Vinovată
de alb sub stih ca-n morb hârtia zace
penița ta cu veșnicii de-alină
și fără-a fi-n fântâna cu ruină
cioplitul chip e-n vorbă care tace.
ești vinovată-acolo de lumină,
de plânsetul neauzit de pace
când sacră lăcrimare se desface
din ochi a râde-n dragoste deplină.
ivind în a privirilor lucarne
morminte-n vis etern zicându-mi rost
poeme-mi strigi, a liniști ploi să-mi toarne.
ci parcă de amurg venea din ost
și-n trupul tău, cel fără zvon de carne
nunteam un azi spre mâine din ce-a fost...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Uranus

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viitor
- poezii despre versuri
- poezii despre tăcere
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
- poezii despre ploaie
- poezii despre pace
- poezii despre lumină
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Sonet
Spre mâine-n întrebărilor cocoașă
Erau de umbre jocuri, teatru-n clipe
Era prin sânge-a fi, în glii să țipe
Și o beție-n pietre, uriașă.
Grădini în minți ivind de gând tulipe,
Tu strigi tăceri hârtiei, pe cămașă...
Așa, la vorbă miez în rost te-nfașă
Să-mi tălmăcești în fum de rugă-n pipe.
Fierbinte taină te ducea alături
De nunta cu inel de plumb topit
Și-n liniștea cuvântului cioplit
De celuloză iar vuiau omături.
Grăind neauzit în albe locuri
Enigme duci în șa de echivocuri...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plumb
- poezii despre nuntă
- poezii despre minciună
- poezii despre lalele
- poezii despre jocuri
- poezii despre hârtie
- poezii despre gânduri
- poezii despre fumat
Sonet
înlăcrimați de ploaie-s ochi de clipă
iar soarele deasupra-n raze tace...
a ațipit! țărâna se desface,
mi-e umed în sicriu și moartea țipă.
prin tot al meu Exist, cusut cu ace
cu ață albă-n slova cea din pripă
pe tine-amorul meu te înfiripă
misterul sângele să îmi îmbrace.
din tot de ieri nu-mi e a fi de jale
ajun de mâine, sfera-i coaptă azi
și rugăciuni dansează, verticale.
în duh pe-altar de stih cioplit îmi cazi,
pe-asfaltul unui gând pășesc a tale
spre orizont cuvinte de nomazi.
sonet de Ștefan Petrea din A patra dimensiune
Adăugat de Dormamu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre moarte, poezii despre trecut, poezii despre sânge sau poezii despre religie
Fără stih
biserici triste-n haos ni se-arată
din hăul rugăciunilor bețive
ebrietate-n lumânări naive
pe-altarul cărnii, raiului erată.
mă șterg la gură de-alte-n ceas motive
și-n clipa ce aleargă, înserată,
spre dimineață-n duh, din lut a plată
zidim pe sânge patimi lenitive.
tăceri ne țes în vise taina-n straie
căzând în liniște ca într-un morb
dar chinul existenței ne-ncovoaie.
din strigăt de ființă-n cuget orb
la Dumnezeu, în sacra lui odaie
nu ne e stih, nimicuri gândul sorb...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre seară, poezii despre rai sau poezii despre prăpăstii
Cântec pâinea amară
sub tălpi venal ni-i tremurând asfaltul,
e existența viciu, umbre-ntoarne...
e gândul nostru înhămat la carne
și-n vis nu suie, cugetând cu altul.
pe clipă veșnicia să răstoarne
de oameni stih căzând în tot înaltul
în mănăstiri de sânge cântă psaltul
mirării din amor și-n cer lucarne.
îți beau seninul, limpede femeie...
a fi, nu ești, totuna te exult
mormântului lăuntric, plumb ce-ncleie.
o poftă țin sub frunză și ascult
la noaptea care-albită-i sub idee...
e încă-n neființă drumul mult
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Rain

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre pâine, poezii despre poftă sau poezii despre noapte
Dumnezeu scenarist în casa de piatră
Văpaia noaptea mirilor să ungă
să-și zică nemurirea taina-n faptă
să ningă vis din spunere-nțeleapă
și clipa de senin să fie lungă.
De umbre cărnuri la aspețe-așteaptă
pe-altare către liniști să străpungă,
pe zare se așterne-a zilei dungă
Lumina-n nuntă prăznuind cu șoaptă.
Era stelar de ochi pe lăcrimare
abia-ndrăznind a fi-n edenul trist
doar casa cea de piatră pace are.
La malul apelor de văz exist
pe buzele de rugă-n lumânare
și Dumnezeu ni-i vieții scenarist.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Neptun

