Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Concert de pian și orchestră pentru majori

Mireasma zorilor invadează orașul
E timpul să învățăm respirație
Inspirând din părerile generale
Despre lume, plante și fluturi
Despre demoni care umblă stingheri prin oraș

Începe ziua întâlnirilor ciudate
Cu sentimente de mâna a doua
Cu actori de roluri secundare
Care își schimbă inima în fiecare zi
Uimiți de bătăile ei

Începe omul trist din orașul trist
Cu viata lui repetată, rotundă
Care se trezește la ora 8 dimineața
Sorbindu-și vântul și silabele din ceașcă
Cu privirea lui blândă...

El nu urăște pe nimeni, nu iubește pe nimeni
Este echidistant, ca o poezie neterminată
Cu puțină realitate și multe amintiri
Ratate.

De atâta prostie se face seară
Și începe să ne crească dinții de lapte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Poem trist pentru votantul PSD-ist

Sunt amărât că nuiubește partidul
Avea o europeană gândire,
Dar într-o seară am simțit că se uită prin mine
Și începe discret ... transpire

Sunt un ideolog mic și trist mi-am zis
Poate nu înțeleg eu rostul trecerii prin lume
E frumos partidul și nu înțeleg ce îmi spune
Când mă privește așa interzis

Bate un aer de prost prin frunzele țării
Se apropie încălzirea globală
Eu îmi iubesc partidul ca un școlar indecent
Care vrea meargă la toaletă afară

Mi-ar plăcea fiu ideologul lui preferat
Să-mi imaginez spunând adevăruri esețiale
Apoi obosit chiar dacă nu mă înțelege nimeni
Să adorm pe o pernă mare și moale

Sunt amărât că nuiubește partidul,
Partidul frumos din gândirea mea absolută
Dar într-o seară am simțit că se uită prin mine
Și emanația lui începe să pută

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Alibi

cineva sângerează în mine
dimineața
la amiază și seara
nimănui nu-i pasă
evadarea în afara dimensiunii
ar fi un alibi
o realitate care
erodează timpul
într-o viață fără duminici și
fără niciun Dumnezeu
schimbarea nu ar fi observată de nimeni
doar lumina ar exersa ivirea
între două începuturi
totuși
în ziua a șaptea
mă voi odihni
apoi
voi mângâia ceea ce voi lăsa în urmă
apa
pietrele
și vântul
despre plecarea mea spre nicăieri
sau spre un alt tărâm
unde începe singurătatea
nu voi vorbi cu nimeni

gestul va salva o lume

poezie de din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Două inimi

Două inimi într-un singur piept, își împărțeau bătăile.
Una se satură și decide urce sus, în cap.
Își construiește un întreg oraș, pe care îl înconjoară cu ziduri groase, din cea mai rezistentă pânză de aer.

Timpul trece...

Inima ce a decis plece, măcinată fiind de singurătate, începe să își dea întâlnire cu prieteni invizibili; să își aducă singură ofrande; cânte despre fericire, pentru a și-o aminti.
În fiecare dimineață, de cum se deschid pleoapele, își repetă că "știe ce face", mințindu-se fără vrea.

Timpul trece...

Precum două păsări pe același cer, cele doua inimi nu se pot ignora la nesfârșit.
Prima ar vrea vorbească, dar nu știe limba.
A doua ar vrea tacă, dar nu cunoaște liniștea.

Timpul trece...

Până-ntro zi, când se oprește-n loc.
Și pentru câteva secunde, cele două inimi se privesc.
Una uitându-se în sus, cu modestie, cealaltă privind în jos, cu trufie.

De la această întâmplare, mult timp a trecut...
Și adevărul e, că nimeni nu știe descrie exact ce s-a întâmplat, deși mulți au încercat.

Unii spun că cele doua inimi s-au privit, până când cea de sus a adormit.
Și așa de la înălțime a căzut, că s-a ciocnit de cea de jos... și din doua inimi, Una s-a făcut.

poezie de
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ioan Crețu

Orașul cu trei felinare și o roată bolnavă mintal

vreau -ți povestesc iubito
despre orașul cu trei felinare
și o bancă uitată în parc
unde în fiecare zi primeam o gogoașă
și de atâta fericire plesneam

despre orașul unde
specialiștii în administrat
supozitoare în urechi
se înmulțeau alarmant
iar trupurile noastre se zvârcoleau
pe o frunză neîncetat
până când dimineața a explodat în sfârșit
rupând din noi bucăți mari de lumină
și de chin

despre orașul în care șeful
secției de reparat timpul
era mereu cu degetul arătător
îndreptat spre o cisternă cu apă
sau către umbra mea firavă
de om cocârjat
dar de cele mai multe ori arăta
către femeia călare
pe o motoretă carpați
din pântecul căreia țâșneau la viraj
ceasuri cu pendulă și un cuc la costum
până într-o zi când șeful de post
a interzis berea și negrul de fum

