visul
mi-e jilavă fruntea, prea uscată pleoapa
pieptul scânteind, dar de gheață talpa
mâna amorțită, cuib uitat de stele
limba ține-n frâuri vânturi vineți, grele
ochiul în adâncuri, făină și comoară
burta lăstărește viță neagră, amară
gleznele-ndoite lumânări trunchiate
vrerile și glasuri toate-ngenunchiate
sori palizi, dâre moi aștern în cale
dincolo de cerul veșmântat de zale
cu o lance din lumină albă sidefie
în slavă trecea Domnul prin împărăție
mă amestec urmei sângerii, țărânii
căreia-i eram fiii și-ntru tot stăpânii
până suflul nou se-nalță și va recompune
perspectiva vieții altei lumi mai bune
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre stele
- poezii despre roșu
- poezii despre ochi
- poezii despre negru
- poezii despre mâini
Citate similare
cadre
stelele sunt din
os, galaxii schelet
luna-i rotula unui arhanghel
văd cu dinții
mi-e teamă că nu-i de ajuns
privesc glezna
cadrele se suprapun
sunt, deci, și eu din os făină cosmică
..
munți goi
aici uneori un petic alb
zăpezi sărace și vânt bătrân
pe unul din piscuri am ajuns, nu
pe cel mai înalt
mi-am pus deoparte cartilagii
în perspectiva altei vieți ecoul:
«și dacă-i abisul și nu-i ce crezi?!»
Nu poate fi
văd cu dinții stelele, cu fruntea
chiar le ating de nu mai stau
în genunchi
e piscul, sigur
acestor cadre moi
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înălțime, poezii despre zăpadă, poezii despre sărăcie, poezii despre superlative, poezii despre prăpăstii sau poezii despre munți
Trei Sori și o barbă
Privit-am cerul
și un turcuaz de vis
mi-a inundat sufletul în abis
prin culoarea marii de smarald
priveam trei Sori și o barbă
o barbă albă legată de Soarele din mijloc
Lumină multă și iubire
se revarsă-n sânul meu de om
și-mi scaldă viața-n primăvară,
aduce-n pântec puterea de a fi mamă
a nostră multă primăvară
trei Sori și o barbă albă
legate prin oceanul infinit al prețuri vieții
ce separă lumea terestră de ei
adorm privind trei Sori și o barbă albă
care se scutură pictând planeta
în armonii divine
sub lac de ape și lumi
visez turcuazul din nori
și lava ce curge-n cascade
din blocuri fără de mansarde
privesc dormind potopul glasului
de om ce risipește armonia divină
și o aruncă-n puțul gol și mort
cu apa pierdută-n destin
adorm din nou cu trei Sori și o barbă albă
realizez în vis că am trăit
cândva pe pămînt!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre apă, poezii despre Soare, poezii despre suflet, poezii despre somn, poezii despre primăvară, poezii despre planete sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Zăpezi
Cad zăpezi din adâncuri de zare
Și se-aștern peste funze și flori,
Stau la geam, răsfoind prin ziare,
Scuturat de aritmici fiori.
Crengi de brad, tot mai grele, se-nclină,
Fulgii vin tot mai ampli mereu,
Parcă cerne tot cerul făină,
Parcă cerne direct Dumnezeu!
O să fie dezastru pe stradă,
Va fi cod de troiene și frig,
N-o să pot să străbat prin ogradă,
Am să stau la fereastră, covrig.
Am s-aștept, resemnat, să apară
Salvatorii, cu plugul cel greu,
Să împrăștie sare amară...
Pe zăpada din sufletul meu.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare, poezii despre religie, poezii despre jurnalism, poezii despre flori, poezii despre crengi, poezii despre brazi sau poezii despre arat
Descriere
Pleoapa cerului este un gri tulbure...
Privirea-mi aleargă prin vânturi - un fluture,
M-ascund în tăcere - vulcan. Și-n adânc
Sunt frunză bătută de vânturi... Și plâng...
