roșu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Silvana Andrada Tcacenco

Stau căpițele de vorbă

Stau căpițele de vorbă sprijinite doau în sine,
Stau în lunca de iubire într-o mare doar de bine,
Precum înțelepții vremii, cușmele pe spate date,
Priveghează-n contemplare ce a mai rămas din sate.

Câinii latră pe la porți ca sa intre, nu iasă,
Veșnicia trasă-n roată, scurt tăiată e de coasă,
Caii veștezi se anină de portițe scârțâinde,
Oamenii încovoiați de gânduri nu mai au vătrai în tinde,

Stau căpițele de vorbă, nu sunt poale, nu sunt ii,
Sprijinite doar în sine, nu ni se mai nasc copii,
Însă-n vorba lor de veacuri ele știu că demnitatea
Este sfidezi prezentul nu-ți negociezi dreptatea,

Al meu suflet pe coline lânga ele stând în taină,
Cu privirea sus spre ceruri, descălțat și fără haină,
A primit botezul vieții, ancestrala noastră carmă
Care-atunci când e rănită se transformă într-o armă,

Timpul trece și se duce, piere rău, nimicnicie,
Chiar și binele dispare, absorbit de veșnicie,
Undeva- ntr-un colț de sat, o femeie a născut
Stau căpițele de vorbă despre noul început...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rumi

* * *

Ce e de făcut dacă nu recunosc?
Nu sunt nici creștin, nici evreu, nici musulman;
Nu sunt nici din est, nici din vest, nu sunt nici țărmul, nici marea;
Nu sunt nicio comoară a Naturii, nici stelele din cer;
Nu sunt nici pământul, nici apa, focul sau aerul;
Nu sunt nici cerul, nici noroiul;
Nu sunt din India, China, Irak sau Kharasa;
Nu sunt al acestei lumi, dar nici al celeilalte;
Nu sunt al Paradisului și nici al Iadului;
Nu sunt nici Adam, nici Eva, Eden sau Rizvan.
Locul meu este unde nu este niciun loc,
Urma mea este fără urmă;
Nu sunt nici corpul, nici sufletul, pentru că eu aparțin Preaiubitului meu.
Am renunțat la dualitate și am văzut amândouă lumile ca fiind doar una,
Doar pe Tine Te caut, pe Tine Te știu, pe Tine Te văd, pe Tine Te chem.
Tu ești cel dintâi, ultimul, cel din exterior și cel din interior,
Nu cunosc pe nimeni decât pe Tine, Cel Care Ești
Cupa iubirii mi-a umplut sufletul, iar cele două lumi mi-au scăpat din mână.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Oceanul sufletului" de Rumi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.00- 27.55 lei.

Aș fi mers cu tine

Aș fi mers cu tine, totuși, în Iubire
Ți-aș fi șters cu mâna, sufletului rid...
Peste mine ploaia n-a-ncetat -și mire
Stropii. Fără tine, sunt un apatrid;

Nu mi-e casă traiul, nu mi-aprinsă Luna,
Stelele și norii-mi sunt amestecați
Și-mi aduc aminte cum scriai întruna
Serile din urmă-n ani neadunați...

Aș fi mers cu tine până la-ntregire -
Îmi pusesem rochia verde de brocart
Ce mi-o povestisei - rând dintr-o psaltire,
De-unde numai ochii-ți pătrundeau, înalt;

Mă duceai pe steaua ca-n vecii sculptată,
Mâna Sa cu multe ne-o îmbogățea...
Dantelat râsesem, nu credeam poată
Rochia-mi verde astăzi, trupul meu, purta

Furii vin în noapte, pagini irumpă
În uitare, totuși, nu e niciun rost
Căci adorm cu gândul peste cea mai scumpă
Din povești trecute, unde noi am fost;

Aș fi mers cu tine, totuși, în Iubire
Semn mi-e tot ce-mi vine fără ca cer -
Din adânc de templu, fir cât mai subțire,
Inima-mi trimite nopții, mesager...

Să îl prind, poată glas din nou fie,
Mă trezesc pierdută, undeva... cândva...
Aș fi mers cu tine, totuși, în Iubire,
Aripa mea dreaptă, stânga eu,... a ta

Nu mai vreau ispita vieților trecute
Scrisu-a toate cele, sufletului rid
Azi nu mai mi-e casa nicio stea din Ceruri,
Fără tine... Vino, sunt un apatrid!

poezie de din Din trup de Femeie
Adăugat de Adrian MoldovanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Calistrat Hogaș

Nu, nu, fără tine nu pot trăi; fă cum știi, mângâie-mă din depărtare, vino, rămâi, aruncă-te în brațe, fă tot ce vrei, ucide-mă... în mâna ta cea mică stă cumpăna întregii mele vieți; e a ta, fă cu ea ce vrei, eu nu pot, nu am dreptul decât de a fi martir.

în scrisoare către domnișoara P.V
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pe drumuri de munte. Amintiri dintr-o calatorie in Muntii Neamtului. Editia 2014" de Calistrat Hogaș este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -17.00- 12.99 lei.