îți voi povesti
mai ales despre ambulanța care plimba
în jurul spitalului județean
o roată cu ciucuri bolnavă mintal
și nu se mai făcea
niciodată tu și nici dimineață în inima mea

poezie de din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ioan Crețu

Orașul cu trei felinare și o roată bolnavă mintal

vreau -ți povestesc iubito
despre orașul cu trei felinare
și o bancă uitată în parc
unde în fiecare zi primeam o gogoașă
și de atâta fericire plesneam

despre orașul unde
specialiștii în administrat
supozitoare în urechi
se înmulțeau alarmant
iar trupurile noastre se zvârcoleau
pe o frunză neîncetat
până când dimineața a explodat
în bucăți mari de lumină
și de chin

despre orașul în care șeful
secției de reparat timpul
era mereu cu degetul arătător
îndreptat spre o cisternă cu apă
sau către umbra mea firavă
de om cocârjat
dar de cele mai multe ori arăta
către femeia călare
pe o motoretă carpați
din pântecul căreia țâșneau la viraj
ceasuri cu pendulă și un cuc turmentat
până într-o zi când șeful de post
a interzis berea și negrul de fum

îți voi povesti
mai ales despre ambulanța care plimba
în jurul spitalului județean
o roată cu ciucuri bolnavă mintal

poezie de din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Nu mă iubește nimeni

Nu mă iubește nimeni,
Sunt trist și sufletul mi-i amărât...
Am crezut că mă iubești,
Dar tu m-ai părăsit.

Nu mă iubește nimeni,
Stau ca într-o închisoare închis
Și vreau fug în paradis,
Dar acesta e doar un vis!

Nu mă iubește nimeni,
Și inima mă doare!
De ce? Că nu pot merge.
De ce? Că n-am picioare.

Nu mă iubește nimeni,
Numai părinții și cei doi frați,
Care de la Dumnezeu
Îmi sunt dați!

Nu mă iubește nimeni,
Dar eu nu regret,
Eu o să iubesc și o să trăiesc
Până o să-mi bată inima în piept!

poezie de (14 decembrie 2005)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
George Bacovia

Frig

Sunt lângă un gard rupt,
Și vântul bate cu frunze ude -
Sunt mai urât, sunt supt,
Frigul începe sticla s-o asude.

Pe strada aplecată la vale
E-o toamnă ca o poezie veche -
Vântul împinge fusta femeilor în cale,
Cu una din ele nu mai putem fi o pereche.

Toamna rupe afișe și flori,
E mai trist departe-n prăpăstii -
Să faceți foc pe zi de mai multe ori;
O, trebuie fie trist departe-n prăpăstii...
Fulgi de zăpadă rătăcitori...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Alean. Lecturi scolare" de George Bacovia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Bună dimineața, Viață

O zi bună începe cu un gând bun,
O zi frumoasă începe cu un zâmbet,
O zi mare începe cu un gest frumos,
O zi nouă începe cu tine, omule...

Zi de zi numai tu poți deschide ochii spre lumina din tine.

poezie de
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Balzac

Tinerele fete își creează adesea imagini pline de noblețe și de farmec, chipuri absolut ideale, și-și făuresc idei absolut himerice despre bărbați, despre sentimente, despre lume; apoi atribuie cuiva, cu toată inocența, trăsăturile desăvârșite pe care le-au visat și se dau pe mâna lui; în bărbatul pe care l-au ales, ele iubesc ființa aceasta imaginară; dar mai târziu, când nu mai au vreme să se smulgă din nenorocire, înșelătoarea plăsmuire pe care au înfrumusețat-o – mă rog, primul lor idol – se schimbă într-un schelet odios.

