Parcurs
ziua care începe
în dreptul paginii proaspăt tipărite
face înconjurul meu... mâna asta de culori
umplută cu fluturi hormonali speriați vii
ignor sentimentul flatării
acea împingere perfidă din realitate
asemenea unor mici invazii
susceptibile să vindece
păstrez emoțiile în palmă
domestic mă întreb
dacă nu am lăsat
ușa descuiată
ceva pe foc
vreo lumină stinsă
acopăr problematica feminină
cu rochie amplă-n semiobscuritate
trec pe Victoriei
depășesc himeric drumuri cu sens unic
toate acele siluete deprimate deposedate la stop
verificându-și prezența în lipsa unui impact major
dând "Again" în virtutea reflexelor condiționate
începe o-repede-călătorie
cu străzi supraaglomerate și hectare de iluzii
culturi de ambrozie... faună alergică nevrozată
în absența cuvintelor
rețin imagini
repet... repet...
cârdul imperfect de cocori... această angoasă
ca pe experiență personală
felul în care o salcie
ratează din nou ritualul autumnal:
imortalizez irevocabila moarte
clopotele încarcă timpul cu figurine obosite de sfinți
toată această trudă a omului de peste zi ca de peste viață
grămezile de cranii rânjind sardonic
la victoriile repurtate cândva de niște străini
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre victorie
- poezii despre viață
- poezii despre tipografie
- poezii despre timp
- poezii despre sperieturi
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre rochii
- poezii despre realitate
Citate similare
În absența noastră
îndepărtarea se instaura
într-o complicitate stranie
traversam pe sens interzis
cu ochii închiși
nevăzându-ne moartea
nu știu dacă asta se numea curaj
făcea parte din codul genetic de eroi
anonimizați de istorie deodată scoși de la naftalină
asemenea unor fluturi somați să iasă din crisalidă
de întâmplarea mult prea personală
?! era pur teribilism
o sfidare a sorții
o punere voită cu fața la țintă:
trage dracului odată, trage!
era nepăsare!?
în lumea cu ochii închiși imaginam
câmpii cu zombi și păsări intrate
în adâncul oamenilor
în zona aceea cu bulină
susceptibilă de reeditare
traversam...
în absența noastră
explodau obuze
se ciocneau meteoriți
se disociau rase și specii
în faliile desprinzându-se
de pe fața pământului
bucăți vii de carne
din trupurile noastre
repudiate
era curiozitate:
până unde avea să meargă impertinența destinului?
și-apoi
cine ar fi băgat mâna în foc pentru noi
că nu ne vom trezi împreună
în fața supermarketului cu de toate?!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păsări
- poezii despre ochi
- poezii despre obrăznicie
- poezii despre mâini
- poezii despre moarte
- poezii despre meteoriți
- poezii despre istorie
- poezii despre interdicții
- poezii despre genetică
Incompatibilități
! felul meu de a fi
cu totul de neînțeles pentru tine!
roșu-cu-mov asemenea reținerii acesteia
de a traversa noaptea prin locuri interzise
chit că între timp vor fi scoase de la promoție
toate fructele prohibite
cosmos ieftin! univers derizoriu!
și această economie exhibiționistă
mercantil etalându-și produsele în serie
și ar mai fi...
frumusețea mea de femeie rară
dată exteriorului după reguli proprii
care cu certitudine pe altul l-ar doborî
această vietate cu adn suspect
contravenind lotului
normelor sociale
această trecere așa de puțin reală prin lumea
mușcătoare feroce din concretitudinea mărului
și din pere... din dude... și din corcodușe... din toți pomii existenți încă
în stadiul de imaginație și care musai trebuie să apară
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre spațiul cosmic, poezii despre noapte, poezii despre mere, poezii despre imaginație, poezii despre frumusețe sau poezii despre fructe
Cu orice preț
alunecăm pe străzi
mai mult ne furișăm
o ploaie cu ace
ne face invizibili
(ne place să credem asta)
de-aceea rănile noastre dor cald
aproape poetic
ca-ntr-o anestezie
ca-ntr-un vals
nu știe nimeni
cum de ne-am trezit împreună
fiecare... pe unde am rămas?!
câtă floare de lotus
pe unde treci lași tu din mine
câtă lumină într-un ceas
hipnotic!
tramvaie lucioase sfidează destinul
salahori călătorii-și fac loc
în bărci
plouă!
