Sonet cu debut

pe drum de dimineți venea lumină
și naștere cât taina s-o încapă
în tot era un rost de să înceapă
iar a apune-i mult pân' o să vină.

prin lumi de clipă timpul tace, apă
să ude veșnicia-n rădăcină,
suind spre floarea șoaptelor, suspină
doar spre-a zâmbi, ființă să priceapă.

precum în om a dragostei corolă
ce-n începutul nunții s-a deschis
de har se umple zodia frivolă.

iar mirii, stând în tihne și-au promis
sărutul lor să dea-n aureolă
pe buze de genune-a unui vis.

sonet de
Adăugat de PokemonSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Sonet de noapte

Când noaptea e-mbrăcată-n clipei straie
pe alb de insomnii tăceri a scrie
ci lutul ne îndeamnă la sicrie,
la orizont mistere se-ntretaie.

Pe sânge duc povara purpurie
la Dumnezeu, din coajă de odaie
suind un miez ce-n liniști se-ncovoaie
spre a luminii coaptă mărturie.

A umbră-n stea, a îngerilor stirpe
cu ochi de cuget pare-n drum că văd...
E-al șoaptelor nocturn de stih prăpăd
un bisturiu de Sus să îl etirpe...

Că și poeții Puntea trec din carne
chiar de-a lor urmă zări or să răstoarne...

sonet de
Adăugat de NoxSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Absurd de toamnă

Fântâna-n sete graiul tău mi-aduce
Din taina gurii, învelită-n apă
Și tot aștept venirea ta să-nceapă
În perne stând, fiindu-mi lenea cruce.
Să-mi urci în văz sosirea ta mioapă
Ce la absurd de toamnă se reduce
Pășind mirări de stih și flori caduce
Nimicuri, Dumnezeu să le priceapă.
Grădini în mine plumb deschid corolă
Și a metale curg în temple voci
Iar cugetul cu visul se ancolă.
Pe-altarul de cerneală mă invoci,
Plutesc suit în liniștii gondolă,
Avem în inimi psalmii reciproci...

poezie de
Adăugat de PikkySemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Om nestins

[sonet schizo]

e piatra grea sui-n aureolă
și calea-i plină de nectar sisific
pe-altare gândul către-amor sacrific,
tu dulci absențe cerni sub stea frivolă...

pe-atunci era doar clipa, timp mirific
acum sunt leaturi, spre-asfințit gondolă
singurătatea-n sete benevolă
izvorul trist îmi cere să-l purific...

din amintire îți trimit misivă
că azi spre mâine țin poveri de-amurg
cu moartea-n țâța vieții, succesivă...

că mă tot nasc în umbre care curg
din veci să car ființă pe potrivă
a tot de om nestins și demiurg...

sonet de
Adăugat de AnonimusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Otrăviri prin cuvinte

deasupra ploaia își zidește norul
spre a cădea în dragoste de tină
iar vântul are flamura deplină
pe când un fulger își apleacă zorul.

tu vii, frumoasă-n trupului tulpină
și-n tine ții în har de ape zborul
venea în nimb de pasăre soborul
a hotărî pe calea ta alpină.

erau acolo sfânt și dumnezeie
în zvon de mere stând pustiitor
zemos ce-n foaie curge din condeie.

privesc a teamă larme-n viitor
când se va stinge drum de melopee,
respir deja cuvânt otrăvitor...

poezie de
Adăugat de PompiliuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Tace și suspină

ne-am rătăcit în bezna istoriei și mocirla umanității
pe drum tâlhari și negre umbre
bat clopote pe dealul vieții
mi-e sufletul pătat de lacrimi
suspină și florile în grădină
e frig, e trist și nu e bine
se usucă grâul în spic
arde în vetre durerea
plâng cu buze cusute
mi's ochii pustii și gândurile frânte
trăim în tăcere
în peștera uitării
timpul s-a scuturat peste noi
nu am văzut
aveam ochii legați, să nu călcăm în gropi
ne-au vândut sufletul pentru o copeică murdară
bem apă din fântâni otrăvite
mi-e trupul obosit și trist
au ascuns lumina într-o zi senină
nimeni nu e de vină
și de o să vină, e lume puțină
ce tace și suspină în trista latrină

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ipostaze

în dimineți de floare tânăr este
parfumul năvălind în om pe nară
și în grădini îs frumuseți ce cară
eternitatea dulce, de poveste.

tăcerile acolo-mi te visară,
tezaur de lumină stând în veste
în aer săvârșind mirare peste
sărutul ce ți-am dat pe vorbă-aseară.

zadarnic plângi de n-ai amaruri hâde
și nu înmugurești în tine spini
o jale să îți fie-n gânduri gâde.

spre senectute dacă urci tulpini
corola-nțelepciunii îți surâde
dar viața ta abia de-o mai suspini.

poezie de
Adăugat de PămpălăulSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tottu

