Neiubire
ziua în care ploaia nu s-a mai oprit
și noi am continuat să ne amintim
ca și cum alții ar fi făcut-o
dar ce ne păsa nouă?
noi continuam! noi vroiam!
printr-un geam sentimentele se scurgeau
asemenea țurțurilor lichefiindu-și înțelesul
sub apăsarea indiferenței
! pervertiți nămeții se insinuau sub oase
măduva noastră închipuia
câinele întunericului alimentându-și angoasele
cu himerele din zorii fantasmagorici ai omului
căzut dintr-un sine
oameni înfășurați în placente
trudeau să-și apuce un destin
! nicio mamă să-i trezească la adevăr
ei mergeau cu fețe acoperite
asemenea nou-născuților
cu sensurile strangulate
în jurul identităților
apariții SF
aceste răbufniri în realitate
ale unor zei de carton
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre țurțuri
- poezii despre întuneric
- poezii despre zăpadă
- poezii despre realitate
- poezii despre ploaie
- poezii despre mamă
- poezii despre indiferență
- poezii despre câini
- poezii despre bebeluși
Citate similare
Prea târziu
nu știam
dacă noi adusesem ploile
țipătul albastru-cu-sânge al pământului
orbecăind dintr-un orfelinat în celălalt
(re)fluxul nu mai respecta
nicio lege științifică...
nici măcar poetică
sufletele noastre se ștergeau
asemenea literelor inundate
păsări se agățau de cuvinte
într-o șubredă intuiție
a conceptului de ʽsalvareʼ
nu știam dacă din lut... dacă din ape...?!
ambulanțe își purtau albul... indeterminarea
mersul de la un capăt la același... al materiei secundare
în fapt destinul ca un suicid
zei falși pluteau la suprafața neputinței noastre de a discerne
! niciun Duh!
o ultimă memorie colectivă
pe noi înșine nouă ne-a arătat
așa cum ne prinsese întâmplarea
în somn și costume nealeploii
toate aceste veșminte cu franjuri și silabe neisprăvite
contorsionând jugulara în tentativa de răscumpărare
a enunțului coerent
nu eram păsări... nu eram oameni
țărâna personală se prăvălea înspre zero
în amonte de prezent unghiile zgâriau plânsul
scheunatul omului împreunat cu jivinele întunericului
naufragiul...
și am fi vrut să ne căim
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre știință
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre salvare
- poezii despre păsări
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
Școlărița
ea își luase un carnețel
unul galben cu irizații de fluture
își aranjase rochia înainte de a se așeza
reținuse perspectiva de ansamblu
nu omisese nici "detaliul acela"
oamenii veneau cârduri-cârduri
cu privirile înfipte în câte ceva
ca la armată ca la înmormântare ca la nuntă
erau oameni vechi trudind să mascheze
mucegaiul dâra de vopsea prelingându-se
odată cu ploaia mocănească de toamnă
resemnându-se! lăsându-se dezveliți
erau oameni noi
mirosind a scutece. a biscuiți cu mere
a proaspăt cumpărat sau a proaspăt tipărit
trudeau să-și mascheze inocența
amestecul acela subtil de iarbă cu lapte
adn-ul trufaș care odată și-odată
avea el să-i coboare
în vizuina oamenilor vechi
literele se înmuiau în sânge
purtau la eliberare țipăt de nou-născut
în traiectoria lor prin eter ca printr-un suflet
când lină când izbindu-se de zidurile vii
învățau să se maturizeze repede
asemenea unor copii ai junglei
care musai trebuiau
să supraviețuiască
o vreme.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre școală, poezii despre toamnă, poezii despre tipografie, poezii despre sânge, poezii despre rochii, poezii despre nuntă sau poezii despre măști
Este în economia fiziocrată un element mai puternic decât toate naivitățile ei. Desigur, bătrânii ăștia de la 1750 habar nu aveau de mecanismul circulației bunurilor și ceea ce au imaginat ei în materia asta nu e numai fals, dar e romantic și fantezist. Peste toate aceste erori, rămâne însă o intuiție care valorează nesfârșit mai mult decât o statistică exactă, Economia lor pleacă de la pământ și se întoarce la pământ. Iată o idee țărănească, o idee simplă de viață, o idee care vine din biologie, din cele mai firești instituții ale omului de toată ziua. Asemenea adevăr scurt, simplu, clar nu poate fi dărâmat de nimic. Dezorientați cum suntem, vom regăsi poate într-o zi acest adevăr care ne va readuce spre pământ, ceea ce va simplifica totul și va instaura o nouă ordine, nu scornită de noi, ci crescută din noi.
