Votate recent
Această listă prezintă ce s-a votat recent și este destul de dinamică.

Despre vinul roșu (umblă vorba)
Vinul roșu, vrei - nu vrei,
Este, fără contestații,
Bun mai mult pentru femei,
Atunci când îl beau... bărbații.
epigramă de Marius Coge din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Girel Barbu (acest "AK-47" al poeziei autohtone)
Aș mai scrie o poezie,
Chiar pe teme variate,
Dar Girel, cu frenezie,
Le-a epuizat pe toate!
epigramă de Alex Dospian (ianuarie 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!


Bine, bine, am înțeles s-au scurs în Canal, dar care Canal, că Dunărea are mai multe canale?
Virtuțile omului: roșind și pălind în fața instinctului de conservare.
aforism de Dumitru Găleșanu din Emoții în Multivers (25 iulie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Zhuangzi [tăinuirea luminii]
« (...) la originea Existentului
nu este nimic.
Existentul
este desăvârșit. »
Zhuang Zhou
(aprox. 369-286 î. e. n.)
Să fi fost fericit,
în preumblările omului
ca un fluture țintă zburând la aproapele lui
armonizând afirmația și negația
precum Zhuang Zhou în vechime,
el și-ar fi dus la bun sfârșit călătoria,
dar nu către niciunde ori înspre nicicând
în liberul zbor săvârșind pribegia,
ci spre originea lucrului
cu infiniții transformărilor lui,
pe calea de mijloc și-n strânsă legătură cu cerul,
din stră-profunzimile gândului
conformându-se timpului
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Găleșanu din Fugă spre roșu (aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru Găleșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inspirație
Într-o piramidă a cerului echivalentă cu Ființa
mă însoțeam cu poezia, eu hrănindu-mi credința
în toate virtuțile flerului unui străvechi profet,
în traducere liberă Phantasía: iscusit orator și inspirat poet.
Paradigma Eternității (la căpătâiul versului meu)
din philosophia iubirii se inspiră mereu,
lexemele vieții-și-morții mă însoțesc nesfârșit,
râvnind la justiție precum un fugar
pe nedrept hăituit: indefinit între stele
săvârșind aventura necuvintelor grele.
Philosophia mea despre Eu: universul egal cu sinele meu;
cetățean universal în cetatea eternă (pro Archia poeta)
între real și simbolic
imaginal stând la taclale cu Dumnezeu.
A gândi o gândire dintr-o ochire,
cum spiritul însuși în infinire,
o inspirată idee
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Găleșanu din Axiomele infinității (13 aprilie 2017)
Adăugat de Dumitru Găleșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dumnezeul golurilor
Forța nucleară tare,
forța nucleară slabă
și forța electromagnetică la care
alăturând în grabă și legea gravitației...-
o formulare-a guvernării materiei prin ea însăși,
alimentând combustia gândului
într-un echilibru fragil
realismul imaginației
într-o paradigmă sintetică:
E=mc2 ortodoxia cinetică
sau, într-altfel: paradoxismul spunerii Ființei
a-ceea-ce-este «fiindul însuși» în suflul creației.
Dumnezeul golurilor
în focul mistuitor-al creației
ca suport lumilor tale aflate în transă,
Dumnezeul golurilor sublimat într-un vers,
fără de care lumina ochilor mei
să ajungă până la tine:
n-ar fi avut nicio șansă!
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Găleșanu din Addendum (aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Găleșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sprânceana ta
Un haiku sprânceana ta
(a-)mărginind absolut
în sufletul meu dragostea...
poezie de Dumitru Găleșanu din Pe corzile luminii (octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Galesanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngândurare
Aed al speranței,
am dorit să mă bucur
de poezie -scriind poezie,
sens în care
-împotriva opririi în timp
m-am orientat cuviincios
către literați reputați,
luând lecții subtile
de melancolie.
Îeșind în decor
pe bulevardele vântului,
am străbătut înaltul
de la un capăt la altul,
oprindu-mă jos
la sarea pământului.
Dar n-am aflat
numaidecât
întreaga panoramă,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Găleșanu din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gloria mundi
Din văzduhul cuvintelor
străbătând abisul,
ai putea crede că ești stăpân
al prezenței în lume,
aidoma luminii începătoare de stea
însă nu-i totdeauna așa.
Judecata dreaptă -adevărată,
în alegoria vieții se face
cu limpezimea oglinzii imaculată.
Prins în lesa nimicului,
nu vezi cât de repede
trece gloria lumească;
privind mereu înainte,
precum hoții de timp,
ar trebui mai întâi să ai curajul
de-a gândi cu propria minte.
Așa trăind,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Găleșanu din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cui prodest?
În
uterul
abundenței
înnobilat cu lotuși,
starea de fapt e anomia
sub falduri
de purpură
zorii de zi
lăcrimând
pe pământ v e ș n i c i a.
Cui ar folosi poezia?!
Prin magia cuvintelor
îmi construiesc umila mea aventură
în ordinea cosmică.
Să vrei să fii poet universal
în jilțul tău de gânduri visând voievodal,
nu-i deloc o dorință deșartă sau josnică.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Găleșanu din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