peste verdicte
peste galbene rochii cu franjuri
peste lumea cu păsări și sfinți
anxioasă și vie
continuându-și pânda
spre zi
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre ploaie, poezii despre vals, poezii despre tramvaie, poezii despre poezie sau poezii despre lumină
În timp util
respirația ta uitată
undeva pe fundul genții mele cu de toate
și cele 5 minute rămase
mersul meu de la un capăt la același
într-o cameră ca un peron
privirile mecanice ale falșilor călători
îmbarcându-se în imaginații deficitare
în fapt colții scoși de această singurătate
5 minute în care
îmi refac fardul
sun un prieten... poate un vecin
urmăresc hoțul de lumină personală
simt soarele înainte să se prăbușească
nimic din toate acestea!
scap o scamă precum o iluzie cosmică
bâjbâi ca după comutator
prind rujul galben
mai să-ți sugrum respirația
te simt viu
și asta mă ține în viață
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre uitare, poezii despre singurătate, poezii despre ruj, poezii despre prietenie sau poezii despre minute
Intruziune
vocea crainicului sună familiar
așa de domestic
într-o lume ca o curte
în care cu toții ne cunoaștem
nesomnul deliciul timpului regăsit!
cu certitudine mireasma sânzienelor uscate
ne va înfiora dimineața nările
[foarte probabil
ne-am ascuns de trecere
în această noapte
caniculară / roșie / de vară...]
minutarele dau să bată miezul întunericului alb
într-o felie de zăpadă cu pepene / într-o corolă:
regina-nopții face înconjurul omului
nicicând sentimentul de Acasă
n-a fost mai puternic:
suntem cu toții! / suntem împreună!!
oare, cum s-ar putea cândva
altfel să fie?!
ciutura are o parte scobită
pe acolo lasă drum liber izvoarelor
rememorăm calea către fântână
taifasul prunilor și al corcodușilor
dulceața indiscretă acostându-ne rănile
o mierlă însuflețește castanul
derutează poetic bezna
**
masă ovală
cu oameni
și fluturi!
***
uriașul acaparator de deasupra
diluează mirosul pâinii coapte pe vatră
redefinește intimitatea / gradele de rudenie
o casă este dusă de la ea
în mijlocul cosmosului
îi spun Mamei:
ține-mă de mână!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre zăpadă, poezii despre voce, poezii despre rude, poezii despre roșu sau poezii despre pâine
N-o să-ți scriu despre iubire 2
despre dialogurile închipuite
în care uitai să răspunzi
pueril concepeam replici
neverosimile în feminitatea lor
nici despre cum "era / a fost odată..."
n-o să pomenesc mai nimic
[preafrumoasa poveste dând un sens... numai al meu...]
și am corupt timpuri / programe / verdicte...
în balansoarul în care de-una-singură m-am trezit
duminicile trudeau să mascheze vidul
lipsa mâinii amputându-și solitudinile peste o alta
nici despre revederea târzie nimic nu vei ști
despre absența noastră din cuvinte
[cum "nostru" ajunge brusc cu totul altceva să însemne...]
despre poticnirea în gesturi / într-o dantelă de rochie
fără de scrupule desăvârșind bâiguielile...
vei avea dreptul la propriile percepții
deformate de grabă sau de aglomerație
de zidurile acestea ample crescute vii
din suflete amorțite
îmi vei da dreptul la propriul scenariu
efectul nestăvilitei imaginații bovarice...
voi ști că nu pe tine te-am găsit
că... eu... nu eram eu...
se vedeau 2 străini
unii care nu împărțiseră vreodată
un Cântec
de-aceea poate se lăbărța timpul
de-o parte și de alta a aerului ticsit
gânduri... privirea desființând cerul
penuria de sentimente a curții
o să ating o nuanță / poate maroul
coperții impersonalizate
pe cel al bomboanei insipide de ciocolată
n-o să știi că habar n-am avut să mă apăr
ai debarasat spațiul de toată artileria
de toate detaliile...
de mine...
n-o să-ți scriu despre...
o să te-nvăț cum se privește un om
prin început purificat de decembrie
fără metafore / fără de voaluri / fără ascunzișuri
numai el însuși / bunăoară la masa aceasta unde
ca pe ninsoare pașnică îmi aștern inima
duminica vine ușor
mult-prea-timpul nu lasă spații goale
nicio frică de luni:
astăzi nu doare
nici iubire
nu este.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre suflet, poezii despre spațiu și timp, poezii despre prezent, poezii despre ninsoare, poezii despre măști sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
(pseudo)terapie
o vreme măcar ne vom eluda realitatea
amestecul ăsta grotesc-hilar de neînțeles
lui Dumnezeu Însuși inaccesibil
mai cu reticență mai cu convingere
vom păși din noi
constant asigurându-ne
de justa conduită
vom opta pentru subiecte generale
ieșind de sub incidența "personalului"
ne vor acapara
topirea ghețarilor
decimarea lotului de felide
plecarea vreunui câine-lup de acasă
vom arbora atitudine nonșalantă
nu vom verifica
excepția de la regulă
nici o posibilă viață
vom deprinde a fi-ul
în virtutea reflexelor condiționate
cu înverșunare
ne vom păstra morți reciproc
dând autoritar câte un not responding
ne vom scuipa în sân
la minima resuscitare
într-un final
fuga ne va schimonosi
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre religie, poezii despre reciprocitate, poezii despre posibilitate, poezii despre feline sau poezii despre autoritate
Dacă nu ești bogat azi, nu vei fi nici peste noapte. Dacă nu ești vedetă, nici asta nu vei fi peste noapte. Există pentru cei care nu au nimic și nici nu știu de unde să înceapă, un lucru mai puternic decât orice altceva și la care poți începe să lucrezi chiar din această clipă. Personalitatea ta. Ea îți va aduce toate rezultatele pe care le vrei în lumea reală, ea îți va aduce în sfârșit confirmarea în lumea reală că, într-adevăr, tu ești în realitate așa cum te simți în interior și te va ajuta să transformi visurile în realitate."
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre visare, citate despre sfârșit, citate despre realitate, citate despre prezent, citate despre noapte, citate despre existență, citate despre bogăție sau citate despre ajutor
Bucur-obor colț cu drogheria
frig foame ceață!
toată această unduire a contururilor
până la a compromite realitatea
mă descopăr din nou fetița
așteptându-și mama rătăcindu-se
într-un magazin cu necunoscuți
și rafturi posedate
trăiesc pentru prima oară moartea
această lume aparte în care te lași mânat
se pare fără alternativă... de nu cumva...
repede
îmi fac semnul crucii
așa cum în vis m-a învățat bunica
mă joc serios în rochie cu bretele și fluturi
ud florile de la încheietura mâinii
vorbesc vrăbiilor dintr-o carte
ca un om mare mă sustrag ascunzându-mă
în raionul cu păpuși Ștefania și baghete
trasez un cerc sau o planetă o inimă impermeabilă
încep un gând îl continui cu apetisant croissant cu dulceață
o vânzătoare îmi face semn din dreptul casei de marcaj
un glas cunoscut mă adună acum când spaima aproape trecuse
cu greu mă desprind port o vreme urmele imaginației stranii
mă trezesc de tot
foame frig ceață... eu!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre comerț, poezii despre învățătură, poezii despre vrăbii, poezii despre vorbire, poezii despre visare sau poezii despre spaimă
Psiho-genealogie
ziua pe care o începi
fără nicio amintire concretă
fără de cunoscuți
doar codul genetic
frica aceasta imensă
cu strășnicie moștenită
din preistorie
când ai tăi
își aprindeau felinarele irisului
în jungla burdușită cu explozibil
stăteau la pândă
gesticulând
își suportau carnea / declanșau atacul
optima defensivă
onomatopeic chemau lucruri
sufletul din ele
confecționau iluzii
iluzii și poeme
adevărate religii:
în felul lor iubeau...
găseau resurse
pentru încă un mâine
peste umerii dezgoliți s-au așezat cicatrice
mersul unui timp dizolvat pe alocuri
continuitatea este lanțul acesta invizibil
pe care dacă îl desfășori
te va întoarce la tine
gesticulând
te temi
încerci marea revoltă
minima dimineață
într-un azi
fără nicio amintire particulară
fără de nume
dai la o parte țărână
scuturi cer
cad păsări
se înalță oameni
te înseninezi
în felul tău iubești
și
asta
e bine.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre viitor sau poezii despre revoltă
Supraviețuind
noaptea venea ca de obicei
ca o ascunzătoare... ca o cursă
intuiam mirosul de acasă aparenta liniște
acceptam... făceam cu rândul la pajiștea de zmei
unde subtil fără de știre ne lăsaserăm sufletul
lapte era de ajuns... iarbă
.... chiar dacă uscată
cer cât să acopere
lipsa lamentabilă
din podul palmelor
rufele noastre translucide
se acomodau inimilor permeabile
greoaie trupurile produceau urme
un fel de boală ucigașă a pământului
peste toate se așeza ninsoarea... alte vietăți darnice
ne măsuram timpul
în rana unei vrăbii... într-o invazie
ajunseserăm chiar să ne spunem pe numele noastre mici
tăcute frumoase adevărate
privirea continua să delimiteze orizontul
spațiul acela fantastic în care iubirea se elibera din moarte
existam
întotdeauna făcuserăm asta!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din O Leoaică îmi traversează centrul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știri, poezii despre tăcere, poezii despre trup și suflet sau poezii despre poduri
Marea întâlnire
liliac de ianuarie
suntem aici
în plin necunoscut
privim la noi ca la spectacolul straniu și timpul...