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre tristețe, poezii despre timp sau poezii despre stele
Otrăviri prin cuvinte
deasupra ploaia își zidește norul
spre a cădea în dragoste de tină
iar vântul are flamura deplină
pe când un fulger își apleacă zorul.
tu vii, frumoasă-n trupului tulpină
și-n tine ții în har de ape zborul
venea în nimb de pasăre soborul
a hotărî pe calea ta alpină.
erau acolo sfânt și dumnezeie
în zvon de mere stând pustiitor
zemos ce-n foaie curge din condeie.
privesc a teamă larme-n viitor
când se va stinge drum de melopee,
respir deja cuvânt otrăvitor...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Pompiliu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre zbor, poezii despre vânt, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre păsări sau poezii despre nori
E moartea cântec boală veche
ți-s ochii înrămați în lăcrimare,
icoană ce-mi veghează ruga-n buze
ce-i abur care suie-n vămi confuze -
ni-s existențele cafele-amare...
visării depărtările ni-s muze
slăvind cu stih a zborului chemare
și cât clipita-i Dumnezeu de mare
la sânul întrebărilor lăuze.
infern de preacuvinte-n sânge doarme
scăldând morminte-n înserări de om -
plutesc pe umbre îngeri fără karme...
prin timpul cu secunda galantom
sicrie vin, ființa să o sfarme
și-i cântecul ades de-amurg simptom...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri sau poezii despre vamă
Sonet de noapte
Când noaptea e-mbrăcată-n clipei straie
pe alb de insomnii tăceri a scrie
ci lutul ne îndeamnă la sicrie,
la orizont mistere se-ntretaie.
Pe sânge duc povara purpurie
la Dumnezeu, din coajă de odaie
suind un miez ce-n liniști se-ncovoaie
spre a luminii coaptă mărturie.
A umbră-n stea, a îngerilor stirpe
cu ochi de cuget pare-n drum că văd...
E-al șoaptelor nocturn de stih prăpăd
un bisturiu de Sus să îl etirpe...
Că și poeții Puntea trec din carne
chiar de-a lor urmă zări or să răstoarne...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Nox

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lut
La ost de taină. Nunta
Cu zgomot de tăceri ducându-ți anii
din ieri cu azi spre clipa viitoare
în piept un ceas mormânt, ce-n umbre doare
se înșoară-n albe vise stranii.
Era cuvânt de liniști la vâltoare,
de sacru-n om a ghiocei sub cranii...
De printre-atâtea-n veșnicii pierzanii
era un anotimp cu stih pe zare.
Acolo zeii tăi trimit răvașe,
poeme spre-al meu unic demiurg
și-n pielea ta privirile îmi curg
și mă înfig în zboruri uriașe.
Ci pe la ost de taină-i paralelul
de unde-n deget ți-am depus inelul...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Anonimus

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ghiocei sau poezii despre degete
Ochi de ploaie
Statuie-i amintirea, timp îndeamnă
spre viitor, din ou de azi să iasă
ca umbra ce-n lumină e crăiasă
când frunza-n brâu îmi ruginește-a toamnă.
Imaculări sub vorbă numeroasă
pe tine-n stih de liniște condamnă...
În poezia neființei, Doamnă
eu nupțial duc lutu-n a ta Coasă.
Iar Dumnezeu, în sacrul domiciliu
pictat e-n a enigmelor pereți,
pătat de Om cu rugăciuni... Șireți
se-adună Șerpi cu Mere în sigiliu...
Ci tu, femeie ce-n păcat exiști,
ai ochi de ploaie, uzi de taine, triști...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi sau poezii despre toamnă
Celuilalt
Pământul e-o batistă cu lacrimi de mistere
și nu-ți ajunge viața spre-a te mira de toate
dragonul nemuririi în foaie flăcări scoate,
cuvintele de oameni în văzuri austere.
e Dincolo un astăzi de clipă ce-i întruna
dar cugetul acolo e doar paiangul orb
doar tresărirea pânzei i-aduce-n foame struna
tăcut în carne-i țipă și-i cântă-al setei morb.
purtându-ți poezia în nupțialul semn
în forma ta cea fixă aplauzi stih degeaba
ci tot la vânt în arbori tihnirii te îndemn
să-ntunece hârtia stiloul cu silaba.
în zile-acum în liniști o noapte de mai deapăn
la umbră de-al tău codru îmi crește-al serii jneapăn.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Anonimus

