Tottu
Deschisă e-n etern a ta corolă,
Ci ochii ți se scaldă la izvoare
De nu știu când și de pe unde oare
Și-n sânge-mi ești femeia benevolă.
Cuvânt de-ți zic în pacea ta-n paloare
Tu sub a demiurgului cupolă
La turla de credință urci frivolă
Că demoni vin tăcearea să-ți măsoare.
Spre tine-nalț un vis, așa, aiurea
Cu stih a celor van întemnițați
Fiind argat la slovă de-mpărați
Ce nimicesc zadarului pădurea.
Seninul tău de-mi plouă crucea-n strofă
e doar o mântuire limitrofă...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Totem

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre versuri
- poezii despre păduri
- poezii despre ploaie
- poezii despre pace
- poezii despre ochi
- poezii despre mântuire
- poezii despre femei
- poezii despre cuvinte
Citate similare
Deasupra
Fiindul tău iubire-n sânge cară
și plină de visare e desaga...
Privesc în ochii tăi și-mi văd întreaga
suire la divin pe-a tainei scară.
Morminte albe bând peniței vlaga,
în stih fântâni cu giulgiu-n stea flecară...
Erau acolo ape ce-necară
un înger rătăcit, plutindu-și plaga.
În pieptului văzduh de zbor licoare
îmi ești de leac, sărutul de-mi respiri,
minciuna existenței nu mai doare...
Tu duci, deasupra multor clevetiri,
cu adevăr a umple la izvoare
ulcica ta-n sentințele subțiri...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Autolicus

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre îngeri, poezii despre visare, poezii despre sărut, poezii despre sânge sau poezii despre minciună
Femeia interioară
meteahna tristeții tale încape într-o poezie de ploaie
când îngerii mor deasupra mormintelor de apă
fântâni, invers, pe cer țin zeamă
în existența lichidă a tăcerii spre șoaptă,
de acolo spre strigăt
tu, femeie de casă-n odaia sufletului meu
îmi ștergi praful din umbră, de pe tăișul răcnetului,
o mică fărădelege-n albastru
seninul are lumina în cioburi,
picături din ruga ce plouă invers, spre cer
azi pe lacrima ta s-a strâns praful,
pe-afară ploaia a supraviețuit
cu apa clocotind de cădere
unde tu
ești cuvânt
și carne de-amintire,
pasărea are cântecul astupat
în sicriul târziu
în toate literele mele-i cuib de morminte,
nu știu a scrie
ce toți poeții au uitat să spună
despre tine, femeie
cu nimbul așezat, ca o pălărie pe creștetul lui Dumnezeu,
pe vis omenesc spre eternitate
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Afrodita

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre tăcere, poezii despre tristețe, poezii despre supraviețuire sau poezii despre suflet
Oul stihului
priviri de drag înfig atunci în tine
când ochii lin îți plouă diamante,
suind în ghețuri fierb în ode-andante
tăceri nespus rostindu-mi pe retine.
și-n dulce diavol drumuri delirante
pășeam râzând cu lacrimi clandestine...
ivind în teatrul omului cortine
se naște neființa-n vis vivante.
ibovnic zâmbetului tristul piere,
în văzul tău mă uit, mă-nseninez
și mi se-ntâmplă-n Rai apropiere.
în Oul stihului ți-e Domnul miez,
penița mea-i spre cânt de încheiere
zadarului în care, lut, viez...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre teatru, poezii despre sfârșit sau poezii despre naștere
Fără alte cuvinte
(sonetul de timp)
renasc tăceri, ruine emulsive,
tu-ndestulezi cu taine-a ta ulcică
ci între noi a depărtări despică
o sete-n sânge fiert, stingând misive.
și-n rugăciuni fiind infern de frică
expectoram mirări și moi, lascive
la uși erau doar umbre convulsive
a înviere-n crucea noastră mică.
aceleași vorbe am spre a ne spune
în stih seninul mi s-a domolit
dar pe mai mult e de nimic genune.
îmi amintesc sonetul monolit
și clar și verde, da-n clepsidră dune
furtuni de timp truisme-au dezvelit...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Cupidon

