Absurd de toamnă
Fântâna-n sete graiul tău mi-aduce
Din taina gurii, învelită-n apă
Și tot aștept venirea ta să-nceapă
În perne stând, fiindu-mi lenea cruce.
Să-mi urci în văz sosirea ta mioapă
Ce la absurd de toamnă se reduce
Pășind mirări de stih și flori caduce
Nimicuri, Dumnezeu să le priceapă.
Grădini în mine plumb deschid corolă
Și a metale curg în temple voci
Iar cugetul cu visul se ancolă.
Pe-altarul de cerneală mă invoci,
Plutesc suit în liniștii gondolă,
Avem în inimi psalmii reciproci...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Pikky
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ștefan Petrea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.