Sonet cu debut
pe drum de dimineți venea lumină
și naștere cât taina s-o încapă
în tot era un rost de să înceapă
iar a apune-i mult pân' o să vină.
prin lumi de clipă timpul tace, apă
să ude veșnicia-n rădăcină,
suind spre floarea șoaptelor, suspină
doar spre-a zâmbi, ființă să priceapă.
precum în om a dragostei corolă
ce-n începutul nunții s-a deschis
de har se umple zodia frivolă.
iar mirii, stând în tihne și-au promis
sărutul lor să dea-n aureolă
pe buze de genune-a unui vis.
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Pokemon

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre nuntă
- poezii despre început
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre promisiuni
- poezii despre naștere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Sonet de noapte
Când noaptea e-mbrăcată-n clipei straie
pe alb de insomnii tăceri a scrie
ci lutul ne îndeamnă la sicrie,
la orizont mistere se-ntretaie.
Pe sânge duc povara purpurie
la Dumnezeu, din coajă de odaie
suind un miez ce-n liniști se-ncovoaie
spre a luminii coaptă mărturie.
A umbră-n stea, a îngerilor stirpe
cu ochi de cuget pare-n drum că văd...
E-al șoaptelor nocturn de stih prăpăd
un bisturiu de Sus să îl etirpe...
Că și poeții Puntea trec din carne
chiar de-a lor urmă zări or să răstoarne...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Nox

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre poezie
- poezii despre îngeri
- poezii despre versuri
- poezii despre sânge
- poezii despre religie
- poezii despre moarte
- poezii despre lut
Absurd de toamnă
Fântâna-n sete graiul tău mi-aduce
Din taina gurii, învelită-n apă
Și tot aștept venirea ta să-nceapă
În perne stând, fiindu-mi lenea cruce.
Să-mi urci în văz sosirea ta mioapă
Ce la absurd de toamnă se reduce
Pășind mirări de stih și flori caduce
Nimicuri, Dumnezeu să le priceapă.
Grădini în mine plumb deschid corolă
Și a metale curg în temple voci
Iar cugetul cu visul se ancolă.
Pe-altarul de cerneală mă invoci,
Plutesc suit în liniștii gondolă,
Avem în inimi psalmii reciproci...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Pikky

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre voce, poezii despre visare, poezii despre toamnă, poezii despre reciprocitate, poezii despre plumb sau poezii despre oftalmologie
Om nestins
[sonet schizo]
e piatra grea sui-n aureolă
și calea-i plină de nectar sisific
pe-altare gândul către-amor sacrific,
tu dulci absențe cerni sub stea frivolă...
pe-atunci era doar clipa, timp mirific
acum sunt leaturi, spre-asfințit gondolă
singurătatea-n sete benevolă
izvorul trist îmi cere să-l purific...
din amintire îți trimit misivă
că azi spre mâine țin poveri de-amurg
cu moartea-n țâța vieții, succesivă...
că mă tot nasc în umbre care curg
din veci să car ființă pe potrivă
a tot de om nestins și demiurg...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Anonimus

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viitor, poezii despre viață, poezii despre tristețe, poezii despre sâni, poezii despre scrisori, poezii despre sacrificiu, poezii despre gânduri sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Otrăviri prin cuvinte
deasupra ploaia își zidește norul
spre a cădea în dragoste de tină
iar vântul are flamura deplină
pe când un fulger își apleacă zorul.
tu vii, frumoasă-n trupului tulpină
și-n tine ții în har de ape zborul
venea în nimb de pasăre soborul
a hotărî pe calea ta alpină.
erau acolo sfânt și dumnezeie
în zvon de mere stând pustiitor
zemos ce-n foaie curge din condeie.
privesc a teamă larme-n viitor
când se va stinge drum de melopee,
respir deja cuvânt otrăvitor...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Pompiliu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre zbor, poezii despre vânt, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre păsări, poezii despre ploaie sau poezii despre nori

