Votate recent
Această listă prezintă ce s-a votat recent și este destul de dinamică.
Vă las pe voi să fiți poeți
Vă las pe voi să fiți sofisticați,
Lăsați-mă pe mine cu simțirea.
Mi-e versul vrednic, nu mimez trăirea,
Nu mă complic precum vă complicați.
Refuz să scriu lumii cu-nchipuirea,
Prostind minuțios atâția frați.
Vă place, știu, în fund a fi pupați,
E ceea ce v-aduce împlinirea.
Lectura-n plus nu poate-ascunde golul
Nici de trăiri, dar nici de omenie.
Și chiar și-așa, tot nu mă-ncântă rolul
De-a fi poet. Mai bine poezie.
E drumul clar, dar eu prefer ocolul,
Păstrând distanța de ipocrizie...
sonet de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
În România sunt mai mulți poeți decît români! (a spus-o un poet).
Hoții au tupeu, dar și multă discreție.
aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Cercul
Mergeam pe drum. Era lună, așa, toamna.
Și mă ajunge din urmă și trece pe lângă mine
Un cerc.
O tuturigă mare de fier. Un cerc
Care mergea singur pe linie.
M-am uitat în urmă: L-o fi aruncat cineva?
L-o fi dat de-a tuturigă
Nimeni...
Și, la urmă, cine să-l azvârle,
Că era mare și greu - ca o șină de roată
de car.
Mă uit înainte; cercul își vedea de cale.
Se-nvârtea repede, repede și făcea praf.
Tocmai atunci vine al lui Calotă, de la deal
- Îl văzuși, mă?
- Îl văzui. Și începe să se-nchine.
Ce-o fi cu el, de la ce butie o fi scăpat,
Numai Spânu mai are butii de vin așa de mari,
Plecă și se vărsă putina...
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vai de mama lor, ălora care nu văd cercul...
Toți e la fel... Pardon, sunt, ei nu eu.
Carta Atlantică
Ce-ați luați cu voi, Peregrinilor, Peregrinilor?
Ce-ați luați cu voi dincolo de mare?
O inimă neînfricată-ntru gloria Domnului,
Am dus noi Cartea Sfântă, Sabia Cuvântului;
Credința-n promisiunea Lui:
El va fi a sufletelor noastre salvare.
Care vă sunt amintirile, Peregrinilor, Peregrinilor?
Unde-s visele cu care-ați plecat spre-o altă țară?
Am purtat cu noi cântecele pe care tații noștri le-au cântat
Lângă sobă când eram copii cu sufletul curat
Și cuvintele frumoase ale limbii materne, de neuitat,
În care-am învățat să ne rugăm întâia oară.
Ce ați găsit acolo, Peregrinilor, Peregrinilor?
Ce ați găsit dincolo de valurile mari?
Un pământ încăpățânat și-arid,
Nevoi și foamete, și boli insinuându-se perfid:
Le-am întâlnit, le-am îndurat și-am suferit cumplit,
Dar nu mai doream să mai fim robi unor tâlhari.
[...] Citește tot
poezie de Francis Brett Young, 1884 1954, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranță
Am plutit și am tot plutit pe marea pustie,
Și zile-n șir n-am văzut decât apa verde-argintie.
În cele din urmă am zărit în peisajul posac și-auster
O line confuză în golul dintre talazurile mari și cer,
Care-a crescut și-a tot crescut luând, ușor-ușor,
Forma unui golf, a unui grind, a unui pripor;
Apoi dealuri și vâlcele, râuri, păduri și tarlale,
Turnuri și-acoperișuri, sate și mahalale.
Și m-am gândit, "Într-o zi voi ridica velele încă o dată
Și voi pluti pe o mare mai pustie și mai înnegurată
Decât a fost vreodată asta, și-n golul dintre cer
Și talazurile mari voi vedea cum apare, sper,
Un alt pământ în acel pustiu și în acea singurătate;
Cum să spun? O altă lume. Poate poate poate!"
poezie de William Dean Howells, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii flămânzi nu-și cumpără haine.
Ken Follett în Pe aripile vântului (30 iunie 1989)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secretul
În străfundurile oceanului,
Întotdeauna acolo, sunt scoicile curcubeu,
Strălucind în liniștea atotstăpânitoare
Sub talazurile enorme înălțate de furtunile
Pe care vechii greci le numeau "hohote de râs."
Dacă tragi cu urechea atent,
Le auzi cântând în străfundurile oceanului.
Întotdeauna acolo, strălucind în liniștea atotstăpânitoare!
poezie clasică de Katherine Mansfield, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu spun că nu-l accept pe Dumnezeu, înțelege-mă, ci nu accept lumea plăsmuită de el, această creație divină, și nici prin gînd nu mi-ar trece c-am s-o pot accepta vreodată
citat clasic din romanul Frații Karamazov de Dostoievski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre peștii din apă
Apa-i elementul natural al oricărui pește,
Luați-i apa și va muri, pe uscat nu îi priește;
Și, au spus unii, care legile sfinte-au încălcat,
Că cel mai mare bine-i atunci când n-ai niciun păcat.
Apa-i elementul natural al oricărui pește,
Lăsați-l acolo, e locul care i se potrivește.
Așa-i și omul care, pe al vieții întortocheat traseu,
Spune, luați-mi tot, dar lăsați-mi Dumnezeul meu.
Apa-i elementul natural al oricărui pește,
Acolo el face sport oricând suflețelul lui râvnește;
Așa-s și rugăciunile pentru oamenii cu har ceresc,
Sunt în elementul lor când întru Dumnezeu conviețuiesc.
* John Bunyan, 1628 - 1688, scriitor și predicator baptist englez; a fost condamnat la 13 ani de închisoare pentru convingerile lui religioase, perioadă în care a scris celebra alegorie creștină "Călătoria pelerinului" (The Pilgrim's Progress), pelerinul fiind creștinul/ creștina pe drumul anevoios către Cetatea Cerească.
poezie de John Bunyan, 1628 - 1688, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Activitatea vieții se manifestă prin iubire. Omul nu poate spori iubirea din sine, pentru că iubirea este esența vieții înseși. Omul poate numai să distrugă piedicile din calea manifestării iubirii. În asta constă viața omului, iar eforturile lui trebuie îndreptate în această direcție.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!