Profund fericită
M-ai întrebat de ce sunt fericită,
Cum pot în lumea asta smintită;
Pentru ca moartea n-a fost nicicând o opțiune
Apă sfințită pe negru tăciune,
Rugă-n genunchii impusei tăceri,
În eternul priveghi al zilei de ieri,
Pentru că sunt câteva minuni esențiale
În zbuciumul gândurilor existențiale
Ce trec prin mine precum o undă,
În zbaterea lor nemuribundă,
A stării pe loc ca dovadă de-o zi,
Pe marginea sfărâmată a prăpastiei de-a fi,
Îndrăzneala ca boală nevindecată
Îmi îndreaptă privirea spre cer înc-o dată
Și privesc în ochii lui Dumnezeu,
Miracolul facerii iubirii din greu,
Din gri, din singur, din moarte explicită,
Îți răspund, atunci mă găsesc profund fericită.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre ochi
- poezii despre negru
- poezii despre medicină
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.