Mihail Sebastian în De două mii de ani
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre viață, citate despre superlative, citate despre statistică, citate despre sat, citate despre romantism, citate despre naivitate, citate despre intuiție, citate despre imaginație, citate despre greșeli sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Restanțe
ploaia sau vântul...
sentimentele cuiva
scuturau florile de cireș
la o masă a timpului
nu aveam noi vreme!
! tramvaiul 12 își schimbase radical traseul
tu rămâneai
undeva la granița aceea
imperceptibilă uman
dintre văz și irealitate
nu știu dacă voiam cu orice preț
să te caut... să te identific
în dreptul inimii mele vreo 2-3 vrăbii
suficient de muzicale cât să acopere
eventuale trădări ale aproapelui
nu mai știu...
o doamnă în vârstă își făcea loc printre copaci
de nu vor fi fost oameni!?
nicio bancă liberă!
vietăți preistorice revendicau simțurile când
caruselul a început să împrăștie cu amintiri
toate aceste memorii atemporale ale cosmosului nenăscut încă
neputincios nutrind nostalgia lui pentru iubirea care avea să-l germineze imperfect
chipul meu îți rămânea
într-o lumină plină de irealitate
și ziua de azi nu începea cu stol de porumbei
nici nu se încheia în dreptul intenției de continuitate
între noi
se consuma supermarket de inutilități
bonsai din plastic cu livrare en gros
lalele de Grecia învelite din indiferență
cu mâini grăbite de femeie ancorată... nu aici
până și chipul copilului de viu împăiat într-o vitrină...
numai un destin care ne excludea
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri, poezii despre început, poezii despre vârstă, poezii despre vânt, poezii despre vrăbii, poezii despre trădare, poezii despre tramvaie, poezii despre timp sau poezii despre spațiul cosmic
Marea întâlnire
liliac de ianuarie
suntem aici
în plin necunoscut
privim la noi ca la spectacolul straniu și timpul...
timpul pare infinit
infinite micimile noastre de oameni
pielea peste care s-au așezat brumele
licuriciul de vineri/ ploaia mironosițelor
un ultim început?!
mâna ta se-ntinde peste prăpăstii
fără de busole traversează
increatul meu/ scâncetul/ nevoia de mamă
mă vezi: fetiță cu metabolism de pasăre
în rochie de pădure căutându-și soarele
prietenul de joacă... tovarășul de sfârșit
! n-au mai înflorit sânziene
podul casei invadat de păianjeni!
prigonită poteca îngustează o fântână
cui să țipi: ține-mă de inimă!?
pe ulița cosmică
glasuri aproape-necunoscute/ câte un lătrat
strânsura zăpezilor intrate până la tine
gheață de stele
liliac înflorit în ianuarie
suflete intuind/ mai mult cerșind
marea întâlnire/ big-bang-ul acela
responsabil cu nefrica de moarte
nesigură de cuvinte
de toate culorile camuflând înțelesuri
doar pe sfert lăsate ochiului omului
! pășesc
asemenea ție
asemenea tutoror jivinelor acestea
trudind să-și creeze habitate
intimitatea care le va permite
să existe Acasă
în mijlocul oceanului/ pe marginile lumii
oricât ar fi de triste/ oricât de împăcate
casa noastră
în pântece de abis!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre tristețe, poezii despre sfârșit sau poezii despre responsabilitate
În care din noi?
În care din noi
S-a sfârșit primăvara
În care din noi,
Frunzele au căzut?
Mă-ntreb ades când văd
Trecătorii pe stradă
Mult prea grăbiți
Pentr-un rol efemer!
În care din noi,
S-a închis o fereastră
În care din noi
Nu mai râde-un copil?
Unde s-au dus acum
Amintirile noastre
De ce uităm să fim
Fericiți pe pământ?
În care din noi,
Primii fulgi de zăpadă
În care din noi
Au căzut lăcrimând
Povestea te și-a mea
E-o poveste banală
Jucăm un rol, și-atât
Pe o scenă de lut!
În care din noi...
poezie de Stefan Băiatu (19 octombrie 2005)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre lut, poezii despre frunze, poezii despre fericire, poezii despre căderea frunzelor sau poezii despre copilărie
Ziua a treia
Vecinii bat, speriați, în ușă.
De undeva, iese fum mult
și miroase a cărbune.
Poate și cămașa din balcon
bate cu o mânecă în geam,
încercând să-și trezească stăpânul.
Poate că și o rază de soare
își întinde mâna prin geam
până la focul din casă.
Poate că și timpul trece încet,
ca să ajungă,
înaintea lui,
batăile în usă ale vecinilor.
Batrânii bat la uși.
Speră să le deschidă cineva,
speră să-i trezească pe cei adormiți
care, probabil, au uitat
că au început să facă de mâncare.
Iar acum zac în casele lor,
intoxicați cu fum.
Nu le deschide nimeni.
Așa bat și îngerii, în ușile noastre,
ori de câte ori
uităm că am început să credem în ceva.
Dar noi nu îi auzim,
noi nu le deschidem,
pentru că zăcem intoxicați
de propria renunțare.
poezie de Doina Postolachi din volumul de versuri Lumina de peste nopțile mele (2012)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre îngeri, poezii despre sperieturi, poezii despre mâncare, poezii despre mâini sau poezii despre fum
Pseudolexical
necunoscutul se strecurase
în noi asemenea unei umbre
ne culcam cu el ne trezeam
era numai un fel de a da
un nume eufemistic fricii
care ne încleșta venele
coborâți
în prima copilărie
am căutat
antonimul cuvântului iarbă
n-am găsit decât lipsa ei
cum antonimul iubirii
nu era nicidecum ura
ci marea absență
a celei dintâi
acest univers fatal structurat
cu plusuri
mai ales cu minusuri.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre frică sau poezii despre cuvinte
Am studiat biografiile unor oameni celebri care și-au continuat activitatea de cercetare sau de creație până la vârste foarte înaintate. Alții nu au devenit celebri decât la vârsta senectuții. Am avut, de asemenea, pivilegiul să cunosc oameni simpli care, în felul lor modest, dovedeau că bătrânețea nu afectează totdeauna forța creatoare a omului.
Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconștientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vârstă, citate despre bătrânețe, citate despre modestie, citate despre forță, citate despre devenire, citate despre cunoaștere, citate despre cercetare sau citate despre celebritate
Care dintre noi
zăpezile își lăsau tristețea să curgă
asemenea unei ape cu nume necunoscut asemenea unei vremi
bolnăvicioase haotice ample contravenind mai tuturor pronosticurilor
într-o zi în care a venit soarele acela neprevăzut
și oamenii!
contrariați doar acceptându-și oboseala
peste-puterile-lor-chinul-de-moarte-cu-magnolii
târau sănii cu tălpi ruginindu-se-n mers
nu se găsise nimeni să vadă să desemneze
anomalia exista ca un cod genetic legislativ
viermele fără niciun complex
adjudecându-și locul într-un scenariu
în care oricum nu binele era dat să triumfe
rămăsese totuși o alee cumva ascunsă
acolo se revărsase o parte neștiută din mine
... poate din noi
de vreme ce fără de voie te făcusem părtaș
sălciilor mele înalte cu capete dezvelind
multe dintre secretele îngerului
focurilor de artificii mai mereu în stare
să încălzească zăpada fără s-o topească în sfârșit
temelor la istorie confundate cu suprema lecție de supraviețuire
așa mirajul asigura continuitatea
încă o oră încă un minut...
până la o altă virtuală
revelație salutară
nu știam
care dintre noi avea să plece primul
pentru orice eventualitate
aranjam floarea în felul meu atât de specific
întârziam estetic asupra detaliilor dintr-un geam
îmi făceam simțită prezența
muzical tăcut
pentru totdeauna.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre viermi, poezii despre tăcere, poezii despre săniuș, poezii despre supraviețuire sau lecții de engleză
* * *
Dintr-un om mort
pulbere
Dintr-un steag mort
cârpe
Dintr-o civilizație moartă
întuneric
Din poezie moartă
îngrășământ
pentru noi poeți
Pentru ca
asemenea unor flori
să-și arate culorile
înainte de apariția frunzelor
poezie de Krystyna Godlewska din Poza slowami (2014), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre flori, poezii despre drapel, poezii despre culori sau poezii despre civilizație
Contrabandă cu vise
după noi vor sosi alții
vor continua
de la firul roșu
desprins din rochia mea
de duminici
din scâncetul nou-născutei
la întâlnirea cu tine
își vor întinde corturi
din întunericul împrejurimilor vor aprinde
cel mai înalt dintre focuri
vor scoate capete rozalii îngeri
Dumnezeului îi vor da de știre
își vor apropia mâinile
punte peste trecere vor face
din străfundurile cosmosului
ca dintr-un străfund de sine
vor plămădi fața nouă a iubirii
de la falsa ezitare a păsării de a-și îndrăgosti pe veci zborul
vor învăța bir cu fugiții să nu dea vreodată
neputincioși
manechini în uniforme
vor ridica din umeri
la următoarea tură
ei înșiși se vor îmbarca
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre știri, poezii despre zbor, poezii despre visare sau poezii despre superlative
Vezi, noi nu aveam nimic cu soldații din fața noastră. Erau și ei oameni ca și noi, dar era război. Ei trebuia să ne omoare pe noi și noi trebuia să-i omorâm pe ei.
Zaharia Stancu în Jocul cu moartea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre război, citate de Zaharia Stancu despre război sau citate despre armată
Treimea nu se reduce la o esență divină abstractă și impersonală, ci este o Treime de Persoane Care Se iubesc, Care-și extind iubirea Lor peste noi și în noi, în Hristos Care pătimește pentru noi, Care este întreg iubire pentru noi. Hristos ne cheamă de asemenea să înaintăm cu ajutorul Său spre o umanitate asemenea umanității Sale: o umanitate care vrea să sufere pentru ceilalți ca să-i înnobileze, ca să facă bucurie Tatălui ceresc, dându-I bucuria de a vedea că înaintăm prin iubirea dintre noi spre iubirea față de El.
citat clasic din Dumitru Stăniloae
Adăugat de Loredana Foca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate de Dumitru Stăniloae despre iubire, citate despre bucurie, citate despre descreștere, citate despre creștinism, citate de Dumitru Stăniloae despre creștinism, citate despre ajutor, citate despre Iisus Hristos sau citate de Dumitru Stăniloae despre Iisus Hristos
Fericiții
colțul acela
în care iarna ajungea mai greu
găseai constant câte o creangă înflorită
câte o ceașcă rozalie cu aburi
lumina își depășea complexul depărtării
umilă se așeza la masa încropită de noi
într-o deschizătură de salcie
într-o inimă
ne tot adunam
veșmintele noastre lăsau se se vadă
mersul albastru în burta noroiului
parc-am fi fost frați
și moartea...
spectacolul se derula diafan
pe îndelete se așeza bruma
tot așa se desprindeau frunze
ca într-o lume veșnic pe cale
de a se naște
eram bucuroși asemenea unor copii
care tocmai își ridicaseră sălașul
în brațele uriașe ale stejarului
ne obișnuisem cu micul noroc
învățasem altfel să trăim frica
nu ne feream ne mângâiam rana
durerea cobora din sângele nostru
în Dumnezeul darnic
fericiți rămâneau
cei care nu văzuseră
dar!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre viață, poezii despre stejari, poezii despre noroc, poezii despre naștere, poezii despre inimă sau poezii despre iarnă
Delete
la intervale neiertătoare
tăcerea devenea insuportabilă
atunci încercau din răsputeri
să-și amintească
dar nu... nu exista memorie!
orice experiență se închidea probabil
în spațiul și momentul ACELA
jivine de-o zi mult prea fragile
să descopere iubiri să gestioneze drame înaintau
mai mult returnau unor halate invizibile
cu formă de oameni
cv-uri compuse din acum și aici
fiecare dimineață le punea la dispoziție
chipul necunoscutului căruia cu spaimă și nepricepre
se apucau instinctiv să-i dezlege uitătura să-i străbată drumurile
ajunse la finish cu mult înainte de a începe
se nășteau ei... se nășteau alții?!
până spre seară cunoșteau atât cât să închege
stop-cadre dintr-o istorie minoră ambiguă
nefinisabilă asemenea unei picturi iluzioniste
solicitând lipsa de privire a ochiului
floarea începută nu putea continua de una singură
și vișinii se coceau într-o foaie galbenă
rebut al tentativelor de sinceritate
pe punctul de a trece
ne-am auzit păsările zdrobite
habar nu aveam să rostim:
e și mâine o zi!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vișine, poezii despre viitor, poezii despre spaimă, poezii despre sinceritate, poezii despre seară sau poezii despre pictură
Limitări
la noi veneau
își puneau cuibul un fel de lăcuste
unele stranii de tot cu capetele de-abia ținându-se
în broboade meșterite... să înfrâneze imaginații
incredule se uitau și s-ar fi repezit să înșface
urma de bărbat... restul de femeie
se trezeau anemic bolborosind bocetul neputinței de a găsi stare pură
își amânau pornirile abandonându-se somnului într-o rugă aparte
așteptau viitoare germinații
ne pierdeam nervul
până să se articuleze cuvintele noastre cădeau dezagregate
asemenea unei ape stătute vegetam
era chestiune de timp până la anihilare
dușmani cu noi înșine
am eliberat lacrimi cu brutalitate
dovadă calcifierile.... pierderea conotației
era ca și cum un copil ar fi plâns după mamă
și noi îi administram lecția de ferocitate
! chipurile noastre figurine din ipsos
peisaj nivelat până la anonim
de unealta neîndurătoare!
n-am mai deschis nicio fereastră
stolurile continuau să falsifice
... am înțeles... mult mai la îndemână
lectura științifică
ne-am limitat
la definiția casnică a iubirii
am șters cu mâneca uriașele metafizici
copleșitoarea uniune cu infinitatea
tu îmi aduseseși porția de hrană cotidiană
recunoscătoare ți-am arătat șosetele croșetate
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înfrânare, poezii despre recunoștință, poezii despre peisaje sau poezii despre metafizică
Ropes
&
zăpada ca o frânghie care își continuă
drumul până în momentul în care
întâlnește frica noastră la fel de albă.
purtăm în noi elicoptere care survolează orașul și câmpurile.
desenăm copii morți pe pereți/ pe drumurile orașului
ca și cum noi am fost niște copii morți cândva
și acum am înviat.
...................................................................................................
cine ne va mai mângâia,
cine ne va mai vindeca de bolile abstracte ale neștiinței
noastre,
cine ne va mai hrăni cu lumină și întuneric pentru perpetuarea speciei noastre.
.....................................................................................................
și atât rămâne
imaginea noastră în zăpadă la fel ca o hologramă din jurul unei găuri negre.
suntem atât de aproape de ea încât am încremenit
dar
așa am fost tot timpul - copii morți - noi și frica noastră împăturită
într-un sicriu mic, alb
care nici nu se mai observă.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oraș, poezii despre alb, poezii despre negru sau poezii despre medicină
Injectabil
nu avea timpul timp
de smiorcăielile noastre
și cât de mute trebuie să fi fost țipetele
cât de invizibile zdrențele de mucoși
o fâșie din noi se desprinsese
asemenea unei falii urmându-și rătăcirea
era poate porțiunea aceea
mult prea importantă din inimă
darul primit cândva ca semn distinctiv
i-am urmărit de deasupra
ciocnirile martirajul îngenuncherea
de-abia stăpânindu-ne moartea
durerea peste putințele lutului
amintirea de noi ne-a târât ne-a somat
fragmentul acela făcut una
cu nepăsarea pământului
glasul sângelui glasul nostru
al celor rămași încă vii
vecinătățile musteau de istorii familiale
un miros anume... mirosul casei de odinioară
oferea probabil cosmosului pretextul ieftin
de divertisment răsucit
până când
cineva descuiase lacătul
cu mână ușoară de infirmieră
îndelung așteptată... deodată găsită...
ne injectase otrava
fără ca noi să simțim
nimic altceva
decât
destin.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre cadouri sau poezii despre astronomie
Noi nu suntem numai fiii pământului, ci aparținem unei mari rase, rasă care s-a perpetuat prin noi, rasa dacică. Mișcarea Legionară, care a trezit cele mai profunde ecouri în ființa noastră națională, a ridicat de asemenea sângele "dacic" la locul de onoare meritat.
citat din Petre Panaitescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre țări, citate despre sânge, citate despre onoare sau citate despre mișcare