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre verde, poezii despre timp, poezii despre senzualitate, poezii despre scrisori, poezii despre prăpăstii sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Marele Hohot
Scribul (sau sonetul putrefact)
În lutul tău exiști spre putrefacții,
ți-e carnea teacă duhului, ce-i spadă
și grea e lupta, slova ta să vadă
privirilor vecia ta-n refrații...
Că flămânzind, pe pâinea de zăpadă
cerneală ungi și-n stihului extracții
citind, să fie ochii tumefacții
și-n matematici sufletești să cadă...
Cuvânt spre vis și fără-n lume calcul
pe gândul tău a mere-mbie șerpi
zădărnicie-i însă, îngeri sterpi
nimic rodind ți-or stinge catafalcul...
trăind în plânset, trist ca la beteag
să hohotești a râs în sarcofag...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Smiley

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre zăpadă, poezii despre pâine sau poezii despre plâns
Altul la fel
spre sus zvârlind privirea ta cea castă,
spre cerul plâns, tenebre de robie
la temnița din lacrimă te-mbie
în imprecații venerând năpastă.
pe zări, în a zadarului fobie,
ți-e zborul tot o liniște fantastă,
morminte-n orizont îmi naști din coastă,
aceea ce ți-am dat sub stea zglobie.
acolo demiurg a smuls din mine
în sânge de cerneală să-mi exiști
femeie, către nunta care vine...
ci în peniță port, în hram de triști,
havuzul ochilor pe stih, în sine
doar pierdere de clipe să asiști...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Anonimus

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sclavie sau poezii despre nuntă
La noi acasă
lăuntrul tău, fântâna cea din sete,
e-adăpostit în mine, tainei ovă
pe-nfățișarea ta lactee-i slovă
femeie întocmind spre har versete.
a noapte curge liniștea alcovă
misterioase cine-s incomplete,
ca salcia spre ape visu-n plete
aplec spre tine-n veșniciei provă.
e mult și dacă, în ființa larvă
pe la ferestre-o să mă recunoști
că pe înalt îs adâncimi de oști
asediind în stih a lumii zarvă.
îmi amintesc din vremea dulce prea
la noi acasă clipa când se-oprea...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Riley

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre păr, poezii despre noapte, poezii despre armată sau poezii despre acasă
Vinovată
de alb sub stih ca-n morb hârtia zace
penița ta cu veșnicii de-alină
și fără-a fi-n fântâna cu ruină
cioplitul chip e-n vorbă care tace.
ești vinovată-acolo de lumină,
de plânsetul neauzit de pace
când sacră lăcrimare se desface
din ochi a râde-n dragoste deplină.
ivind în a privirilor lucarne
morminte-n vis etern zicându-mi rost
poeme-mi strigi, a liniști ploi să-mi toarne.
ci parcă de amurg venea din ost
și-n trupul tău, cel fără zvon de carne
nunteam un azi spre mâine din ce-a fost...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Uranus

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre viitor sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cântec pâinea amară
sub tălpi venal ni-i tremurând asfaltul,
e existența viciu, umbre-ntoarne...
e gândul nostru înhămat la carne
și-n vis nu suie, cugetând cu altul.
pe clipă veșnicia să răstoarne
de oameni stih căzând în tot înaltul
în mănăstiri de sânge cântă psaltul
mirării din amor și-n cer lucarne.
îți beau seninul, limpede femeie...
a fi, nu ești, totuna te exult
mormântului lăuntric, plumb ce-ncleie.
o poftă țin sub frunză și ascult
la noaptea care-albită-i sub idee...
e încă-n neființă drumul mult
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Rain

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre poftă, poezii despre plumb sau poezii despre gânduri
Om nestins
[sonet schizo]
e piatra grea sui-n aureolă
și calea-i plină de nectar sisific
pe-altare gândul către-amor sacrific,
tu dulci absențe cerni sub stea frivolă...
pe-atunci era doar clipa, timp mirific
acum sunt leaturi, spre-asfințit gondolă
singurătatea-n sete benevolă
izvorul trist îmi cere să-l purific...
din amintire îți trimit misivă
că azi spre mâine țin poveri de-amurg
cu moartea-n țâța vieții, succesivă...
că mă tot nasc în umbre care curg
din veci să car ființă pe potrivă
a tot de om nestins și demiurg...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Anonimus

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre sâni sau poezii despre sacrificiu
Sonet cu debut
pe drum de dimineți venea lumină
și naștere cât taina s-o încapă
în tot era un rost de să înceapă
iar a apune-i mult pân' o să vină.
prin lumi de clipă timpul tace, apă
să ude veșnicia-n rădăcină,
suind spre floarea șoaptelor, suspină
doar spre-a zâmbi, ființă să priceapă.
precum în om a dragostei corolă
ce-n începutul nunții s-a deschis
de har se umple zodia frivolă.
iar mirii, stând în tihne și-au promis
sărutul lor să dea-n aureolă
pe buze de genune-a unui vis.
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Pokemon

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început sau poezii despre promisiuni
Demoni...
Demoni de apă
Demoni de vânt
Demoni din flăcări și din pământ
Demoni de suflet
Demoni cu gând
Demoni din ochi mereu sărutând
Demoni din mine
Demoni din tine
Demoni cu grijă aleși din vitrine
Demoni cu aripi
Demoni de sânge
Demoni ce inima-n tine o frânge
Demoni serafici
Demoni din minți
Demoni născuți din ai noștrii părinți
Demoni și oameni
Demoni din fire
Demoni ce știu să lege iubire...
poezie de Vasile Zamolxeanu (31 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre legi, poezii despre iubire sau poezii despre foc
Absurd de toamnă
Fântâna-n sete graiul tău mi-aduce
Din taina gurii, învelită-n apă
Și tot aștept venirea ta să-nceapă
În perne stând, fiindu-mi lenea cruce.
Să-mi urci în văz sosirea ta mioapă
Ce la absurd de toamnă se reduce
Pășind mirări de stih și flori caduce
Nimicuri, Dumnezeu să le priceapă.
Grădini în mine plumb deschid corolă
Și a metale curg în temple voci
Iar cugetul cu visul se ancolă.
Pe-altarul de cerneală mă invoci,
Plutesc suit în liniștii gondolă,
Avem în inimi psalmii reciproci...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Pikky

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre toamnă, poezii despre reciprocitate sau poezii despre oftalmologie
Gânduri aiurea
Gânduri aiurea,
Gânduri fără rost,
Cutreieră pădurea
După adăpost.
Aiurea sau încotro,
Nici ele nu știu unde.
Sau poate... apropo:
Ecoul, le răspunde?
Nici el, nici eu, nici tu,
Nu le vedem, nu le-auzim.
Da. Nici pădurea, nu.
De gânduri negre, toți fugim.
Temeri urâte nasc în noi.
Vin toamne triste și vin ploi.
Ne năpădesc noi amintiri,
Din vechile noastre iubiri.
Doar cu-atâta ne mândrim
În viața care-o mai trăim.
Bolnavi de cât ne-am amintit,
Când vom intra în asfințit;
Gânduri aiurea,
Gânduri fără rost,
Vor părăsi pădurea
De parcă nici n-au fost.
Se vor risipi în vânt,
Nu vor mai zbura nicicând.
poezie de Dumitru Delcă (24 iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru

De-mi spui...
De-mi spui cine-a dat viața întâiului atom,
De-mi spui de unde vine pe lume întâiul om,
De-mi spui unde să află ființa prea putinte
Ce lumea a creat-o zicând două cuvinte,
De-mi spui de ce e lumea și care-i ținta sa,
De ce se mișcă totul și-n veci se va mișca,
De-mi spui aceste toate, atunci m-apuc și eu
Să-ți spun cam unde este și cum e Dumnezeu.
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Alexandru Macedonski despre viață, citate de Alexandru Macedonski despre religie, poezii despre Dumnezeu sau citate de Alexandru Macedonski despre Dumnezeu

Lira de foc
Din fiecare coardă deasă
cu un picior mai lung de-un drum
se-ntorc și pleacă de acasă
flăcări înot spre un alt scrum
Plutesc vâslind adânc din liră
ca niște bărci cu braț de pin
și în privirea mea se miră
același chip de om străin
Nu doar îmi cântă în grimasă
și-o face-apoi tulpină-n flori
îmi ia și chipul de pe față
cu tot cu ploaie și cu nori
Un singur zeu și-o-ntreagă oaste
își strâmbă către mine zborul
iar metronomul care bate
își urlă-n pieptul meu tot corul
Fiică de harpă ești și-n strofă
întâiul meu din urmă cânt
și-n litera din vechea slovă
tu-mi ești și ultimul cuvânt
poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre picioare, poezii despre nori sau poezii despre flori
Slovă despre mine
lumină-mi este liniștea întreagă
în mine chipul tău ce lin revarsă
femeie de vecia lirei arsă
nuntiri cu neființa ce îmi neagă.
cu viața către lacrimă întoarsă
duci gândul meu mirări să înțeleagă
penița-mi suie vise în desagă
și-n toate e tăcerea ta neștearsă.
și ar mai fi cuvinte fără zarvă
ce să ne spună pe un nimb nescris
portița de intrare-n paradis
ne-așteaptă-n coacerea de taine-n larvă.
privind oglinda însă tu ești doar
o slovă despre mine-n dicționar.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Balloo

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai sau poezii despre dicționare
Povestea asta nu e nemaizisă
aceleași umbre-n taine mă cufundă
tăceri bețive-n clipelor izvoare
cuvânt rodește-n albul ce ne doare
în hram de veac ori numai de secundă.
ci chipul tău pe ochi mi-e sărutare
în mine strigi poeme, mă inundă
o sete spre divin vestind în undă
de nuntă siderală căutare.
povestea asta nu e nemaizisă
scriind de lut un stih cu vicleșug
dar îngeri încă-s har acolo-n clisă.
vedenii de lumină-n vis conjug
portița Raiului când e închisă
deși-n sorginte-mi nasc deschis coșciug...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde
Fără stih
biserici triste-n haos ni se-arată
din hăul rugăciunilor bețive
ebrietate-n lumânări naive
pe-altarul cărnii, raiului erată.
mă șterg la gură de-alte-n ceas motive
și-n clipa ce aleargă, înserată,
spre dimineață-n duh, din lut a plată
zidim pe sânge patimi lenitive.
tăceri ne țes în vise taina-n straie
căzând în liniște ca într-un morb
dar chinul existenței ne-ncovoaie.
din strigăt de ființă-n cuget orb
la Dumnezeu, în sacra lui odaie
nu ne e stih, nimicuri gândul sorb...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară
Azi în zori
din depărtări de clipe te-amintește
sărutul ce abia-i tăcut pe gură
ce-n preacuvânt e miez și nefăptură
și-n pieptul visului din taine crește.
a tale stihuri ochii mei băură
acolo, pe hârtia-n albul clește
din pielea ta-n divin ce îmi grăiește
o poezie-n zodia cea pură.
înspăimântându-mi sângele tu încă
îmi ești ca de mormânt, având tăceri
când astăzi încă e un strop de ieri
dormind ca de sisif un somn de stâncă.
aleargă, de galop în rugăciune
ce-mi zici dar Domnului nu îi pot spune...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Atlantis

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre stânci sau poezii despre somn