Cântecul lebedei 23 - eu din mine când eram tu
în liniștea vecerniei din mine
clopotele au limba ascuțită
doar ele pot trezi oasele de sub biserici
întunericul și lumina veghează
tălpile îmi sunt zidite
fruntea se odihnește pe margine de cer
ochiul tremură pe muchie de cuțit
de-a dreapta
de-a stânga stau întrebări
icoana mă primește dincolo de buzele lipite de sticlă
numai atingerea se scurge odată cu ruga
pe lângă saliva uscată
vorbe aruncate spre slavă între gânduri domestice
calc cu umbra spre naos
să nu-mi curgă păcatul peste îngeri
îngenunchez sub povara celor paisprezece opriri
sângele pictează povești în Purgatoriu
nici moartă nici vie
îl caut pe Alighieri să mă-nscrie pe lista Judecății de apoi
e coadă și acolo
fac cu ochiul
strecor ultima sută de euro în palma portarului
cu o ultimă suflare
escaladez scara de foc spre dincolo
cineva îmi rupe toamna în care eram îmbrăcată
rămân goală într-o străfulgerare a minții
simt cum mă topesc
mă torn în matrice
... ies aripă
o aripă de gând dintr-o rugă pe-o lespede de sare
hologramă plecată spre mine
dinspre mine
cand eram tu
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre gânduri
- poezii despre întuneric
- poezii despre îngeri
- poezii despre toamnă
- poezii despre sânge
- poezii despre religie
- poezii despre pictură
- poezii despre odihnă
Citate similare
Icoana
În vechea mânăstire, de timp încremenită,
Veghează o icoană ce are fața plânsă;
A lumii-mpărăteasă privește-nlăcrimată
Spre palida credință din ce în ce mai stinsă.
În neodihna mea găsesc la drum popas,
Aici în mânăstire, ating icoana veche,
Îngenunchez și vreau să mă agăț de cer,
Să caut frumuseți ce nu cunosc pereche.
O liniște mă prinde, lumina mă-nconjoară,
Împodobesc o rugă cu visurile mele,
Icoana mă priveste cu lacrimi în șiroaie,
Simt aripi lângă umăr ce se întind spre stele.
Am întrebat în gând icoana de ce plânge
Și chipu-nlăcrimat răspunsul mi l-a dat:
"Eu plâng de fericire că azi ești lângă mine
Și-n față la icoană te rogi îngenuncheat".
poezie de Mariana Dobrin (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre plâns, poezii despre icoane, poezii despre visare, poezii despre timp, poezii despre stele, poezii despre prezent sau poezii despre neodihnă
Îmi sunt din ce în ce mai străin
în oglindă nu mai zăresc copilăria
nici liniștea nici zbuciumul
nici măcar ultimul scrum
doar un palid sentiment de tip deja vu
cu un om răsucind cărări albe
când spre nicăieri
când spre cine știe ce mister
mă înec cu mine însumi
într-o sufocare din ce în ce mai perfectă
lacrimă neagră lângă altă lacrimă
din care îmi mai scriu scrisori
ca să nu-mi uit numele
ca un ecou întors pe dos
dintr-o altă zi de 12 iulie
poate dintr-o pădure cu fluturi albi
sau poate doar din copacii tăiați
între două cuvinte de-alint
și-o promisiune
unde doamne-iartă-mă să mă mai caut
cui să-i cer să mai fugă din visul meu
parcă din ce în ce mai scorojit
la intersecția cu umbra mea de om
cu mult înainte de ceața de azi
în care măgar mă pierd
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre alb
- poezii despre scrisori
- poezii despre păduri
- poezii despre promisiuni
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre negru
- poezii despre măgari
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Acolo
muntele-i prea verde de timp crescut
albă este pielea ta
o clipă crescută din mine, ciudat
aleargă spre viitor
în mine sunt, nu știu, imagini multe văd
sunt un fonograf, gol
plutesc fără greutate și cânt apăsat, viața
strune fiindu-mi cârlionții tăi
pe-o tamplă uitadu-se la mine
privesc printr-o fereastră, mă simt cadru de film
dincolo, tu te disipezi
poiana ta este verde-albastră pe-un cearceaf alb
lumină în liniștită dimineață
singurătatea ierbii înalță tăcerea spre cer
capul tău întors îmi privește însă tristețea
ești dincolo de mine, departe
poiana din sufletul tău se uită la mine
nu pot sa ajung acolo, unde nici măcar...
privirea mea nu te poate atinge
am fost un nor prin viața ta trecător
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre creștere, poezii despre viitor, poezii despre viață, poezii despre verde, poezii despre tăcere, poezii despre tristețe sau poezii despre suflet
Unde s-a sinucis și infinitul...
