Deasupra
Fiindul tău iubire-n sânge cară
și plină de visare e desaga...
Privesc în ochii tăi și-mi văd întreaga
suire la divin pe-a tainei scară.
Morminte albe bând peniței vlaga,
în stih fântâni cu giulgiu-n stea flecară...
Erau acolo ape ce-necară
un înger rătăcit, plutindu-și plaga.
În pieptului văzduh de zbor licoare
îmi ești de leac, sărutul de-mi respiri,
minciuna existenței nu mai doare...
Tu duci, deasupra multor clevetiri,
cu adevăr a umple la izvoare
ulcica ta-n sentințele subțiri...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Autolicus
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ștefan Petrea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.