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri sau poezii despre prezent
Oul stihului
priviri de drag înfig atunci în tine
când ochii lin îți plouă diamante,
suind în ghețuri fierb în ode-andante
tăceri nespus rostindu-mi pe retine.
și-n dulce diavol drumuri delirante
pășeam râzând cu lacrimi clandestine...
ivind în teatrul omului cortine
se naște neființa-n vis vivante.
ibovnic zâmbetului tristul piere,
în văzul tău mă uit, mă-nseninez
și mi se-ntâmplă-n Rai apropiere.
în Oul stihului ți-e Domnul miez,
penița mea-i spre cânt de încheiere
zadarului în care, lut, viez...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre teatru, poezii despre sfârșit, poezii despre ochi sau poezii despre naștere
Phoenix cu lebădă
Din amintiri vopsite în lumină
Renaști ca pasărea din scrum fierbinte
Mi te așezi în rană și cuvinte
Și-alint ți-e-n zbor, statuia e-n ruină.
Rostogolind o clipă înainte,
Sperându-te, un vis mi te închină
Pe-sdânc de sânge bând alean, pricină
A curge înăuntru, pe-oseminte.
Zidind pe ieri biserici de tăcere
Aceleași vorbe am ebrietăți
Iubirea tot morminte să-mi ofere.
Tu, oglindită-n ochi de gând mi-arăți
Eternitate, dar pe-a ei mistere
E lebăda-n muție, stih bucăți...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Atena

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sculptură
Altul la fel
spre sus zvârlind privirea ta cea castă,
spre cerul plâns, tenebre de robie
la temnița din lacrimă te-mbie
în imprecații venerând năpastă.
pe zări, în a zadarului fobie,
ți-e zborul tot o liniște fantastă,
morminte-n orizont îmi naști din coastă,
aceea ce ți-am dat sub stea zglobie.
acolo demiurg a smuls din mine
în sânge de cerneală să-mi exiști
femeie, către nunta care vine...
ci în peniță port, în hram de triști,
havuzul ochilor pe stih, în sine
doar pierdere de clipe să asiști...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Anonimus

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sclavie
Corigent la poezie (cântec hain)
[sonetul a pierde... răbdarea]
șoptiri de-amor și măr ne beau din voce
și pofte pâinea sângelui mănâncă
carnagiu-n buze cu sărut ni-i încă
zidind sub clipe-altare reciproce
iar când îmi ești în trist de ploaie-adâncă,
a se înfige-n racla-n plumb precoce,
pe numele ce mâine să evoce
te strig sisific, urc a vremii stâncă
născuți și lutul neștiind lumină
morminte-n trup din întuneric vin,
enigma-n duh doar suie-n rază lină
în piept pământului, crescând hain
sicriul cântă-n patimi de ruină...
fiind, sub zodii ni-i iubirea-n chin
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Perseu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre voce, poezii despre sărut, poezii despre stânci sau poezii despre reciprocitate
Pe o bucată de zăpadă
astupă-mi umbra coaptă și tirană
cu blânda ta lucire pe omături
pe iarna de hârtie să-mi alături
un stih făuritor în duh de hrană.
să ne unim pe sub iubirii pături
femeie de amurg pe chin și rană,
un cântec plin de leac pe trista goană
din sânge ud de jale, ce o-nlături.
e mâine parcă, pe atâta-i caldul
în anotimpul florilor de-ngheț...
ci la furat de ghiocel semeț
ori ca la insomnie, alb ni-i faldul.
și scrise-s către felceri, să ne vadă
poeme pe-o bucată de zăpadă...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Erato

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre iubire, poezii despre insomnie sau poezii despre iarnă
Coajă de enigmă
De te privesc în ochi am ploaie-nceată
Spre sărutare-alunecând spre buze
Acolo unde-i templul vorbei muze,
Tăceri de timp adorm în clipă, iată!
Că veșnicia are răni difuze,
Ne doare liniștea, de stih diată
Și umbra, ce ne-o fi din trup tăiată,
Ci poate vers ne va sui din spuze.
Că lebede în cântec ne sting lutul
Tot mai aproape, carne nimicind,
Ci-n încă astăzi ne zidim trecutul.
Și-n toate-a Domnului visăm cu jind
În duh să ne-mbrăcăm cu absolutul
Enigmei tegument din stea cojind...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Enigma