Mi-e ochiul câmpie de grâne... Amnar,
Tăciunele vieții, sub vânturi de jar,
Arzând spre-n apusuri, mai mult mă apasă...
Devin rătăcire în drumul spre casă.
Și-n râuri de lacrimi, sub sălcii, îmi cresc
Coăiii - paharnici de Mire Ceresc...
Sunt verdele frunzei-smarald. Ametist
Pictează-ntristarea goblenului-vis.
Mi-e sângele taina rubinului... Geană
Zbătându-se-n mine e mama mereu...
Sunt clopot ce bate în faptul de seară,
Sunt tot mai aproape de Dumnezeu!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulcani, poezii despre verde, poezii despre tăcere, poezii despre sânge, poezii despre seară sau poezii despre râuri
Din mări de adâncuri
Din mări de adâncuri Te chem, Domnul meu
Când noaptea-și apasă povara de vise
Pa mâinile mele-ntinse spre Tine și eu
Aștept la răspântii cu pleoapele-nchise.
Din mări de adâncuri Te chem, Dumnezeu
Când stau cu făptura bătută de stele
Când stelele-mi cântă și-mi cântă mereu
Și nu mă mai lasă ascunsă în ele.
Din mări de adâncuri Te chem, Dumnezeu,
Cu fruntea lovită de-un fulger spre seară
Și ard în lumină când sufletul meu
Se-ndreaptă spre Tine, lumină să ceară.
Din mări de adâncuri Îți strig, Domnul meu,
Ia-mi toată durerea și pune-i un nume,
În brațele Tale să fie mereu
Uitată de toată durerea din lume...
poezie de Adriana Cristea (2 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică sau poezii despre lumină
Dascălul
Moșneag senin, eu tâmpla ta curată
O cer pe veci nădejdii mele pază.
Din soarele copilăriei mele
Pe fruntea ta mai licărește-o rază.
În suflet simt cum negura se sfarmă
Și se-mpletește albă dimineață
Când ochiul tău în inimă-mi coboară,
Topind încet cetatea ei de gheață.
Azi, ca un sfânt dintr-o icoană veche,
Blând îmi răsai cu fața ta blajină,
Cu zâmbet bun, cu ochi cuminți și limpezi,
Strălucitori de lacrimi și lumină.
Cu tine-aduci atâtea nestemate
Din îngropatul vremilor tezaur,
Și amintirea-n țara ei mă poartă,
Cu pas încet, în carul ei de aur...
Mă văd în pragul zilelor mai bune...
O casă-n deal, cu strașine plecate,
Unde-asculta de sfaturile tale
Atâta râs și-atâta sănătate.
În frunte, tu păreai un mag din basme
Când soarele, trecând peste fântână,
Blând pătrundea prin strașina de paie
Și lumina bucoavna ta bătrână.
A fost demult. - O rază care luptă
Zadarnic cu câmpiile de gheață.
Vezi, astăzi valul altei vieți mă poartă
Și-nțelepciunea altei lumi mă-nvață.
Dar sufletul și-acum își are cuibul
Acolo sus, în satul de sub munte,
Unde și azi zâmbește, împăcată,
Curata cinste-a pletelor cărunte.
Bucoavna ta, sub pragul de pe grindă,
Își hodinește-nvățătura moartă,
Dar glasul tău și azi, la zi de praznic,
Toată povara greului o poartă.
Pierdut ascult troparul tău din strană
Și tainică și sfântă-mi pare clipa,
Pare că duhul altei lumi m-atinge,
În zbor domol, pe frunte cu aripa.
Căci simt plutind prin fumul de tămâie
Sfințenia cântării preacurate,
Ce-a rumenit o lume cu senina
Cucernicie-a vremilor uitate.
Și-n ochii tăi văd strălucind scânteia
Din focul mare-al dragostei de lege,
Ce prin potopul veacurilor negre
Ne-a luminat cărările pribege.
poezie celebră de Octavian Goga din Poezii (1905)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre zbor, poezii despre timp, poezii despre sfințenie, poezii despre prezent, poezii despre țări sau poezii despre zile
Teamă
Mă sperie nemărginirea morții...
Ghețuri se-nalță peste fruntea mea,
Cu albul de cristal mă înfășoară
Întunecare tristă, crudă, grea.
Nu-mi pasă mie lacrima din urmă,
Mă doare al tăcerii așternut,
Tăcerea cruntă și singurătatea
În care tot mai tare mă afund.
Aici nu-s ploi și vânturi, dar în mine,
De-acum, în veci, va ninge repetat
Și pleoapa doarme-nchisă în iubire...
Iubirea care nici n-a existat...
Voi exila în lumi necunoscute,
Dar vezi, mă tem de măreția lor...
N-am să vă las averi, căci sunt săracă,
Dar cu iubirea mea vă înconjor.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre frică, poezii despre tristețe, poezii despre sperieturi, poezii despre singurătate sau poezii despre ploaie
Limba noastră
Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată,
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.
Limba noastră-i foc, ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte,
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veșnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeșnici.
Limba noastră-i limbă sfântă,
Limba vechilor cazanii,
Care-o plâng și care-o cântă
Pe la vatra lor țăranii.
Răsări-va o comoară
În adâncuri înfundată,
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.
cântec, muzica de Alexandru Cristea, versuri de Alexei Mateevici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre țărani, poezii despre sfinți, poezii despre sat, poezii despre păduri sau poezii despre plâns
Desprind
așchii așchii
descopăr cu durere
linia
dincolo de cerc
dincolo de sferă
dincolo de spirala vieții
indecis
fac salturi
dinspre amorf spre cristal
prin punct
caut dinspre orizontal
verticalul
din vertical prin zbor
sub lupa lacrimii
culoarea
dimensiunea luminii
punte supusă arcuirii
prin iubire
trecător între lumi
un fel de vis ce-și caută
purtătorul
împart timpul
în note muzicale
îl desenez în cuvinte
sculptez cerul cu măiastre
toate clipele devin păsări
toate iubirile devin stele
universul un cuib
în care pasărea de foc
visează
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări sau poezii despre sculptură
Reverie
Cândva, demult, pe geana unui gând,
Am poposit și m-am trezit plângând.
Nu pricepeam al dragostei suspin,
Doar căutam, absurd, un nou cămin.
În zale de tăcere eram prinsă,
Răceala pătrundea prin haina-mi ninsă.
Voiam s-ascult, din cer, o simfonie,
Să mă îmbăt de-o dulce reverie.
Eram pierdută pe cărări abrupte,
Plângeam spre flori, de vânturi aspre rupte,
Fulgii cădeau pe mine în neștire
Dar tot visam să te-ntâlnesc, Iubire!
poezie de Marilena Răghinaru din Căutări pe tărâmul unui vis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre reverie, poezii despre ninsoare, poezii despre gânduri sau poezii despre absurd
muriri
umbra vulturului, aripile-i deschise
întunecă palma
de pământ unde întins sărmanul meu trup
așteaptă
nu pleca prea departe, pasăre flămândă,
pentru puii tăi țin
din pulpă, din coapsă, din piept, nu pleca
s-a dus
nisipul, apele înalte de deasupra
lent
lunec
o gheară mi se înfige în ceafă, mă înalț
văzduhul
e alb-sidef, trec prin agregări multiple
liniște
un pui de vultur îmi pare
privește fruntea, ochiul meu
întind o mână
îl prind și-l țin la piept: «pui mic, pui frumos
!»
liniște
cuib în formă de cadran se răsuci
eram eu în postul minutarului
!
puiul de vultur crescu și îmi îndeplini ruga
știam acum limba lui, îi vorbeam
umblu fără o pulpă, o coapsă, parte din piept
în căutarea
apelor înalte
umbra
aripile-i deschise
prinde
forma mea
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi, poezii despre întuneric, poezii despre nisip sau poezii despre frumusețe
Cântecul lebedei 23 - eu din mine când eram tu
în liniștea vecerniei din mine
clopotele au limba ascuțită
doar ele pot trezi oasele de sub biserici
întunericul și lumina veghează
tălpile îmi sunt zidite
fruntea se odihnește pe margine de cer
ochiul tremură pe muchie de cuțit
de-a dreapta
de-a stânga stau întrebări
icoana mă primește dincolo de buzele lipite de sticlă
numai atingerea se scurge odată cu ruga
pe lângă saliva uscată
vorbe aruncate spre slavă între gânduri domestice
calc cu umbra spre naos
să nu-mi curgă păcatul peste îngeri
îngenunchez sub povara celor paisprezece opriri
sângele pictează povești în Purgatoriu
nici moartă nici vie
îl caut pe Alighieri să mă-nscrie pe lista Judecății de apoi
e coadă și acolo
fac cu ochiul
strecor ultima sută de euro în palma portarului
cu o ultimă suflare
escaladez scara de foc spre dincolo
cineva îmi rupe toamna în care eram îmbrăcată
rămân goală într-o străfulgerare a minții
simt cum mă topesc
mă torn în matrice
... ies aripă
o aripă de gând dintr-o rugă pe-o lespede de sare
hologramă plecată spre mine
dinspre mine
cand eram tu
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre toamnă, poezii despre pictură sau poezii despre odihnă
cub
aripi de carton colorat auriu
burta lipită de peretele dinspre mâine
pieptul tras pe roată inelul lui Saturn
un ochi spre înăuntru, celălalt spre afară albi
!
șuvițe subțiri, violet, se preling din ochiul gurii pătrate
de la zâmbet cubic, zahăr cubic, expirație cubică
picioarele răsucite cu tălpile înfipte la centură
precum două pistoale
fruntea semănând tot mai mult cu un pod în juru-i
cețuri șoptind
o aripă mișcată de vânt aici
o alta acolo zbor prelins
pe zid în lungul lui, pe muchie
dâră aurie: pătrățele, cuburi mărunte crescând
pulsând
din cub mă voi preface iar în sferă
oare?!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aripi, poezii despre zahăr, poezii despre viitor, poezii despre poduri, poezii despre picioare, poezii despre gură sau poezii despre culori
up, down
atât de proaspăt colțul dimineții,
Doamne,
respir, respir fără
să mai expir, crește cât cerul
pieptul meu
albă străbătând neașteptată
ca o minune
lumina nouă pune asediu frunții
de rușine sau teamă privirea-mi coboară
astfel aflu că nu mai am umbra
aliniindu-se cu trupul nu se arată
timpul este o contracție
ca o ușă deschisă, rămâne
să știu de care parte sunt
până atunci, pieptul meu crește
privirea caută umbre
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rușine, poezii despre dimineață, poezii despre creștere sau poezii despre alb
Literele existenței
Chiar nu poți înțelege că merit mai mult?
Mai mult de atât. Mai mult decât o gheață de Luvru.
Eu decorez în gheața albiei de râu
Sau sfidez idealuri de lumi paralele
Am să închid lumina, am să închid unghiurile de lumină.
Voi deveni Săgeata de lumină,
Pe care o vei arunca în alte spirite, spre a se desprinde de cer
Pentru a făuri îngeri de gheață... atingeri de lumină vie
De vreau să schimb o viață, pot să o plimb prin diferite locuri,
Apoi să calc pe mormintele viilor din cimitire.
Dacă trebuie să luminez, voi brăzda cerul cu o săgeata
Săgeata va fi inscripționată cu acest cuvânt: "iubire".
Fiecare petală de iubire, se va risipi dincolo de flori,
Dincolo de literele abătute ale existenței.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gheață, poezii despre viticultură, poezii despre schimbare sau poezii despre plimbare
În ciuda vârstei nu-l bănuiesc de-nțelepciune
oricât l-aș descânta de negru
în cerul ciocului
șoapta lui va fi tot croncănit macabru
nicio iubire nu-l va face să cânte triluri de privighetorciudat mai sună-a moarte refrenul vieții
în limba sa corbească
poate
nevermore
e doar alint de stele răsturnate
de-un car prea mare pentru o delicată buturugă
doar un poet nebun
o stea de miazănoapte-ngână
răsucește îngeri din lumină
caută iertarea pe cărări de lacrimi
doarme-n lună cu-n fluture de mână
și-n inimă tot ceru-i cântă
durerea lumii
prin pana lui curge
și-și zâmbește fantasmelor sale
fericit de dezastru
împlinit de neștire
refrenul vieții se cântă clocotitor
prin fiecare răsărit de soare
prin fiecare șoaptă albă de margaretă
oricât se tânguiește întunecatul fante
nevermore
nevermore
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, poezii despre poezie sau poezii despre nebunie
Kitsch-uri
Pietre-ngândurate peste val de seară
Își aprind din inimi șoapte înghețate,
Le desparte vina și-uită să mai ceară
Un tribut sălbatic la porți de cetate.
Dar iată și timpul se proptește-n ceață,
Nimeni nu-nțelege larma din privire
Când ruga se-nalță dintr-un cuib de viață
Lung urcușul scării, rea nepotrivire.
Dezmierdat e gândul, mă pierd în cuvinte,
Cioclii de iluzii se ascund prin umbre,
Fumuriu e versul, dar merg înainte
Înotând prin mine ori pe vise sumbre.
Singură cu cerul îmi aștern răbdarea,
Nicio răzbunare nu-i atât de dulce,
Efemer e jocul, se uită trădarea,
Până și călăii vor vrea să se culce.
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre vinovăție, poezii despre versuri sau poezii despre trădare
Eram
eram neînțelesuri în răgazul vieții
somnul se grăbea repede spre vise
erai un semn gol în dreptul inimii
cerul respira fără mine
oftatul se pierdea în aer
zbuciumul frunzelor nu-mi suna în urechi
mirosul tău îmi roade verbul
și ochiul lunii tremură-n oranj
uimirea a înflorit atunci
când dorințele păgâne îți săreau din plete
necuprinderea sare din brațe
albastru arcuit e mult prea departe
cuvintele trec prin ziduri
și chipul frunzelor se arată în sărbătoare
când talpa calcă-n urma ta verde
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verb, poezii despre urechi, poezii despre sărbători sau poezii despre păr
Singura amantă
Poezia - singura mea
Amantă fidelă...
Cochetăm în tăcere,
Dincolo de poemele despletite ale universului,
Pe coala apretată a gândului,
În care sculptăm
Catedrale de vise.
Râuri de cuvinte se rostogolesc
Prin mine, ca-ntr-o oglindă,
Ea să se vadă mireasă cu voal de stele,
Ea, poezia, amanta mea din tăcere.
Sunt un nimic fără ea,
Vântul mă spulberă
Ca pe o virgulă
În calea uitării...
Ea îmi deșteaptă singurătatea
Și plimbă zorii
Pe malul cu val de argint,
Acolo unde au răsărit
Crinii recunoștiinței
Și sângerii unui alt apus.
Cu ea îmi beau cafeaua amară
Și nu-mi reproșază
Că dincolo de ea
Am uitat să închid ușa trecutului
Și mă risipesc în prezent,
Pe serpentinele vieții.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amantă sau poezii despre trecut
Mâna amară
cred că am pus de trei ori
sau mai mult
(cât ai tresări peste lunga vară în fierbere
cu o carte de bucate adevărate în cap...)
aceeași linguriță de sare în mân
care, mai aa
mestecă și tu, mi-e mâna amară (?!) armară
cât ai (s)clipi
îngerii,-n ajutor, și o nară
de cuc: pasărea trece rece (in-di-fe-ren-tă)
acum din cuibul din arbori
direct într-o roabă plină cu trufe
mutante (?!) din care cobor
și cobori tre
sărind prea sătui de rețetele
noastre... cu degetul supt
până la os cu capul în spori
sau mai mult: cu
poezia vieții în-scrisă pe frun
zulițe de mentă
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâncare, poezii despre degete, poezii despre cărți sau poezii despre copaci