Nu-mi mai găsesc poteca spre lumină, alerg și totuși nu înaintez... în locu-n care stau e-atâta vină, că nu m-ajută nicio rugă, niciun crez...
Mi-e sufletul mai gol ca despuierea cometelor de gheață când spre soare, cu strălucirea razelor pe față încep să se topească, deși doare...
Repere nu mai am și pe niciunde nu-i nimeni să-mi răspundă la-ntrebare... lumina, azi, pe unde se ascunde și de ce nu mai văd nicio cărare?
Doar un deșert cu liniștea letală se-ntinde pe pământ ca un torțel și eu calc printre spini în talpa goală și cu singurătatea-s la duel...
Și nici morganele nu-și mai arată fața... e un tărâm pustiu în care geme și asfințitul, dar nici dimineața nu-și mai arată zorii în poeme...
Îngenunchez lângă un trup de piatră din care-un scâncet surd îmi intră-n oase și aerul încins ca într-o vatră a moarte și-a cenușă amiroase...
Un corb dă roată-amușinând sfârșitul, se înnegrește petecul de cer, unde s-a sinucis și infinitul în sunet palid de violoncel...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre trup și suflet, poezii despre sunet, poezii despre sfârșit sau poezii despre poezie
Mai pleacă un an...
Mai pleacă un an, cu povara de vise-
Le-aruncă pe drum să îngrașe pământul,
Îmi șchioapătă astăzi pe buze cuvântul
Și ultima oră se zbate și mi se
Agață de poale secunda murinda-
Agonică clipă frizând efemerul,
Un pas se oprește și-njunghie gerul,
Eu car după mine un cer ca oglinda,
Albastru și rece, închis în tăcere
(Nu-i aripă albă să-l poată atinge)
Și ultima oră din an mă împinge
Spre sârma ghimpată duhnind a plăcere.
Mai am un bilet de adio sub pleoape,
Să-l dau pe sub mână, când ultima clipă
Își frânge spasmodic un rest de aripă.
Sfârșitul îi este și-mi este aproape.
Mai pleacă un an din zăpezi spre zăpadă,
Același ceasornic îmi bate-n ureche,
Se scurg pe cadrane povești nepereche
Și mișună lupii flămânzi, iar, pe stradă.
Curg fluvii de sânge din anul ce trece
În marea de sânge ce vrea să mă-nece.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre ger, poezii despre urechi sau poezii despre secunde
În vechea mânastire
În vechea mânastire, de timp încremenita,
Vegheaza o icoana ce are fata plânsa;
A lumii imparateasa priveste inlacrimata
Spre palida credinta din ce în ce mai stinsa.
În neodihna mea gasesc la drum popas,
Aici o mânastire, ating icoana veche,
Îngenunchez si vreau sa ma agat de cer,
Sa caut frumuseti ce nu cunosc pereche.
O liniste ma prinde, lumina ma inconjoara,
Împodobesc o ruga cu visurile mele,
Icoana ma priveste cu lacrimi în siroaie,
Simt aripi lânga umar ce se întind spre stele.
Am întrebat în gând icoana de ce plânge
Si chipu inlacrimat, raspunsul mi l-a dat,
"Eu plâng de fericire ca azi esti lânga mine
Si-n fata la icoana te rogi îngenuncheat".
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De va fi, va fi, într-o zi
sunt liber
nu mă atrag nici oamenii,
nici vorbele lor mincinoase
liber în cer
să zbor, să visez și să mor
m-am întâlnit într-o zi cu eternitatea
la o nuntă în cer
nu m-a cunoscut
se coc azi boabe de struguri în vie
raza de soare se frânge
cine să vie, în vrie
nu spun nimic
nici bun, nici rău
rătăceam, pierdeam galaxii în lumina divină
eram un strop efemer de lumină
în timp și în gând
mă întâlneam uneori spre seară, cu mine
vorbeam
eram o lumânare aprinsă în negura lumii
durerea o aruncasem departe
inima nu a plecat
doar cântecul s-a oprit, a stat
eram aici de la începuri
un spirit născut între ape
nu trăiesc aici
sunt un ocean
fără început, fără sfârșit
azi sunt nebun
liber și fericit
și de va fi, va fi, într-o zi...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre început, poezii despre struguri sau poezii despre seară
Între rugă și asfințit
nu mai am timp să privesc în mine
nici spre cartierele de taină ale trecutului
stau între rugă și asfințit
câtă umilință în respirația clipei
îngenunchez pe linia de jos a orizontului
și aștept până când cineva
îmi va șopti
noa hai...
așa începe orice așteptare
în haine noi
barbierit
repetând aceeași rugăciune
doamne!
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre trecut, citate de Teodor Dume despre timp sau citate de Teodor Dume despre religie
Curand am sa renasc...
Eu Sunt aici,
Pe-aproape-mi ești Lumină
Să îmi agăți ghirlande pe oglindă
Și să privesc..
E lumea de dincolo de mine.
Tăcută cresc pe-o aripă divină,
Mă simt redevenind în tihnă,
Pe drumul începutului-lumină.
Te iscodesc printre mulțime,
Și-mi urmăresc dorul cum vine
Și parcă simt miros de pâine.
Sunt la un pas de prag de casă.
Mă lepăd de toate câte-am fost
Acum, că înțeleg ce are rost.
EL e aici,
Și este pentru mine.
Ajută-mă, să înțeleg trăind,
Înainte de-a învăța murind!
poezie de Adriana Petre
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre pâine, poezii despre dor sau poezii despre aripi
Ușa
Îmi străbați toate drumurile,
mi te-ntinzi pală-n bărcile cearcănelor,
te ghemuieșți în inimă,
o faci să tresară în zori cu bătaia celor dintâi clopote,
la masă când privesc spre pustiul scaun vișiniu, spre seară când devin nisip și scâncește
în mine un câine gata să se prefacă în lacrimă.
Ești în mine ca un fâlfâit
necontenit de aripi.
Nu pleci niciodată, te întregeșți de pretutindeni:
din ochiul fântânilor în care ne-am oglindit,
dinspre marea pe care o iubeșți,
din munții pe care ți-am sărutat fruntea rece,
din cuvintele înțelese numai de noi,
din unghiurile casei unde lumina-și mișcă păianjen
din ochii crengilor privite ultima oară,
dinspre străzile unde-ți aud pașii,
tocurile grăbite să ajungă acasă.
Pe toate drumurile vii,
pe cele de pământ, și de văzduh, și de apă.
Ești în mine și-n afară de mine.
Dar nu poți să deschizi ușa.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre încălțăminte, poezii despre sărut, poezii despre păianjeni, poezii despre pantofi cu toc, poezii despre nisip, poezii despre munți sau poezii despre inimă
Prietene drag ...
Prietene drag, stau în preajmă-ți mereu,
Să fiu lângă tine atunci când ți-e greu.
De ești la strâmtoare, ori ești suferind,
Cu brațele-ntinse-am să stau să te prind!
Povara din spate, ce-o duci, îi prea grea?!
Îmi fac mâna pumn și-o sfărâm doar pe ea!
De-a vieții tristețe să scapi nu mai poți?!
Îmi fac ochiul spadă și-o sfârtec bucăți!
Pe umărul meu, care crezi că-i firav,
Necazul tău lasă-l și-l fac pe veci sclav!
Întinde spre mine un braț, nu mai mult
Și lasă-te-n voie, să scapi din tumult!
Prietene drag, stau în preajmă-ți mereu
Să fiu lângă tine atunci când ți-e greu.
De-oi vrea clipe dulci tot cu mine să treci,
Vom fi mână-n mână pe-aceleași poteci.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sclavie sau poezii despre prietenie
Rugăciune
N-am loc, o, Doamne-n al tămâiei fum
De sfinții care merg de-aici spre Tine
Ajută-mă să plec pe-același drum
Dar aripi dă-mi, de Cer spre a mă ține!
Cu furci, căzuții îngeri mă împing
Spre margine de timp fără speranță,
Ajută-mă să ies din acest ring
Și ia-mi păcatul șapte din balanță!
Da, știu, chiar și-n Cuvânt sunt rătăcit
Că n-am știut să-l semăn în rodire,
Acolo unde e un răsărit...
Tu, schimbă-mi dară, verbu-"a fi" în "fire"!
Mai lasă-mi încă timp spre a-nvăța,
Că dragostea înseamnă-aici durere
O aripă ce-l poate înălța
Pe cel pierdut, la Sfânta Înviere!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre iubire, poezii despre fum, poezii despre durere, poezii despre cuvinte sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Rugăciune
N-am loc, o, Doamne,-n al tămâiei fum
De sfinții care merg de-aici spre Tine,
Ajută-mă să plec pe-același drum,
Dar aripi dă-mi, de Cer spre a mă ține!
Cu furci, căzuții îngeri mă împing
Spre margine de timp fără speranță,
Ajută-mă să ies din acest ring
Și ia-mi păcatul șapte din balanță!
Da, știu, chiar și-n Cuvânt sunt rătăcit,
Că n-am știut să-l semăn în rodire,
Acolo unde e un răsărit...
Tu, schimbă-mi dară, verbu-"a fi" în "fire"!
Mai lasă-mi încă timp spre a-nvăța,
Că dragostea înseamnă-aici durere
O aripă ce-l poate înălța
Pe cel pierdut, la Sfânta Înviere!
poezie de Pavel Lică din Trepte spre lumină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tărâmul
într-o noapte, am prins sufletul
în adâncimea universului
era prea mare distanța
de la mine la el
am îndesat gândurile în buzunare
doar ca să mă aflu în treabă
eram năucit de lumina cerului
curgea zgomotos printre pletele timpului
obosit, am închis ochii o clipă
când m-am trezit
eram dincolo
adică nicăieri
asta a fost ieri
de azi nici nu mai vorbesc
atârnat de umbra pașilor pierduți
plec spre polul opus
al cui
eu asta nu știu să o spui
mă dor acut
vorbele aruncate pe pereți
în splendoarea unei lumi
rătăcite pe alt tărâm
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din Desculț de gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre păr sau poezii despre noapte
Să m-așez în palma ta
Îmi fac veacul în genunchi, fruntea mi-o aplec sub cnut-
Cnutul vieții blestemat, ce pe frunte l-am avut,
De când alergam prin timp, ca un fluture pribeag,
Între lacrimi și cuvânt, cu un vis născut beteag.
Sângeram în nopți pustii, ca un mac strivit de ploi
Și cerșeam, nici nu știu cui, să-mi dea visle-napoi.
Le păstrez de-atunci, dar nu-s decât gânduri de-aruncat,
Peste care numai ierni au tot nins și au călcat.
Sunt orfană de orice, de iubire mai ales,
Am dat tot ce-aveam de dat și din mine au cules
Toți flămânzii ce-au dorit, băgând mâna pân' la cot
Și-am rămas fără povești, și-am cântat și nu mai pot.
Drumurile s-au închis, bariere-s peste tot,
Ca să trec prin vama lor, ce, de unde să mai scot?
Doar poemul să mi-l vând, pe doi bani, sau ce mi-or da,
Să trec dincolo de ploi, să m-așez în palma ta.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vamă, poezii despre ploaie, poezii despre ninsoare sau poezii despre naștere
Matrice de "eu"
Ce a ars odată
de o dorință
Phoenix poate fi
aprins în pară
cu aură miră
de matrice corolă
punte hiperbolă
între a fi și a nu fi
in sensul purgatoriu
drept și negiratoriu
spre locul
unde lumina și întunericul
împletite în stropul
de rouă cu seninul
ce-ți simt mersul
și răsar de sub talpă curcubeul
ce nu apartine nici demonului
nici zeului
ivit din soarele sufletului
liber de teama iadului
fără a cere recompensa raiului
în regăsirea copilului
de la începutul timpului
cu păpădia cuvântului
in pieptul infinitului
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre rai sau poezii despre infinit
Două stele stau într-o suflare
Mă-nconjor cu păcatul femeii
Care-a mugurit din coasta mea
Cu degetele prelungite spre fructul
În care s-ascunse o stea.
Șarpele năvalnic i-a intrat în sân
În partea de iubire care sângerează,
Tremură Raiul la apelul sfânt,
Îngerii sub aripi încă mai visează.
Mă-nconjor cu floarea buzelor de foc,
Simt topografia ascunsă-n întâmplare,
Surâsul înflorește în oasele de șarpe
Ce fulgeră prin cer pe vise călătoare.
Nu cred că păcatul se termină lin,
Coasta mea e dragostea-n splendoare,
Eu sunt proiectul, ea-i opera perfectă,
Două stele sfinte stau într-o suflare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre sfințenie sau poezii despre flori
Lumina din asfințit
Din lumea-ntunecatelor povești
spre care am plecat, am o dorință:
să iau cu mine singura ființă
ce, într-o zi, mi-a spus: "Doar tu îmi ești".
Merg spre tărâmul vechi și cunoscut
în care am pierdut-o-ntr-o furtună
cu fulgere din ochi ce-aveau s-apună
tot ce a strălucit la început.
Mă-ndrept spre lumea ei, spre lumea rea
în care-s oameni cu mai multe fețe
și unde ea m-așteaptă cu tristețe
și încă speră în venirea mea.
Se-aude un vacarm în depărtări,
cuvinte aruncate, fără sensuri,
departe de-nțelegeri sau consensuri,
spre surzii ce le-ascultă-n patru zări.
Să merg în lumea ei? Să mă opresc?
De ce aș încerca? De ce-aș mai merge
pe urmele ce singură își șterge,
știind și ce aș vrea, și cum gândesc?
Pe calul care singur s-a oprit,
alung din minte ultima dorință;
fac drumu'-ntors, căci nu e cu putință
lumina s-o întorci din asfințit.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe sau poezii despre cai
Spre ultima destinație
cu drag pentru Zarra
izvorăsc din mine gânduri precum apele de munte
sparg stâncile mari în șapte în nouă
în fluxul creativ arzător curg broboane pe frunte
sunt doar zvâcnirile minții scăldate în rouă.
mă asemăn cu izvorul ce se grăbește spre mare
mă îndrept și eu spre cerul cu magia de lumină
clipe de eternitate râvnesc pentru afirmare
căci sunt carte de poeme structurate-n albumină.
mă simt precum izvorul pe culmi de extaz
nu tulbur muntele cu regrete cu păcatele mele
atunci când trec prin neguri fac haz de necaz
știind că-n viața asta n-am să sfârșesc în ele.
lumini îngerești azi îmi stau pe obraz
ultima destinație va fi printre stele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creativitate, poezii despre umor sau poezii despre stânci
Buzele mele au șoptit
Când mă așteptam mai puțin, lumina a venit din haosul nopții,
A început să curgă spre mine, foton cu foton,
Căutându-mi fața. Eram livid și gol,
Întunericul intrase în mine, moartea intrase în mine
Și nimic din alcătuirea mea nu mai pâlpâia.
Stăteam întins pe spate și priveam cerul,
Dar cerul dispăruse și pământul dispăruse dedesubt,
Și nici marea nu mai foșnea; totul era încremenire,
Eram piatră, eram pământ, eram mormânt,
Eram forma pietrificată a unui animal dispărut, eram siliciu.
Logosul pierise, mișcarea pierise și nici praful stelar nu mai adia,
Un hău negru era împrejur,
Iar Dumnezeu plecase parcă într-o lume de demult.
Dar deodată lumina a venit din pântecul nopții,
S-a prelins pe fața mea, m-a cutremurat
Și ochii mei au început să plângă, să râdă și să plângă
Și buzele mele au șoptit: De ce, Doamne,
Ți-ai adus aminte de mine?
Eu, care am luat numele Tău în deșert,
Care mi-am înălțat chip cioplit,
Și am fost sluga clipei trecătoare.
Ridică-te! mi-a spus, ridică-te! mi-a spus,
Amintește-ți cuvintele tale și umblă.
poezie de Mircea Florin Șandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre siliciu sau poezii despre prăpăstii