Visul

... te-am așteptat iubito iar în vis
dar n-ai venit nici vie și nici moartă
și singur într-un colț de paradis
tot ascund. De șarpe și de soartă

parcă-n scenariu s-a schimbat ceva
și raiu-i înecat în flori de tei
și Dumnezeu croind din coastă mea
o lume nouă. Plină cu femei

femei la stânga și la dreapta tot femei
și sus și jios, în goluri și-n țarii
temeiul meu căzut fără temei
zăcea molatic între pirostrii

și Dumnezeu, înconjurat de dumnezei
îmi zise radiind a bucurie
- Îți fac cadou o lume de femei
și numai tu bărbat. Și numai ție

și m-am trezit. Broboade de sudoare
sclipeau pe fruntea mea de om proscris
cum naiba bre umplu de candoare
o lume de femei?! Și-ncă de vis?!

poezie de (30 iulie 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Declarație de dragoste

eu te imaginez întruna
ca o vioară, ca un cânt,
căci tu îmi ești pe veci stăpâna,
cu tine simt și eusunt.

ridic palate de albastru,
plutesc adeseori pe nori,
privesc la tine ca la astru,
când râzi, mereu îmi dai fiori.

s-așterne peste văzul meu
un văl frumos de nebunie
m- ascund adesea-n sânul tău
ca spiridușu-n colivie.


mi-aș pune, zău, capul pe el
-i ascult durerea-n sânge,
văd zvâcnetul rebel
și văd dorul cum plânge.


eu sunt ochiul tău ce vede
zeu alergător prin timp,
vise dulci în risipire
ce mă poartă prin olimp.

bolnav de vini imaginare,
adeseori te văd plutind,
ca o sirenă-n marea mare
și printre valuri vălurind.

nu mângâi niciodată,
nu-mi pui mâna ta pe frunte
căci mâna ta ce mă atinge
îmi face pletele cărunte.

este în mine atâta vis
ce îl strivesc mereu sub pleoape,
și în albastrul meu iris,
aș vrea te culeg din ape.

te stingi din ce în ce, te ștergi,
de peste ochiul meu, făptură,
a fost iubire, nebunie?
sau între noi a fost doar ură?

poezie de (1 iulie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Barbu

Ascultă, mamă

acolo, unde ai plecat
-mi faci un ceai din stele,
nu ajunge ecoul vântului care a țâșnit din urletul
durerilor de facere
și timidul, transparentul meu mulțumesc...
că exist
aș fi vrut știi că toate femeile de după tine
m-au crescut, nu tu
ele m-au născut bărbat, tu copil
și numai dorul de copilul acela te invocă
tu doar m-ai rănit, fiindcă viața-i o rană
celelalte femei m-au iubit altfel, dar niciuna n-a-ndrăznit
să mă lase atât de singur
.
ascultă, mamă
acolo există, fiindcă există și un aici, unde tu prea
verși ceaiul din mâna tremurândă, plouă, sau plângi,
femeile mele te admiră, invidiază, ar vrea să mă nască ele
ultimul strop, iese soarele, pe fruntea mea scrijelind dâre - pe firul lor
te voi găsi curând
.
iese soarele, un nou lăstar îndurerează coasta unui adam nătâng
o eva mă va ucide născându-se, ascultă mamă, nu-i voi da numele tău,
îți tremură ciuda că nu mai poți să mă dojenești
aleg mereu doar femei aprige... mamă, eu nu-ți mai sunt fiu,
când alte femei țâșnesc din coaja vântului cu dureri de facere.
tu rămâi acolo, o ramă goală unei icoane în care
poate încăpea doar soarele

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Barbu

Ascultă, mamă

acolo, unde ai plecat -mi faci un ceai din stele,
nu ajunge ecoul vântului care a țâșnit din urletul
durerilor de facere
și timidul, transparentul meu mulțumesc... că exist
aș fi vrut știi că toate femeile de după tine
m-au crescut, nu tu
ele m-au născut bărbat, tu copil,
și numai dorul de copilul acela te invocă,
tu doar m-ai rănit, fiindcă viața-i o rană
celelalte femei m-au iubit altfel, dar niciuna n-a-ndrăznit
să mă lase atât de singur

ascultă mamă
acolo există, fiindcă există și un aici, unde tu prea
verși ceaiul din mâna tremurândă, plouă, sau plângi,
femeile mele te admiră, invidiază, ar vrea să mă nască ele,
ultimul strop, iese soarele, pe fruntea mea scrijelind dâre - pe firul lor
te voi găsi curând

iese soarele, un nou lăstar îndurerează coasta unui adam nătâng
o eva mă va ucide născându-se, ascultă mamă, nu-i voi da numele tău,
îți tremură ciuda că nu mai poți să mă dojenești
aleg mereu doar femei aprige... mamă, eu nu-ți mai sunt fiu,
când alte femei țâșnesc din coaja vântului cu dureri de facere �
tu rămâi acolo, o ramă goală unei icoane în care poate încăpea doar soarele

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Silvana Andrada Tcacenco

Multivers

Cred ca există multiversul,
E o genune între noi,
Iubirea- și caută reversul
Iar noi ne-am transformat în doi,

Ne- am divizat precum un virus
Ucigator, de neoprit
Sunt hieroglife pe papirus
Ceea ce- am scris pe infinit,

Indescifrabil este parcă
În alfabetul propriului destin,
Pământul transformat în arcă
Unde doar singurii mai vin,

Perechea unui joc de cărți
Rămâne pusă deoparte,
În labirintul unei hărți
În care doar fugim de moarte,

Nici timpul nu mai e lumină,
Secundele sunt albe ploi,
În ani iubire si în vină
Măsor distanțele din noi

De- atunci de când viteza morții
Ne- a depărtat de cer cumva,
Doi inocenți în ale sorții,
Pieriți în galaxia ta,

Big bang-ul nu mai are sunet,
Celula stem s-a sinucis
În galaxia unui urlet
Din anticamera de vis,

Viața rămâne răzbată,
O mamă veșnic purtătoare
Intr-o urgență operată
Pentru ca altfel pruncul moare,

Se naște astfel multiversul,
În călimara de genune
Din care izbucnește versul
Trăirilor de om nebune.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook