cub
aripi de carton colorat auriu
burta lipită de peretele dinspre mâine
pieptul tras pe roată inelul lui Saturn
un ochi spre înăuntru, celălalt spre afară albi
!
șuvițe subțiri, violet, se preling din ochiul gurii pătrate
de la zâmbet cubic, zahăr cubic, expirație cubică
picioarele răsucite cu tălpile înfipte la centură
precum două pistoale
fruntea semănând tot mai mult cu un pod în juru-i
cețuri șoptind
o aripă mișcată de vânt aici
o alta acolo zbor prelins
pe zid în lungul lui, pe muchie
dâră aurie: pătrățele, cuburi mărunte crescând
pulsând
din cub mă voi preface iar în sferă
oare?!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre aripi
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zahăr
- poezii despre viitor
- poezii despre poduri
- poezii despre picioare
- poezii despre gură
- poezii despre culori
Citate similare
vas cubic din lut (poem andante)
nelocul, starea ce-am atins cu mâinile
cu tălpile, cu încordarea
amestec metafizic, materialist și metarealist
din el
cub
unde coruri liniare, nori metalici și unghii
multe unghii
atâtul este aici
a învins cine
ultima licitație unde făceam piesă
vas din lut
vas adult pus încă nu știu de cine la vânzare
n-am spus nimic, am nori în gură
și unghii
vocile se aud din buricele degetelor
starea aceasta mă șlefuiește, nu știe
din lut chiar și cubic nu ies decât
pulberi
a învins cine
voiam, când știam să vreau
doar
iubire, de aproape, verosimilă
necântată
nepoezită
pură
închisă în vasul cubic, să o revărs în aer
n-am spus nimic
cioburi din voci
din nori, din unghii
nu știu ce și unde se află cine
când și mai ales capătul
nelocului
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre voce
- poezii despre încordare
- poezii despre poezie
- poezii despre nori
- poezii despre mâini
- poezii despre metafizică
- poezii despre lut
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
cub
corzi, grifuri, cârlige
sunt
tălpile mele ca «înainte
de zile»
pretutindeni ape
destinul s-a-ncâlcit
în primii nori
cad păsări aprinse
aripile în flăcări violet-aurii
arătându-mi calea
dintre cele șase uși
transparente
care cubic mă îmbracă
voi deschide șovăi acum
neștiind-o pe cea
dinspre iertare
să nu mă cauți
nici nu mă aștepta, iubito,
la vechiul pământ
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zile, poezii despre timp, poezii despre păsări, poezii despre iertare, poezii despre foc sau poezii despre apă
sau
totul a pornit ca un strănut
ca o privire
spre închipuire
am lăsat inima pe foaie și un vânt din senin
mi-a închis caietul
luminițe iradiau spre înafară din profil
din momentul acela n-am avut liniște
iar drumul înaintea mea doar praguri, praguri
cu dreapta strânsă un pumn de litere
le-am azvârlit spre est și înapoi
precum semănătorul
am tras apoi cu dinții, cu mâinile-amândouă
de caiet să-l deschid, să prindă măcar
o literă, să încolțească în țărâna lui albă
o poezie
sau inima mea
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre inimă, poezii despre dinți sau poezii despre alb
Lăutarul
Lui George Enescu
Cu spiralatu-i vârf, vioara pare
În pieptul lui, un semn de întrebare.
O-mpunge-arcușul ca o codiriște:
În juru-i, timpuri, spații prind să miște.