timpul pare infinit
infinite micimile noastre de oameni
pielea peste care s-au așezat brumele
licuriciul de vineri/ ploaia mironosițelor
un ultim început?!
mâna ta se-ntinde peste prăpăstii
fără de busole traversează
increatul meu/ scâncetul/ nevoia de mamă
mă vezi: fetiță cu metabolism de pasăre
în rochie de pădure căutându-și soarele
prietenul de joacă... tovarășul de sfârșit
! n-au mai înflorit sânziene
podul casei invadat de păianjeni!
prigonită poteca îngustează o fântână
cui să țipi: ține-mă de inimă!?
pe ulița cosmică
glasuri aproape-necunoscute/ câte un lătrat
strânsura zăpezilor intrate până la tine
gheață de stele
liliac înflorit în ianuarie
suflete intuind/ mai mult cerșind
marea întâlnire/ big-bang-ul acela
responsabil cu nefrica de moarte
nesigură de cuvinte
de toate culorile camuflând înțelesuri
doar pe sfert lăsate ochiului omului
! pășesc
asemenea ție
asemenea tutoror jivinelor acestea
trudind să-și creeze habitate
intimitatea care le va permite
să existe Acasă
în mijlocul oceanului/ pe marginile lumii
oricât ar fi de triste/ oricât de împăcate
casa noastră
în pântece de abis!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre tristețe sau poezii despre responsabilitate
Expansiuni
nopțile acelea nesfârșite în care oamenii uită să adoarmă
își lasă peticul de memorie personală în subsidiar
uită de drame / de obligațiile strict personale
parcă nu mai contează nici măcar fericirile proprii
inima se lățește / cu o lovitură de baros discret pocnește
oasele pieptului / toate mecanismele-acestea ridicole
pentru care nicio instanță nu mai garantează
termene de valabilitate / termene de murire
ei și-au țesut direct peste hematii câteva focoase
și-au înșelat seceta cu oceanul din spatele urii
acum când orice locuință concretă se face nevăzută
ei mai vii / mai nefricoși / mai adevărați respiră în explozii
nevinovați trimit cosmosului sentimentul big bang-ului
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre ocean, poezii despre nevinovăție, poezii despre inimă, poezii despre fericire, poezii despre astronomie sau poezii despre adevăr
Concert de pian și orchestră pentru majori
Mireasma zorilor invadează orașul
E timpul să învățăm respirație
Inspirând din părerile generale
Despre lume, plante și fluturi
Despre demoni care umblă stingheri prin oraș
Începe ziua întâlnirilor ciudate
Cu sentimente de mâna a doua
Cu actori de roluri secundare
Care își schimbă inima în fiecare zi
Uimiți de bătăile ei
Începe omul trist din orașul trist
Cu viata lui repetată, rotundă
Care se trezește la ora 8 dimineața
Sorbindu-și vântul și silabele din ceașcă
Cu privirea lui blândă...
El nu urăște pe nimeni, nu iubește pe nimeni
Este echidistant, ca o poezie neterminată
Cu puțină realitate și multe amintiri
Ratate.
