Marea întâlnire
liliac de ianuarie
suntem aici
în plin necunoscut
privim la noi ca la spectacolul straniu și timpul...
timpul pare infinit
infinite micimile noastre de oameni
pielea peste care s-au așezat brumele
licuriciul de vineri/ ploaia mironosițelor
un ultim început?!
mâna ta se-ntinde peste prăpăstii
fără de busole traversează
increatul meu/ scâncetul/ nevoia de mamă
mă vezi: fetiță cu metabolism de pasăre
în rochie de pădure căutându-și soarele
prietenul de joacă... tovarășul de sfârșit
! n-au mai înflorit sânziene
podul casei invadat de păianjeni!
prigonită poteca îngustează o fântână
cui să țipi: ține-mă de inimă!?
pe ulița cosmică
glasuri aproape-necunoscute/ câte un lătrat
strânsura zăpezilor intrate până la tine
gheață de stele
liliac înflorit în ianuarie
suflete intuind/ mai mult cerșind
marea întâlnire/ big-bang-ul acela
responsabil cu nefrica de moarte
nesigură de cuvinte
de toate culorile camuflând înțelesuri
doar pe sfert lăsate ochiului omului
! pășesc
asemenea ție
asemenea tutoror jivinelor acestea
trudind să-și creeze habitate
intimitatea care le va permite
să existe Acasă
în mijlocul oceanului/ pe marginile lumii
oricât ar fi de triste/ oricât de împăcate
casa noastră
în pântece de abis!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre început
- poezii despre zăpadă
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre rochii
- poezii despre responsabilitate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.