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn
întrupare
în mațele duhului tău Dumnezeu desenează fluturi-îngeri
carnea aeriformă a sufletului nu are năravul amorului
iubirea ta-i vopsită-n lumină
la fântâna cu apă de poezie
îți e sete de mâine
acolo poate că nu or mai fi
necesități de speranță
și speranța se va face trup,
trupul lui Dumnezeu
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Atlantis

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre desen sau poezii despre Dumnezeu
Tottu
Deschisă e-n etern a ta corolă,
Ci ochii ți se scaldă la izvoare
De nu știu când și de pe unde oare
Și-n sânge-mi ești femeia benevolă.
Cuvânt de-ți zic în pacea ta-n paloare
Tu sub a demiurgului cupolă
La turla de credință urci frivolă
Că demoni vin tăcearea să-ți măsoare.
Spre tine-nalț un vis, așa, aiurea
Cu stih a celor van întemnițați
Fiind argat la slovă de-mpărați
Ce nimicesc zadarului pădurea.
Seninul tău de-mi plouă crucea-n strofă
e doar o mântuire limitrofă...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Totem

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mântuire sau poezii despre femei

Glossă întunericului etern
În întunericul perfid,
Scormonesc câte-o secundă
Și-n ochi, spre dincolo de zid,
Universul meu asudă.
Sunt iederă, trudind spre-nalt,
Mă-nțeapă muguri de lumini,
Făclii de vis în mine ard,
Poeme-mi cresc prin rădăcini.
În întunericul perfid
O arcă pe-un ocean de jar
Mă zvârcolesc și mă întind
În lumea fără de hotar.
Pe pleoapele de jad și plumb
Sângeri îmi cresc în răsărit,
Chiar dacă redevin amurg
Și o secundă am murit.
Scormonesc câte-o secundă...
Pe a timpului cărare,
Trece un alai de nuntă
Și-un convoi de-nmormântare.
Relative deci sunt toate,
Iluzorii vise, temeri,
Toți ne pierdem în uitare
Printre lucruri, printre semeni.
Și-n ochi, spre dincolo de zid,
Îmi cresc secundele-n cuvânt,
Precum apare-un razelit
Dintre mormane de pământ.
Rănit, îmi cade-un albatros
În palma-ntinsă în neant
Și timpul parcă s-a întors
Cu el alături, din înalt.
Universul meu asudă
Și emisfere se divid,
Este aceeași luptă crudă
În întunericul perfid.
Și se succed război și pace,
În suflet m-am cutremurat,
Fiindcă-n mine astăzi zace
Poem cu frunze de granat.
Sunt iederă trudind spre-nalt,
Cuvânt topindu-se în soare,
Și în poem m-am afundat
Să dau tăcerilor culoare.
Pe sâni mi-am pus un șevalet
Și prins în cele patru zări,
Pruncul din mine, inocent,
Pierea în fluturi de ninsori.
Mă-nțeapă muguri de lumini,
Sângerează ființa-ntreagă,
Au prins în mine rădăcini,
Poemele și-n jur mi-aleargă.
Azi mă slobod din necuvânt,
Sângerez cuvinte-n noapte
Și în tăcere mă ascund...
Plâng la margine de șoapte.
Făclii de vis în mine ard,
i-e trupul rug, altar sunt eu
Și sânge pietrelor de jad
Scurgându-se din ochiul meu.
La tâmple iar îmi înfloresc
Ghețari și în clepsidra spartă,
Ca un poem înmuguresc
Și cu nimic nu-s vinovată.
Poeme-mi cresc prin rădăcini,
Sunt un copac pierdut în zări
Și trec în rânduri pelerini
La tâmple albe de ninsori.
Azi frunzele mi s-au topit
Și-ntunecat, un alb mormânt,
Îmi spune iarăși "bun venit!"
Eu n-am să-i spun nici un cuvânt.
Poeme-mi cresc prin rădăcini,
Făclii de vis în mine ard,
Mă-nțeapă muguri de lumini,
Sunt iederă trudind spre-nalt.
Universul meu asudă
Și-n ochi, spre dincolo de zid,
Scormonesc câte-o secundă
În întunericul perfid.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muguri, poezii despre frunze sau poezii despre înălțime