Tace și suspină
ne-am rătăcit în bezna istoriei și mocirla umanității
pe drum tâlhari și negre umbre
bat clopote pe dealul vieții
mi-e sufletul pătat de lacrimi
suspină și florile în grădină
e frig, e trist și nu e bine
se usucă grâul în spic
arde în vetre durerea
plâng cu buze cusute
mi's ochii pustii și gândurile frânte
trăim în tăcere
în peștera uitării
timpul s-a scuturat peste noi
nu am văzut
aveam ochii legați, să nu călcăm în gropi
ne-au vândut sufletul pentru o copeică murdară
bem apă din fântâni otrăvite
mi-e trupul obosit și trist
au ascuns lumina într-o zi senină
nimeni nu e de vină
și de o să vină, e lume puțină
ce tace și suspină în trista latrină
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre uitare, poezii despre trup și suflet sau poezii despre suflet
Ipostaze
în dimineți de floare tânăr este
parfumul năvălind în om pe nară
și în grădini îs frumuseți ce cară
eternitatea dulce, de poveste.
tăcerile acolo-mi te visară,
tezaur de lumină stând în veste
în aer săvârșind mirare peste
sărutul ce ți-am dat pe vorbă-aseară.
zadarnic plângi de n-ai amaruri hâde
și nu înmugurești în tine spini
o jale să îți fie-n gânduri gâde.
spre senectute dacă urci tulpini
corola-nțelepciunii îți surâde
dar viața ta abia de-o mai suspini.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Pămpălăul

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre tezaur, poezii despre plâns sau poezii despre muguri
Tottu
Deschisă e-n etern a ta corolă,
Ci ochii ți se scaldă la izvoare
De nu știu când și de pe unde oare
Și-n sânge-mi ești femeia benevolă.
Cuvânt de-ți zic în pacea ta-n paloare
Tu sub a demiurgului cupolă
La turla de credință urci frivolă
Că demoni vin tăcearea să-ți măsoare.
Spre tine-nalț un vis, așa, aiurea
Cu stih a celor van întemnițați
Fiind argat la slovă de-mpărați
Ce nimicesc zadarului pădurea.
Seninul tău de-mi plouă crucea-n strofă
e doar o mântuire limitrofă...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Totem

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre pace, poezii despre ochi, poezii despre mântuire sau poezii despre femei
Vinovată
de alb sub stih ca-n morb hârtia zace
penița ta cu veșnicii de-alină
și fără-a fi-n fântâna cu ruină
cioplitul chip e-n vorbă care tace.
ești vinovată-acolo de lumină,
de plânsetul neauzit de pace
când sacră lăcrimare se desface
din ochi a râde-n dragoste deplină.
ivind în a privirilor lucarne
morminte-n vis etern zicându-mi rost
poeme-mi strigi, a liniști ploi să-mi toarne.
ci parcă de amurg venea din ost
și-n trupul tău, cel fără zvon de carne
nunteam un azi spre mâine din ce-a fost...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Uranus

Comentează! | Votează! | Copiază!
Muza
zidire ție fac în vis fierbinte
a umbrei mele dumnezeie, muză
de umblet printre rime ce m-acuză
duioasă stând acum și-adusă-aminte.
topită-n stih pe a hârtiei buză
îngropi în sens a tainei oseminte
ești ideal de rost în preacuvinte
pe drum pitit în stele călăuză.
în dimineți de clipe ții geneze
de farmece-n poetic început
un liric soare-n piept să lumineze.
în liniști de icoane-ai încăput
nu-n omenești nimicuri, coapte-n teze
și raiuri chemi sub straiul meu de lut...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Polimnia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre rai, poezii despre idealuri, poezii despre hârtie sau poezii despre dimineață
Floarea inimii
Peste zi eu zic să piară
floarea inimii amară,
că de trei ani și mai bine
stă un ghem de scai în mine.
Nu pot să mă odihnesc,
sufletul mi-l ofilesc
și aștept, astept tăcut,
timpul ce m-a petrecut.
Vreau să vină o zi plină,
fără păcat, doar lumină,
s-ascult mugetul de cerbi,
viersul mierliței prin ierbi.
Și să văd cum pasc mioare,
cum trec ciute la izvoare...
Doamne, ce n-aș da să am,
drum în viață, cal în ham,
să mă duc și să tot văd,
floarea inimii-n prăpăd.
poezie de Nicu Petria (2008)
Adăugat de Nicu Petria