în Femeia la treizeci de ani
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Bill Moyers

Libertatea începe în momentul în care realizezi că altcineva îți scrie povestea și că este timpul să iei stiloul din mâna lui și să începi să o scrii tu.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Traian Abruda

A fost ocrotită viața

locuitorilor unei țări
al cărei nume începe cu r
de un înger care începe
să se numească emil
iar ei n-au știut
doar s-au văzut peste nopți
luați în brațe de poezie
drept perne umplute cu fluturi și flori
(?!) –
pe scară de nori
coboară și ocrotește și-acum
viața oamenilor neștiutori
poetul care începe ușor
-i... plutescă, plătind
pentru asta un preț uneori
greu de-nțeles
dintr-o dată anterioară
facerii lumii din răni

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Dașoveanu

* * *

vorbește.
vorbește despre cum poți îndoi
cu mâinile goale
cuvântul "oțel"
și despre cum îi dai forma de gând
a potcoavei.

despre timpul pe care îl extragi
ca pe o buruiană, cu rădăcină cu tot,
din întrebarea "până când?"
ca să dai spațiu,
aibă loc vegetația spontană a ideilor
să crească, facă dragoste,
și din dragoste
iasă
fructe
aproape nemuritoare.

vorbește despre cum
în urma lăsată în ou de inima păsării
ai pus leviteze o lacrimă,
pentru că tu știi
că plânsul poate zboare
până sus în poem.

vorbește despre artă
cât ține eclipsa pământului
mâine.

arta
începe de acolo
de unde alții,
care (doar) par asemenea ție,
nu mai știu continue.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Norii

Norii s-au adunat
Pete orașul incendiat de sentimente.
Sentimentele ard... în ultimul timp.
Va începe un alt anotimp,
Născut din tăceri,
Din cenușa uitatului ieri...
Când zâmbete treceau pe pervazul
Ferestrei de stele,
Adormeam lăcrimând.
Doar visele mele
Îmi mângâiau tăcerea – plapumă grea,
Pe care ați aruncat-o
Peste inima mea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Puținul din adolescentul din mine a rămas acolo

deși știu că viața începe de aici și
se agită iasă ca lumina din
felinarele uitate-n ferestre
toamna
sunt trist și incompatibil cu
secunda în care am iubit pe
jumătate de bancă
în seara aceea târzie
cafeaua mi s-a părut
cel mai firesc gest
pe care l-am făcut
când am cunoscut-o pe Ana
în cafe-barul din gară
întâmplător sau nu ne-am privit
era dragoste la prima vedere

era înnebunitor de fermecătoare
în jurul gâtului șerpuia
un șal tricotat
nu era frig
cuceritor și irezistibil zâmbetu-i
explodat de sub priviri îmi încătușa vederea
simțeam un fel de căldură tăioasă până la os
atunci mi-am dat seama că ceva doare

toate aceste lucruri erau lângă mine
și Ana era lângă mine
o văd printre amintiri însă această iubire doare
mă simt închis pe dinăuntru și mi-e frică

iubesc locul acela și toate aromele de cafea
care se pierd în mine

dimineața mă trezesc mai devreme
pun apa în ibric și aprind aragazul
în scobitura din gând
doar eu și imaginea aceea

prin fisura de la geam
intră lumina aud zgomote
mă ridic pe vârfuri și privesc

orașul pare un ghemotoc de ziare vechi
țin pumnii strânși și încerc
nu mă mai gândesc la nimic
începe să plouă aerul devine greu
din ce în ce mai greu

în toată graba asta doar eu și Ana

geamul începe să trepideze
în același timp se închid ușile
și trenul pleacă
în fiecare dimineață pleacă

s-au epuizat toate argumentele

nimeni și nimic nu mă poate face
uit locul acela
aș fi vrut fiu acolo
dar în sfârșit e mult
prea târziu

cafeaua a dat în foc

jumătatea rămasă m-am gândit
să o păstrez pentru Ana

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Puținul din adolescentul din mine a rămas acolo

deși știu că viața începe de aici și
se agită iasă ca lumina din
felinarele uitate-n ferestre
toamna
sunt trist și incompatibil cu
secunda în care am iubit pe
jumătate de bancă
în seara aceea târzie
cafeaua mi s-a părut
cel mai firesc gest
pe care l-am făcut
când am cunoscut-o pe Ana
în cafe-barul din gară
întâmplător sau nu ne-am privit
era dragoste la prima vedere

era înnebunitor de fermecătoare
în jurul gâtului șerpuia
un șal tricotat
nu era frig
cuceritor și irezistibil zâmbetu-i
explodat de sub priviri îmi încătușa vederea
simțeam un fel de căldură tăioasă până la os
atunci mi-am dat seama că ceva doare

toate aceste lucruri erau lângă mine
și Ana era lângă mine
o văd printre amintiri însă această iubire doare
mă simt închis pe dinăuntru și mi-e frică

iubesc locul acela și toate aromele de cafea
care se pierd în mine

dimineața mă trezesc mai devreme
pun apa în ibric și aprind aragazul
în scobitura din gând
doar eu și imaginea aceea

prin fisura de la geam
intră lumina aud zgomote
mă ridic pe vârfuri și privesc

orașul pare un ghemotoc de ziare vechi
țin pumnii strânși și încerc
nu mă mai gândesc la nimic
începe să plouă aerul devine greu
din ce în ce mai greu

