Om nestins

[sonet schizo]

e piatra grea sui-n aureolă
şi calea-i plină de nectar sisific
pe-altare gândul către-amor sacrific,
tu dulci absenţe cerni sub stea frivolă...

pe-atunci era doar clipa, timp mirific
acum sunt leaturi, spre-asfinţit gondolă
singurătatea-n sete benevolă
izvorul trist îmi cere să-l purific...

din amintire îţi trimit misivă
că azi spre mâine ţin poveri de-amurg
cu moartea-n ţâţa vieţii, succesivă...

că mă tot nasc în umbre care curg
din veci să car fiinţă pe potrivă
a tot de om nestins şi demiurg...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet cu debut

pe drum de dimineţi venea lumină
şi naştere cât taina s-o încapă
în tot era un rost de să înceapă
iar a apune-i mult pân' o să vină.

prin lumi de clipă timpul tace, apă
să ude veşnicia-n rădăcină,
suind spre floarea şoaptelor, suspină
doar spre-a zâmbi, fiinţă să priceapă.

precum în om a dragostei corolă
ce-n începutul nunţii s-a deschis
de har se umple zodia frivolă.

iar mirii, stând în tihne şi-au promis
sărutul lor să dea-n aureolă
pe buze de genune-a unui vis.

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Pokemon
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ost de taină. Nunta

Cu zgomot de tăceri ducându-ţi anii
din ieri cu azi spre clipa viitoare
în piept un ceas mormânt, ce-n umbre doare
se înşoară-n albe vise stranii.

Era cuvânt de linişti la vâltoare,
de sacru-n om a ghiocei sub cranii...
De printre-atâtea-n veşnicii pierzanii
era un anotimp cu stih pe zare.

Acolo zeii tăi trimit răvaşe,
poeme spre-al meu unic demiurg
şi-n pielea ta privirile îmi curg
şi mă înfig în zboruri uriaşe.

Ci pe la ost de taină-i paralelul
de unde-n deget ţi-am depus inelul...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu scenarist în casa de piatră

Văpaia noaptea mirilor să ungă
să-şi zică nemurirea taina-n faptă
să ningă vis din spunere-nţeleapă
şi clipa de senin să fie lungă.

De umbre cărnuri la aspeţe-aşteaptă
pe-altare către linişti să străpungă,
pe zare se aşterne-a zilei dungă
Lumina-n nuntă prăznuind cu şoaptă.

Era stelar de ochi pe lăcrimare
abia-ndrăznind a fi-n edenul trist
doar casa cea de piatră pace are.

La malul apelor de văz exist
pe buzele de rugă-n lumânare
şi Dumnezeu ni-i vieţii scenarist.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Neptun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tottu

Deschisă e-n etern a ta corolă,
Ci ochii ţi se scaldă la izvoare
De nu ştiu când şi de pe unde oare
Şi-n sânge-mi eşti femeia benevolă.
Cuvânt de-ţi zic în pacea ta-n paloare
Tu sub a demiurgului cupolă
La turla de credinţă urci frivolă
Că demoni vin tăcearea să-ţi măsoare.
Spre tine-nalţ un vis, aşa, aiurea
Cu stih a celor van întemniţaţi
Fiind argat la slovă de-mpăraţi
Ce nimicesc zadarului pădurea.
Seninul tău de-mi plouă crucea-n strofă
e doar o mântuire limitrofă...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Totem
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâine ciung

tăiş de umbre
în carnea amintirii
chirurgicală noapte

bisturiul morţii
amputarea clipei
trup de mâine ciung

rest la plată timpul
dându-i veşniciei
lin se nasc morminte

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morminte

să nu jeleşti morminte-n despărţire
că dorm sub lespezi căi necunoscute
când nefiinţa tainele-şi ascute
sub existenţa flacără subţire...
de sub poveri de timp lumiri născute
te mai ademenesc în grea peţire,
în racle-i Dumnezeu şi-n asfinţire
tu cerni nisipul vremii pe tăcute...
femeie, uiţi, dar eşti din mine coastă
şi fără tine nu-s în rugă-ntreg
iar iadul des pe gânduri îmi adastă...
de minţile cu nebunie-mi leg
pe zarea de sicrie-n vamă castă
mai vino-n tristul clipei sacrileg...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet de descompunere

Zadar fiinţă sângele emană,
e-n oameni existenţa bând minciună
morminte doar aievea sacru spună
sub cerul ploi ce-au izvodit o rană.

Tăceri de timp, cu miezul de furtună...
În clipa de amor şi pământeană
o veşnicie parcă-mi eşti sub geană
plătind a Mere-n Luntre împreună.

Păcatul viu, femeie, suie-n racle
ci doar în adormiri dumnezeieşti
de mântuire-i adevăr în Cleşti
prin a eternităţii habitacle.