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oi, poezii despre odihnă sau poezii despre inimă
Floarea inimii
Peste zi eu zic să piară
floarea inimii amară,
că de trei ani și mai bine
stă un ghem de scai în mine.
Nu pot să mă odihnesc,
sufletul mi-l ofilesc
și aștept, aștept tăcut,
timpul ce m-a petrecut.
Vreau să vină o zi plină,
fără dramă, doar lumină,
s-ascult mugetul de cerbi,
viersul mirliței prin ierbi.
Și să văd cum pasc mioare,
cum trec ciute la izvoare...
Doamne, ce n-aș da să am,
drum în viață, cal în ham,
să mă duc și să tot văd
floarea inimii-n prăpăd!
poezie de Nicu Petria din Ziua de după noapte (2008)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
La început...
La început, pe când ființă nu era, nici neființă..."
(M. Eminescu, Scrisoarea I)
La început
n-a fost nici începutul,
nici altceva din care să înceapă,
nici vânt, nici lut, nici apă,
nici colț să-și ispitească bobul,
nici zvâcnetul din pântec.
De o ființă cu cel Veșnic
era doar umbra
propriului Său cântec,
plutind peste genună.
Și cântecul a fost Lumină
spre izvodirea lumii.
Alături, neivit pe strună,
precum năluca legănată după duh
din dorul peste ape.
Țesând abisul cu spata de aproape,
El ți-a creat Regină
oceanele înaltului văzduh.
Ca pulbăr
țâșneau și mai departe
miriadele,
furtuni de flăcări ca soarele-n apus,
dar nu ți-a spus nimic
de înflorirea vieții peste moarte.
Privești la noi,
la tot ce e cu umbră pământeană,
iar frigul veșnic
sub arcul din sprânceană,
dar când se face seară,
la capăt de Nippur, într-o livadă,
suntem doar amândoi.
Așa-i cânta îndrăgostitul din Sumer. 65
Lăuta-ncepe să străvadă
din cântecul de la-nceput de lumi,
strălimpezimi
prin care stelele ce-au ars
se nasc a doua oară
la frumusețea lor dintâi.
Ia-mă în brață
și-nvață
lăuta să-mi mângâi,
fără rețineri.
Fântâna ei cunoaște
inelul Lui de aur scăpărând pe undă,
taina profundă,
a unuia prin altul,
cum să rămânem tineri.
Tu crezi că fără noimă,
Cel-Veșnic la-nceput
luminile fântânii
atât de-adânc ascunsu-le-a în lut,
precum nespusu-n mângâierea mâinii?
"O, Sanherib, de-aseară,
doar numai gura ta a fost și fu.
La ce folos cum veșnicia începu,
când poți livada ei dintru-nceput
să o deschizi, tăcând, cu un sărut?"
poezie de Dumitru Ichim din Așa-i cânta îndrăgostitul din Sumer
Adăugat de Iulia Mirancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică sau poezii despre sprâncene
Înstelări a depărtare - joc de iarnă
A depărtare cerul se-nstelează,
averi de vise vin să bea, enormă
o apă-n diamant ce se transformă
în iarna de pustiu, pe ochi stând oază.
Că la privit e vremea asta normă
de frumuseți ce-n infinit cutează,
o umbră tălmăcind în glii o rază
culeasă-n văz, cu taina oviformă.
Iar miezul viu în coji ciocnind, să iasă
de verde s-a înflăcăra în tot...
Dar albul încă nu e-n fapt de coasă...
Ci e doar a himerelor complot...
O poezie-n geam, intrând în casă
a dezlipi din geana ta nu pot.
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Elsa

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre verde, poezii despre oaze, poezii despre infinit, poezii despre frumusețe, poezii despre diamante, poezii despre avere sau poezii despre alb
În lumină
O clipă nu te da învins
De valul care-ți stă-mpotrivă,
Căci raiul viții stă deschis
Și-o mână-ntinsă-n Paradis
Așteaptă să te ia-n lumină.
O clipă nu te da uitat
De fața cerului splendidă,
Iubirea ei te-a căutat,
Te-a scos cu silă din păcat
Și te așteaptă în lumină.
O clipă nu te da pătruns
De-amara lumii rădăcină,
Că după soarele ascuns
Te-așteaptă Soarele Isus
Să te pătrundă de lumină!
poezie de Mihai Ghidora (3 februarie 2018)
Adăugat de Mihai Ghidora

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre creștinism, poezii despre Soare sau poezii despre Iisus Hristos
Sonet
înlăcrimați de ploaie-s ochi de clipă
iar soarele deasupra-n raze tace...
a ațipit! țărâna se desface,
mi-e umed în sicriu și moartea țipă.
prin tot al meu Exist, cusut cu ace
cu ață albă-n slova cea din pripă
pe tine-amorul meu te înfiripă
misterul sângele să îmi îmbrace.
din tot de ieri nu-mi e a fi de jale
ajun de mâine, sfera-i coaptă azi
și rugăciuni dansează, verticale.
în duh pe-altar de stih cioplit îmi cazi,
pe-asfaltul unui gând pășesc a tale
spre orizont cuvinte de nomazi.
sonet de Ștefan Petrea din A patra dimensiune
Adăugat de Dormamu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut
Apoi
sfârșitul lumii începuse deja când ne-am adus buzele împreună
spre sărutul vorbei,
bârfeam orice particulă din existențele noastre ciudate
în sensul că nu trăiam,
doar ne evaporam duhurile spre clipă,
din secundă țipa veșnicia
și iar carnalitatea ne împingea
spre a ne bea reciproc sângele,
în nupțialitatea nopții
de doi erau carnagii
în sensul că ne (a)mestecam în limbă
relieful trupurilor, vorbind
un grai de pace apoi
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Becul

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșitul lumii, poezii despre sfârșit, poezii despre secunde sau poezii despre particule
Text și comentariu
că poate să apară și iată-l întîmplarea
voința mea tot una așa precum am spus
copilăria dulce ca mierea și ca floarea
și timpul abstracțiune de nevăzut de sus
sărutul o verigă prin care-l leg de mine
și aripi tot mai grele ah! maculat omăt
eu singur scutur crinul de iz și de stamine
o bulă de lumină se-ntoarce îndărăt
Vedeți cum autorul(sau poate un copist)
n-a pus nici punct nici virguli în textu-acesta trist.
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre miere, poezii despre flori, poezii despre crini sau poezii despre copilărie
Lumina din pahar
Mă minți divin și îngeri ai la gură,
Ci-n zodia misterelor confuze
Sărutul zăvorăște-a tale buze
A nuntă, cântec, nașteri ce trecură...
În veac, deasupra clipelor ursuze
Te scald sfios în dragoste și ură,
Ci amforele-n duh ni se umplură
Dar, vai! Morminte-n carne-s călăuze.
Un imn de-amurg în lut când se ridică
Va lăcrima-n văzduh o ploaie-atunci
A ne-nălța ne prăbușește-n frică.
Și beat în a tenebrelor spelunci
Lumina în paharul meu se strică
De mai că-ți vine-n iaduri s-o arunci...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minciună
Cântec de obcină
În liniștea Agapiei, blajină
Întinsă peste brazi și stei
Ascult părinte Dosoftei
Cântarea ta care suspină
Rămasă de la bunii mei.
Plînsul Moldovei își anină
De cetină ciorchinii grei
În limba noastră de obcină
Făcînd din cetină condei,
Din lacrimi călimară plină.
Simțim amara rădăcină
Prin care ne-am legat toți cei
Întru credință-nvățăcei
La judecata ce-o să vină
Căci nu mai plâng ca-deobicei.
Din slava ta grădină prețioasă
Și eu mă-ntorc ca o albină
La pământescu ei știubei.
Și-n loc de plâns mă-ndrept-ehei
Spre vremea care stă să vină.
Vreme durată cu temei
Spre care ridica-te-vei
Tu însu-ți faguri de lumină
Și-n care psalmi toți se-nchină
Moldovei și dreptății ei!
poezie celebră de Ștefan Ciubotărașu din Mănăstirea Agapia, 1957
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre brazi, poezii despre apicultură, poezii despre limba maternă, poezii despre dreptate sau poezii despre albine
Clipa
(eventualitatea atelierului)
Clipa e o femeie de stradă și Timpul e pește,
Eternitate cuprinde neclintirea de seamăn...
unii or zice că țin doar truisme în perna albă de insomnii
și-n hârtie duc baliverne feților ce-n mâine
or lăcrima poate-n vorbele mele privirea
Clipa e o curvă plătită uneori în aurul de lumină,
din ea se nasc fiori de grădină, a floare
din flori emoții cât îi ajunge pleoapei să se așeze pe văz
ridicându-se iute să șoptească ochiul spre zare
tu știi toate acestea, cititorule din sevrajul de sânge de Clipă,
erotic drog al veșniciei în spații umane,
da' zic și eu, să-ți aduc aminte:
în vremea în loc Amor e-n sicrie...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Cronos

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prostituție sau poezii despre plată