Și cum se zbate roșia lăută
E-o aripă din pieptul lui crescută.
poezie celebră de Miron Radu Paraschivescu din Laude și alte poeme (1953)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre roșu sau poezii despre creștere
Cântecul lebedei 23 - eu din mine când eram tu
în liniștea vecerniei din mine
clopotele au limba ascuțită
doar ele pot trezi oasele de sub biserici
întunericul și lumina veghează
tălpile îmi sunt zidite
fruntea se odihnește pe margine de cer
ochiul tremură pe muchie de cuțit
de-a dreapta
de-a stânga stau întrebări
icoana mă primește dincolo de buzele lipite de sticlă
numai atingerea se scurge odată cu ruga
pe lângă saliva uscată
vorbe aruncate spre slavă între gânduri domestice
calc cu umbra spre naos
să nu-mi curgă păcatul peste îngeri
îngenunchez sub povara celor paisprezece opriri
sângele pictează povești în Purgatoriu
nici moartă nici vie
îl caut pe Alighieri să mă-nscrie pe lista Judecății de apoi
e coadă și acolo
fac cu ochiul
strecor ultima sută de euro în palma portarului
cu o ultimă suflare
escaladez scara de foc spre dincolo
cineva îmi rupe toamna în care eram îmbrăcată
rămân goală într-o străfulgerare a minții
simt cum mă topesc
mă torn în matrice
... ies aripă
o aripă de gând dintr-o rugă pe-o lespede de sare
hologramă plecată spre mine
dinspre mine
cand eram tu
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre gânduri, poezii despre întuneric, poezii despre îngeri, poezii despre toamnă, poezii despre sânge, poezii despre religie, poezii despre pictură sau poezii despre odihnă
Ana lui Manole
Voi ziditi in jurul meu
Dar aici in zid sunt eu,
Dar aici in zid sunt eu,sunt eu
Hai, Manole, pune zid
Sa nu pot sa-l mai deschid,
Hai imbraca-ma in zid, zid greu.
R: Turla-mi soarbe capu-n ea,
In altar sta fruntea mea,
Ochii in feresti vor sta spre cer...
Voi lucrati si va e greu
Insa de murit mor eu
Jertfa voastra sunt chiar eu, eu pier
Pe oriunde sunt zidiri
Omul meu, sa nu te miri,
Le-au intruchipat doi miri de rand
Dara tu de-a pururi pleci,
Eu raman aici pe veci
Prada caramizii reci plangand.
Sangele mi-i inca viu,
Voi nu stiti ca si eu stiu
C-am sa mor dintr-un pariu stupid
Hai Manole fii mai demn,
Cum sa-ti faci aripi de lemn ?
Mi se face-a moarte semn din zid
Sa te-nchini cand vei pleca
Sa nu, sa nu uiti cumva
Ca-nauntru-i Ana ta, om crud.
Mila cum nu poti sa ai
Voi plecati catre alt Rai,
Eu din zid de-abia va mai aud
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre rai, poezii despre pariuri, poezii despre ochi, poezii despre nuntă, poezii despre lemn sau poezii despre jertfă
«Spre logodirea lui să ne-aplecăm noi ochiul, / Cuvântule, că-i bine să-l ajutăm ca frate / mai fericit să fie pe-această efemeră, / iar osteneala lui în roadă să o simtă / și împrejurul mesei pătrate, și în casa / cu glasul pruncilor lucind peste tavan, / săltându-l, înflorindu-l, 'mugurindu-l iute / prin Aerul cel tare din pana pentru zbor / de neînfrânt, în cercul posibilei plecări / din centru în afară, din flacără-n pupilă...!» ‒ Spre logodirea... / 25 mai 1969
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" printre înmugurite stihuri despre elementul Aer» ‒, Timișoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 21).
Ion Pachia-Tatomirescu în Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic», Timișoara, Editura Wa, ‒ capitolul «"Aforism-brazde" printre înmugurite stihuri despre elementul Aer» (25 mai 1969)
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zbor, citate despre aer, citate despre versuri, citate despre poezie, citate despre ochi, citate despre muguri, citate despre fericire, citate despre copilărie sau citate despre bebeluși
* * *
Era frumos atunci spre tine drumul
În două părți văzduhul se rupea
Sub norii albi din cale-mi cu duiumul
Planeta tot mai mică se făcea.
Era acea iubire în aripă
La felul cum zburam tăcut prin munți
Voiam să fii, iubito-n orice clipă
Gândul frumos prea tristei mele frunți.
Acum, aici și dincolo de ziduri
Te vreau aievea să îți pot vorbi
Și când ne-or crește-n colțul gurii riduri
Atunci mai mult, râzănd te voi iubi.
poezie de Lavric Fomici
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre tăcere, poezii despre planete, poezii despre munți sau poezii despre frumusețe
Fuga pe loc
am câțiva alter-ego-uri kafkiene supat
l-am ascuns și pe Franz, că ne tutuim, dar lui
i-am dat un raft prea sus rândul din spate
în nemurirea lui ce-i mai pasă!
am păstrat la-ndemână un teanc de rahan
strecurate printre reviste deocheate
pozele nopților fără lună în care
planeta goală
stă la picioarele mele
și ce-mi pasă-n murirea mea ce se-ntâmplă
supat!
o dâră subțire de lumină se furișează
fuge din nimicul de aici
afară
se pierde-n marele ocean de lumină
acum ai înțeles
de ce nu are nicio treabă
Kafka
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Franz Kafka, poezii despre ocean, poezii despre noapte sau poezii despre fotografie
trei Val-uri
Ce mai faci, Valu? Mă întreabă un copilandru
de departe
de jos
mă înclin, chipul i se dizolvă, dar îi răspund:
gânduiesc, amarnic gânduiesc,
țin noduri în lemnul meu, înăuntru
rindeaua Domnului știrbesc și acolo zămislind durerea
o alung cu jumătăți de gest și
nu conving
Ce altceva mai faci, Valu? Mă întreabă un bătrânel
de departe
de mai încolo
arunc ochiul rostogolit în vârtej auriu
chipul flutură ca o eșarfă prea purtată dar îi răspund:
adun așchii din cel pe care cu măreție am irosit
îți voi aprinde focul curând sub alambicuri
vor fermenta și ele, apoi, voi trage rachiuri noi
din pomul viselor coapte căzute așteptări
cât mi-am zdrelit genunchii să le strâng!
Să nu le ștergi părându-ți lacrimi, nici să le bei
și nu voi întreba ce fac
nu voi putea răspunde din cenușă
adâncă și violet
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre durere, poezii despre copaci, poezii despre cenușă sau poezii despre bătrânețe
Podul de flori
poezie dedicată românilor din stânga Prutului
Podul de flori,
frate,
s-a dărâmat.
Au venit lacrimi
și l-au luat.
Drum prin Sahare,
dune de
brumă,
ochiul se-nghimpă,
în neguri se-afumă,
se jăluie Prutul
prin sloiuri, prin glod,
Manole oftează,
pictând-o pe Ana,
portretu-i șoptește:
- Sunt schiță de pod!...
Sunt schiță de pod
din lemn cel domnesc,
cresc mugurii lui,
în voi înfloresc,
floarea de azi,
mâine e rod,
rodul de mâine
e floare de pod.
Sunt schiță de pod
din arbor domnesc,
cresc sevele lui,
duios vă șoptesc:
"Sub pod de sânge,
sub podul de grai,
Prutu-i oglinda
lui Vodă Mihai".
poezie de N. Petrescu-Redi din Convorbiri literare (decembrie 2015)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre prezent sau poezii despre muguri
între-vis
Viorile prăfuite nasc
păianjeni aurii, arcușul spre sud
cu o umbrelă roasă își împarte veacul
sunt două la număr, una veche, reală, cealaltă
neterminată
cioplită din lemn ciudat violet
cu vinișoare albe
seamănă cu o aripă îndoită-n jos
a unui cocor sau a reverență, după concert
contemplând cadrul acesta, ceva familiar
mă ține fix și nu știu
înăuntrul meu «fost» sau «viitor», l-am văzut
astfel?!
în unica secvență în punctul critic
orele 11:59 când am deschis al treilea
ochi la marginea unei prăpăstii cețoase
«Unicul dirijor» dacă m-ar chema în orchestră
cum să mă prezint cu corpul dezacordat?!
alt instrument nu primește
cețuri urc și
mi-e din ce în ce mai frică
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păianjeni, poezii despre prăpăstii, poezii despre ore, poezii despre numere sau poezii despre naștere
zaț sau orologiul-ascuțitoare, ba nu, carusel
mă scrie poemul acesta
de-a lungul minutarului
ce viteză
ca într-un carusel,
pe fruntea fiecărui căluț
o literă copilul din mine
ține minte!
Din umărul stâng țâșnește
un cui
cuiul poftelor
umărul drept o ia înainte
dalta
aleargă un cuvânt deja rostit
ar fi vrut
să-l îmblânzească
e târziu!
mă dau jos vreme de o răsuflare
pe locul acesta cândva era
un vomitoriu, acum
extremitatea lui «3»
de pe cadrane mut pasul
în «6», ploi reci, miros puternic
de amoniac
mă plonjez în stropul care vine
drept în ochi
ochiul drept celălalt nedrept
recitește
de-a latul minutarului
silabe răsucite din poemul acesta
care mă scrie
cuiul îmi intră în palmă
palma dedată la mângâieri odinioară
fără mine caruselul
sporește viteza?
N-ar părea
Astfel începe zădărnicia
pe care o umple iluzia verbului!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viteză, poezii despre verb, poezii despre poftă, poezii despre ploaie, poezii despre cuvinte, poezii despre copilărie sau poezii despre cai
Botezul lucrurilor
cuțitul chimic scrijelea în țărână chip,
iminentă nașterea mea
uriașule în halat alb, cândva,
îți voi da înapoi, la fund, palma asta
să știi...
ecourile... după atingerea lucrurilor
nicio consoană
cel mai greu a fost până mi-am dresat degetele:
zahăr cubic, bici, curaj, sete de zbor
vântul de jos în sus îmi ținea discursuri:
"dacă există vreo țintă
neapărat va fi atinsă, altfel nu..."
lumina lăptoasă încheia întâia oară
nasturii umbrei mele de trup
vântul, cheamă lucrurile,
așterne nume sub ele... "e bine așa!"..
acum, însemnele de aur
nu mai are cine să le poarte
nicio medalie nu se va da
pentru conservarea ignoranței virgine...
timpul definit concret la început
aici e iluzie
nu mai știu întoarcerea la singurătatea dintâi
... cu ce aș putea să-l răsplătesc
pe acela care-mi înapoia copilăria?
întâiul plâns...
două promisiuni au rămas la botezul lucrurilor:
palma și ținta
chircit într-o lacrimă
lunec
sunt sare cu bilet doar dus
spre mare amară vântul,
nici umil, nici mândru
sună în cristelnițe...
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre vânt, poezii despre virginitate, poezii despre superlative sau poezii despre singurătate
propoziții neterminate
monotonii
inutile și încărcate ochi cu vină imit
măsurarea încordării, imit alergătorul
înăuntru Soare și afară, albește os
cărat de vânturi iuți la suprafață
domesticim spaimele ori scăpăm
dând cu viața de pământ precum
cu o căciulă veche roasă
«tui mama ei de roată» zicea tata
scuipând înspre apus cu năduf
în vreme ce eu
rămâneam fixat pe secvența cu osul
hei, nu mai vreau nimic, iubito
mi-e prea
ai înțeles?!
incoerența, firimituri din propoziții
întregi odinioară
nebunia
îmi adună pulsul pe spirale
vreau, brusc vreau
ceva
tunetul la start, pistolul: pfuff!
spre ne-dor
reluați citirea de la capăt
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre viață, poezii despre tată, poezii despre spaimă, poezii despre puls, poezii despre nebunie sau poezii despre mamă
Trei aripi (varianta cu rimă)
Trăiesc și sunt o pasăre moartă
cu o aripă înainte de naștere
cu o aripă după marea poartă
ca o aripă în renaștere.
Am fost și voi fi un singur zbor
între ce nu am fost și nu voi fi
Iar acum de mine mi-e dor
fiindcă aripă pentru aripă
voi deveni.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor sau poezii despre devenire
Peretele care cade
înspre afară
îl vom propti abia către vară
intenția
contează mai mult decât păianjenii mici
cu gura plină de tencuială
ce urcă obraznic aici într-o nară (?!) vânos
narativă când vine spre tine
câinele din vecini să latre a fiere
în știrb
sosirea noastră din ro
mânia precară prin vama cenad
înspre afară
...
afară din trup și din suflet
din poezie no
biliară
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre vamă, poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre obrăznicie sau poezii despre câini
Să fi știut... (vecinul de la etajul patru...)
cineva visa ideile
rezemat de zid, ținându-se
de balustrada
între el și cer
visa o cale lactee pentru
iminenta lui fabrică de iaurt
pentru iubita ce va să vină
să fi știut
că ea este alergică...!
Preferă țigări light, coca și cola
deprinsă pe când zăbovea prin piața Laleli
din Istambul...!
... după doi copii frumoși și triști
doi ani de întrecere
"cine dospește lehamitea
în colțul gurii"
după două bătăi parte-în-parte
două direcții:
ea lăsat copiii la mă-sa
"aceasta i-a înfipt în orfelinat"
ea a luat praf pe tălpi
acolo unde ocolești orașul!!!
El rezemat de zid
linge balustrada
sarea visului idilic
încă mai crede
semiobscurul ascunde pulberi murdare
cineva a îndoit calea lactee cu
apă plată
o telegramă zace pe jos
într-un jos al nimănui
mâine unul din copii se-nsoară
despre celă lalt nu se mai º tie...
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre telegraf, poezii despre plată sau poezii despre oraș
* * *
ea țipă zilnic ceva de neînțeles
ascult încerc să articulez cuvinte
dinspre ea vine curentul acela aspru
miroase a ceartă
cearta o definește
nu mai știu dacă pot face un pas înapoi
să fug pe holul lung al apartamentului
să mă ascund sub mâinile lungi, de pianist
ale fratelui meu
el mângâie. el îmi sărută obrajii și mâinile
și-mi șterge lacrimile
ea pleacă trântind ușa
enervată de două consoane tari
el tace și mă privește blând
îmi dau iar lacrimile
le șterg scurt apoi
îi mângâi fruntea înaltă
ochii lui sunt ochii mamei
ochii iubirii
privirea protectoare
lăsată să curgă spre mine
din patul în care acum este țintuit
el va merge iar
mă rog Domnului
să-i poarte iar pașii
prin casa părintească
sub privirile calde ale mamei
ea a plecat. a tăcut întreaga zi
el doarme acum
zâmbind unei lumi în care
nimeni nu-i tulbură bunătatea
mai e și mâine o zi în care
fratele meu mă va hrăni cu lumina lui
îi voi mângâia fruntea
și mâinile cu degete lungi
de pianist
oare cum ar vibra pianul bătrân
sub mâinile lui, mamă?
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pian, poezii despre ceartă, poezii despre înălțime sau poezii despre sărut
zilele tale
îmi merg tristețile bară la bară
aproape ambuteiaj
jilave drumurile închipuite altfel ieri
de fapt, eu stau pe loc, doar ele fug
se preling în jurul meu pretutindeni.
de-ar fi numai dorurile
dar mai strânge
rândurile implacabil și pasărea că știu
câtă risipă de așteptare face chipul tău
ieri a fost ziua ta aniversară
ziua mea de plâns, fără lacrimi, ca și cum
cineva înăuntrul meu plânge și nu am cu ce
să-l împac
dintr-un clopot cubic sunetu-i
ca de zaruri pe masa de joc ochiul meu
vor fi douăsprezece dangăte
pentru ziua ta de mâine, ziua de nume
în care efigie obsesivă unduind mă trage
în strada unde tristețile merg bară la bară
aproape ambuteiaj
iubito, «lamulțiani»-ul meu este
o rugăciune
pentru zilele tale.
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre ziua de naștere, poezii despre zaruri sau poezii despre trecut