La umbre-n rădăcini se descompune
secunda fiartă în deşertăciune...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Maioneză
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pseudo flămând pe corabia serii

Îţi povesteşte-n sânge clipa viul
Şi-n vârf cu azi e-al vieţii tale scondru
Iar gândul tău spre mâine, ipohondru
Din vise-n piept îţi strică poeziul.
În rugăciune-s îngeri, tot norodu',
Iar Tatăl Om îşi recunoaşte-n Fiul
Tu îmi înveţi cu liniştea târziul
Femeie de iubit, de taine codru.
La mijloc eu şi-n mine timpul zbiară
Ci spre mormânt mi-e veşnicie-n dinţi
Tabloul tău, cel înrămat cu sfinţi
În duh îmi dă merinde-n ceas de seară.
Că mult mai flămânzesc, doar Domnul ştie,
În suflet alb ca-n patimi de hârtie...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Ganymede
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frivolitate

Iubirea mea, uşor frivolă,
Cu mini jupa ca o iolă
Pierdută-n marea agitată,
La tine când s-ajung vreodată?

Iubirea mea, uşor frivolă,
Fii zidului surpat consolă
Bust rar cu sfârcul de plutoniu
Transferă-te la mine-n patrimoniu

Iubita mea, uşor frivolă,
Ca serenada din gondolă,
Nu-ţi izgoni iar cântăreţii
Spre sudul scufundatelor Veneţii

Iubita mea, uşor frivolă,
Să te-accesez? Cu ce parolă?
De ce mai stai ascunsă în sistem,
În site de privilegiu şi blestem?

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

viaţă trecătoare, nu mă lasă
drumul nu-l opri, trezeşte-mă
strigătul pământului atârnă, povara-i grea
deschide ferestre, spre casa mea

aş vrea să zbor, chiar printre umbre
nu lăsa să se surpe speranţele mele
colţul ruginit îl simt al apei ce curgea
piatra fântânii când şoptea
nu pleca, cumpăna-i grea

buzunarul sufletului îmi duce o povară grea
plânge vatra, copilul rămas statuie
stâlpul porţii, coloană amintire
lacrimile-mi curg pentru durerea din mine

sunt agăţat de firele lumii
nordu-i umed, plouă rece, lumea nu-i a mea
căteodată ne regăsim printre ceţuri, păsări migratoare
străzile sunt pustii, ne dor paşii, nu suntem noi din ea

vreau întoarcere, vreau drum spre casa mea
să nu mai fiu umbră, nicăieri,
călător în timp uitat
vreau întors să fiu, în ţara mea

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatru cunoscut

tăceai pe alb cuvântul care cheamă,
ţi-era în sâmbure de fructe veste
ca flori morminte-s în grădini funeste
ce cresc în gândul tău spre ieri în teamă.

când mâine îţi va fi doar de poveste
căzând în amintire, sânge-aramă,
sămânţă-i azi fiinţei încă-n poamă
doar fum de-adie-n pipele celeste.

râzând a teatru-n vămi adiacente
se deschideau corole de sicriu
în pielea ta iubire-n pace-ţi scriu
şi coborând tăcerea în placente.

interioarei zări nu-i da pricină
în raclă cu odaia mea vecină...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Ardeleanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

(eventualitatea atelierului)

Clipa e o femeie de stradă şi Timpul e peşte,
Eternitate cuprinde neclintirea de seamăn...

unii or zice că ţin doar truisme în perna albă de insomnii
şi-n hârtie duc baliverne feţilor ce-n mâine
or lăcrima poate-n vorbele mele privirea

Clipa e o curvă plătită uneori în aurul de lumină,
din ea se nasc fiori de grădină, a floare
din flori emoţii cât îi ajunge pleoapei să se aşeze pe văz
ridicându-se iute să şoptească ochiul spre zare

tu ştii toate acestea, cititorule din sevrajul de sânge de Clipă,
erotic drog al veşniciei în spaţii umane,
da' zic şi eu, să-ţi aduc aminte:
în vremea în loc Amor e-n sicrie...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Cronos
Comentează! | Votează! | Copiază!

Con orbiri literare

uneori făptuiesc suicidul
la sânul ciudat al îmbrăţişării tale,
mă reîntorc la tine în viaţă,
moartea umblă în papuci de casă prin odaia cu lebede
luntrea e încă departe iar luntraşul, beţiv,
în largul de ape de leaturi aruncă
ca în mal, de ancore-a morţii poruncă

zidind mănăstiri, sentinţe-n gingii
(dinţii mi-au emigrat încă din vremuri eterne-n efigii)
tiptile-n nimicuri de dricuri
şi-mi eşti în cuminte de rai,
mi-e piatra mai moale, căzută-n lăuntrul
pletelor tale de grai
şi pielea-ţi era mai moale la strai

doar noaptea voiaja perpendicular
pe umbre
şi taina e-n clar

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Persefona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet cu ambrozii de pe fundul paharului

În piept îmi ţin mormântul, foc alene,
Sub frunză tu îmi datorezi ispită...
În lumânare umbra e topită,
Cu braţ pe trup îţi zămislesc desene.

Când te respir am racla-n sân, cumplită,
Şi veşnicia-i deasă-n clipe-obscene...
Moşneagul Dumnezeu pe sub sprâncene
Pândeşte-n noi lumina rătăcită.

Mister de Nalt în ploi purta cădere,
Pământu-n munţi dezvăluieşte piatra,
Sisif veghea acolo, nins, tăcere.

Ambrozii în dimensiune-a patra
Îmbată chip cioplit ce-altar ne cere....
De dulci poeme umple mama vatra...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Sonny
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplă

visările la Punte ne-or fi faptă
când demiurg misterul s-a deschide
precum o floare-n văzuri trist lichide,
o lacrimă acolo veci aşteaptă...

când vieţii veşted adevăr divide
murire-n dimineaţa clipei coaptă
pe zboruri de iubire stinse-n şoaptă
ţi-atârnă-n chip luminile livide.

iar din ograda Domnului culese
corolele de leneşi trandafiri
ne vor purcede-n liniştile-alese.

când noaptea este-n pace s-o respiri
iar demonul din Rai e pe-nţelese
suim căzând genunii din sortiri

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Uraniu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altul la fel

spre sus zvârlind privirea ta cea castă,
spre cerul plâns, tenebre de robie
la temniţa din lacrimă te-mbie
în imprecaţii venerând năpastă.

pe zări, în a zadarului fobie,
ţi-e zborul tot o linişte fantastă,
morminte-n orizont îmi naşti din coastă,
aceea ce ţi-am dat sub stea zglobie.

acolo demiurg a smuls din mine
în sânge de cerneală să-mi exişti
femeie, către nunta care vine...

ci în peniţă port, în hram de trişti,
havuzul ochilor pe stih, în sine
doar pierdere de clipe să asişti...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infirmitatea de a spune

în noaptea albă a hqrtiei fierbe
a ta chemare, bezna ce-mi amuză,
femeie cu sărut de slove-n buză
şi îndemnând peniţa la proverbe.
ci nefiindă te respir, havuză
ce-n veci te bea văzduhu-n ploi acerbe,
enigme curg în nucleare jerbe
şi nemuriri carnalul meu acuză.
arboriform pe crengide vis e rodnic
nimicul, în spinare de amor
sisif suind zadarnic piatra-n nor
îmi este clipa, sunt spre stins logodnic.
şi umbre-adie-n Domnului crezare
când merg cu El la Om la devânzare...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Pluto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stea

să-mi zămisleşti uitări, ebrietate
în sângele topit de frică-n iască
şi-n ochi de-amor zeiri să ne privească
la focul unei umbre cu dreptate

sub paşi de întuneric să se nască
lumini, merinde tainei vietate
să dorm în lan cu flori necugetate
sub coajă de fiinţă-n Stea firească

făptura-n patimi de sicrie fuge
din gândul cel ridat de-a vieţii nopţi,
o dimineaţă suie din coşciuge

în pieptul tău cu rouă să m-adopţi,
în Coasa ta fecior să-ţi fiu, conjuge
pe cât amant iubirea zorii copţi

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Solaris
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corigent la poezie (cântec hain)

[sonetul a pierde... răbdarea]

şoptiri de-amor şi măr ne beau din voce
şi pofte pâinea sângelui mănâncă
carnagiu-n buze cu sărut ni-i încă
zidind sub clipe-altare reciproce

iar când îmi eşti în trist de ploaie-adâncă,
a se înfige-n racla-n plumb precoce,
pe numele ce mâine să evoce
te strig sisific, urc a vremii stâncă

născuţi şi lutul neştiind lumină
morminte-n trup din întuneric vin,
enigma-n duh doar suie-n rază lină

în piept pământului, crescând hain
sicriul cântă-n patimi de ruină...
fiind, sub zodii ni-i iubirea-n chin

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Perseu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vraja stelei

Îndrăgostit de-o stea vizibil
Insistă prin mesaje zilnic
Declară dragoste-nfocată
Dar ea era demult plecată
La uşa ce-a bătut ades
Rămas-a trist neinţeles

În vraja ei a fost cuprins
De-un foc lăuntric şi nestins
Dezamăgirea-şi face loc
-Mi-ai fost o stea fără noroc

Si-atunci izbeşte de pământ
Un scurt şi tainic jurământ
-Rămân stăpân pe gândul meu
Şi am un singur Dumnezeu
Conştiinţa mea, credinţa mea,
Nu voi iubi în veci o stea.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!