în toată graba asta doar eu și Ana

geamul începe să trepideze
în același timp se închid ușile
și trenul pleacă
în fiecare dimineață pleacă

s-au epuizat toate argumentele

nimeni și nimic nu mă poate face
uit locul acela
aș fi vrut fiu acolo
dar în sfârșit e mult
prea târziu

cafeaua a dat în foc

jumătatea rămasă m-am gândit
să o păstrez pentru Ana

poezie de din Moartea, un fluture alb (2015)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Doina-Maria Constantin

În inima ta găsești poezia

Prin ochi sunt reflectate
pe foaie aruncate
cuvinte fără sens
arse de sentimentul dens.
Ce poți scrii
când totul pare inutil?
Notițe orișiunde,
versuri ca și fluturi speriați
de vântul ce suflă prin munții Carpați
precum simțirea ce târâie poeții
din orice timp și-n orice loc
căci ea e arborele vieții, este sacrul foc.
Palpabilă, îndrăzneala găsește
în cele din urmă calea,
mâna începe să scrie,
abandonată fumegă țigarea
și afli a ta poezie
izvorâtă din inima ta purpurie.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iertarea este o chestiune de retragere deliberată a atenției de la ziua nerevizuită și dăruire a atenției în plină forță și bucurie zilei revizuite. Dacă un om începe să revizuiască măcar o mică parte din supărările și necazurile zilei, atunci el începe să lucreze practic asupra lui. Fiecare revizuire este o victorie asupra lui însuși și astfel o victorie asupra inamicilor săi.

citat din
Adăugat de Adriana PleșcaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Feeling Is the Secret Paperback" de Neville Goddard este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.99- 19.56 lei.

Omul din mormânt

a ieșit pe acoperiș ziua
în căutarea iertării
nu a acceptat vorbească
cu nimeni despre gestul
care îl împingea jos
într-o sinucidere asistată
filmată și comentată
era un fost copil abandonat
la o casă de copii
acum era puțin fumat
se lăsa în voia vântului
zboare spre pământ
de la etajul șase
moartea-l privește cu ochii blânzi
era o victimă anonimă
care dorea facă tumbe
în aerul poluat din oraș
cine nu-și face cruce
pentru drama acestui sinucigaș
care a dorit fie icar?
plânge-n barbă și prietena lui
nu-l iubește sau ceva de genul ăsta
dar o apucă mila

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Bacovia

Note de toamnă

(Toamna-n grădină și-acordă vioara...)

Toamna-n grădină și-acordă vioara,
Strada-i pustie...
Orașul plin de hambare -
De pâinea cea nouă duduie moara.

O frunză s-a lăsat pe-o mână-ntinsă care cere...

Orașul gol...
Cetate depărtată;
Frunzișul smuls...
De firele electrice, paralizată,
Ca un simbol,
O pasăre cade-n oraș, ca o tristețe mai mult.

Și înserează... și e tăcere...

Și gândul s-afundă, pierdut vâslaș,
Pe-al vremurilor mers-
Și jalea de-a nu mai putea face un vers...

Sunt cel mai trist din acest oraș.

poezie celebră de din volumul Plumb, 1916
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un ochi

Rătăcește, trist și înlăcrimat, un ochi prin oraș.
O lume amărâtă trece pe lângă el
prefăcându-senu-l vede.
Nimeni, nimeni nu-l întreabă:
ochiule, vrei fii al meu?
Nimeni, nimeni nu-i zice:
ochiule, ce mult îmi lipsești!
Orbii nu vor mai vadă.
Văzătorii nu vor vadă mai mult decât văd.
Lumea se teme de ochiul acesta
care mai știe ce-i plânsul:
i-ar putea schimba punctul de vedere
asupra propriei sale orbiri.

Rătăcește, trist și înlăcrimat, un ochi prin oraș.

poezie de (1997)
Adăugat de MădălinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Puiul mamei dragul tatei" de Vasile Romanciuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -40.00- 23.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook