Trei Sori și o barbă
Privit-am cerul
și un turcuaz de vis
mi-a inundat sufletul în abis
prin culoarea marii de smarald
priveam trei Sori și o barbă
o barbă albă legată de Soarele din mijloc
Lumină multă și iubire
se revarsă-n sânul meu de om
și-mi scaldă viața-n primăvară,
aduce-n pântec puterea de a fi mamă
a nostră multă primăvară
trei Sori și o barbă albă
legate prin oceanul infinit al prețuri vieții
ce separă lumea terestră de ei
adorm privind trei Sori și o barbă albă
care se scutură pictând planeta
în armonii divine
sub lac de ape și lumi
visez turcuazul din nori
și lava ce curge-n cascade
din blocuri fără de mansarde
privesc dormind potopul glasului
de om ce risipește armonia divină
și o aruncă-n puțul gol și mort
cu apa pierdută-n destin
adorm din nou cu trei Sori și o barbă albă
realizez în vis că am trăit
cândva pe pămînt!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre apă
- poezii despre Soare
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre primăvară
- poezii despre planete
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.