De atâta prostie se face seară
Și începe să ne crească dinții de lapte.
poezie de George Terziu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oraș, poezii despre vânt, poezii despre seară, poezii despre schimbare sau poezii despre prostie
La capăt
timpul a luat sfârșit
în această aglomerare
de sensuri
ființa se comprimă
în van strigă la ceruri
s-o scoată din increat
nu ne amintim mai nimic
doar spaima aceasta imensă
desființându-ne destinele
destinele și chipul
omul privește floarea
cu ochii străinului absolut
e sigur că de acolo i se va trage
dezmembrarea cuvintelor
ireversibila moarte
se uită
după Dumnezeu
și Dumnezeu
tace
înțelept
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune sau poezii despre flori
Te primesc aici
ia în primire
pământul acesta
gura lui amuțită de invazii subterane
cârtița-cu-ochi-de-femeie-nedevenită
cântecul răgușit al orbului
adunându-și luminile
din imaginație
ia și
jumătatea-mi de cuvânt
neputința într-ale rostului
toate sensurile acestea
așteptându-și învierea
dincolo de grota
neinspiraților sorții
ceartă-te înțelept
cu seceta din mine
prelungindu-se indecent
peste fraged-trup-albastru-de-ploaie
... cu crăpăturile acestea
prin care schiloade privesc
ierburile ce n-au mai fost în stare
să crească din canalele morții
te primesc aici:
comportă-te ca la tine!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre gură, poezii despre cuvinte, poezii despre creștere sau poezii despre Pământ
De-a-mpiedicatelea
file de jurnal afectiv
ne facem mici
cu răsuflarea proprie atingem pământul
îi dăm o parte din noi/ 10 la purtare
mai toate lecțiile dobândite
în existențe miniaturale
ne doare
nu știm să ducem
copacul la bun sfârșit
ramurile noastre/ mâinile lui
atâtea secole în stadiu de proiect
prea departe
dimineața aceasta în care ne trezim
ingenui încercăm să fim
în prelungirea a ceva
a mai rămas de ieri
puțin-vis-de-copil
puțină iarbă
atâta durere catifelată
care ne ține
prea departe îmi ești
prea departe îmi sunt
străina care pentru 2 bănuți
pe sine cu sine s-ar trăda:
adu-mă în mine!
alți pași
sub acoperire de zăpadă
sau de pușcă
ploile desprinzând epiderme
până la stratul ultim
din care îți țipi TU
asfixiate poemele cad vii
în goana trenului neștiutor
de-ale omului
bunăoară clipa mea / ta sidefată
în timpul tău / meu cenușiu
realitatea se face înaltă
lipsim fereastra de jumătate din fluturi
un oraș altfel ia în posesiune
sălbaticiții ochi pierduți în icoane
în păduri de mangrove ne descurcăm
legați la lumină
desculțați de noi
ne punem stavilă
poate că moartea
o să se-mpiedice
și o să ne fie
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre trădare, poezii despre trenuri, poezii despre trecut, poezii despre păduri sau lecții de engleză
* * *
frumusețea mea de femeie rară
dată exteriorului după reguli proprii
care cu certitudine pe altul l-ar doborî
această vietate cu adn suspect
contravenind lotului
normelor sociale
această trecere așa de puțin reală prin lumea
mușcătoare feroce din concretitudinea mărului
și din pere... din dude... și din corcodușe... din toți pomii existenți încă
în stadiul de imaginație și care musai trebuie să apară
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre copaci sau poezii despre animale
Neiubire
ziua în care ploaia nu s-a mai oprit
și noi am continuat să ne amintim
ca și cum alții ar fi făcut-o
dar ce ne păsa nouă?
noi continuam! noi vroiam!
printr-un geam sentimentele se scurgeau
asemenea țurțurilor lichefiindu-și înțelesul
sub apăsarea indiferenței
! pervertiți nămeții se insinuau sub oase
măduva noastră închipuia
câinele întunericului alimentându-și angoasele
cu himerele din zorii fantasmagorici ai omului
căzut dintr-un sine
oameni înfășurați în placente
trudeau să-și apuce un destin
! nicio mamă să-i trezească la adevăr
ei mergeau cu fețe acoperite
asemenea nou-născuților
cu sensurile strangulate
în jurul identităților
apariții SF
aceste răbufniri în realitate
ale unor zei de carton
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țurțuri, poezii despre mamă, poezii despre indiferență, poezii despre câini sau poezii despre bebeluși
În inima ta găsești poezia
Prin ochi sunt reflectate
pe foaie aruncate
cuvinte fără sens
arse de sentimentul dens.
Ce poți să scrii
când totul pare inutil?
Notițe orișiunde,
versuri ca și fluturi speriați
de vântul ce suflă prin munții Carpați
precum simțirea ce târâie poeții
din orice timp și-n orice loc
căci ea e arborele vieții, este sacrul foc.
Palpabilă, îndrăzneala găsește
în cele din urmă calea,
mâna începe să scrie,
abandonată fumegă țigarea
și afli a ta poezie
izvorâtă din inima ta purpurie.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri sau poezii despre munți