Deschisă e-n etern a ta corolă,
Ci ochii ți se scaldă la izvoare
De nu știu când și de pe unde oare
Și-n sânge-mi ești femeia benevolă.
Cuvânt de-ți zic în pacea ta-n paloare
Tu sub a demiurgului cupolă
La turla de credință urci frivolă
Că demoni vin tăcearea să-ți măsoare.
Spre tine-nalț un vis, așa, aiurea
Cu stih a celor van întemnițați
Fiind argat la slovă de-mpărați
Ce nimicesc zadarului pădurea.
Seninul tău de-mi plouă crucea-n strofă
e doar o mântuire limitrofă...

poezie de
Adăugat de TotemSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vinovată

de alb sub stih ca-n morb hârtia zace
penița ta cu veșnicii de-alină
și fără-a fi-n fântâna cu ruină
cioplitul chip e-n vorbă care tace.

ești vinovată-acolo de lumină,
de plânsetul neauzit de pace
când sacră lăcrimare se desface
din ochi a râde-n dragoste deplină.

ivind în a privirilor lucarne
morminte-n vis etern zicându-mi rost
poeme-mi strigi, a liniști ploi să-mi toarne.

ci parcă de amurg venea din ost
și-n trupul tău, cel fără zvon de carne
nunteam un azi spre mâine din ce-a fost...

sonet de
Adăugat de UranusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Muza

zidire ție fac în vis fierbinte
a umbrei mele dumnezeie, muză
de umblet printre rime ce m-acuză
duioasă stând acum și-adusă-aminte.

topită-n stih pe a hârtiei buză
îngropi în sens a tainei oseminte
ești ideal de rost în preacuvinte
pe drum pitit în stele călăuză.

în dimineți de clipe ții geneze
de farmece-n poetic început
un liric soare-n piept să lumineze.

în liniști de icoane-ai încăput
nu-n omenești nimicuri, coapte-n teze
și raiuri chemi sub straiul meu de lut...

sonet de
Adăugat de PolimniaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Floarea inimii

Peste zi eu zic să piară
floarea inimii amară,
că de trei ani și mai bine
stă un ghem de scai în mine.

Nu pot să mă odihnesc,
sufletul mi-l ofilesc
și aștept, astept tăcut,
timpul ce m-a petrecut.

Vreau să vină o zi plină,
fără păcat, doar lumină,
s-ascult mugetul de cerbi,
viersul mierliței prin ierbi.

Și să văd cum pasc mioare,
cum trec ciute la izvoare...

Doamne, ce n-aș da să am,
drum în viață, cal în ham,
să mă duc și să tot văd,
floarea inimii-n prăpăd.

poezie de (2008)
Adăugat de Nicu PetriaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Floarea inimii

Peste zi eu zic să piară
floarea inimii amară,
că de trei ani și mai bine
stă un ghem de scai în mine.

Nu pot să mă odihnesc,
sufletul mi-l ofilesc
și aștept, aștept tăcut,
timpul ce m-a petrecut.

Vreau să vină o zi plină,
fără dramă, doar lumină,
s-ascult mugetul de cerbi,
viersul mirliței prin ierbi.

Și să văd cum pasc mioare,
cum trec ciute la izvoare...

Doamne, ce n-aș da să am,
drum în viață, cal în ham,
să mă duc și să tot văd
floarea inimii-n prăpăd!

poezie de din Ziua de după noapte (2008)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La început...

La început, pe când ființă nu era, nici neființă..."
(M. Eminescu, Scrisoarea I)

La început
n-a fost nici începutul,
nici altceva din care să înceapă,
nici vânt, nici lut, nici apă,
nici colț să-și ispitească bobul,
nici zvâcnetul din pântec.
De o ființă cu cel Veșnic
era doar umbra
propriului Său cântec,
plutind peste genună.
Și cântecul a fost Lumină
spre izvodirea lumii.

Alături, neivit pe strună,
precum năluca legănată după duh
din dorul peste ape.
Țesând abisul cu spata de aproape,
El ți-a creat Regină
oceanele înaltului văzduh.
Ca pulbăr
țâșneau și mai departe
miriadele,
furtuni de flăcări ca soarele-n apus,
dar nu ți-a spus nimic
de înflorirea vieții peste moarte.

Privești la noi,
la tot ce e cu umbră pământeană,
iar frigul veșnic –
sub arcul din sprânceană,
dar când se face seară,
la capăt de Nippur, într-o livadă,
suntem doar amândoi.
Așa-i cânta îndrăgostitul din Sumer. 65
Lăuta-ncepe să străvadă
din cântecul de la-nceput de lumi,
strălimpezimi
prin care stelele ce-au ars
se nasc a doua oară
la frumusețea lor dintâi.
Ia-mă în brață
și-nvață
lăuta să-mi mângâi,
fără rețineri.

Fântâna ei cunoaște
inelul Lui de aur scăpărând pe undă,
taina profundă,
a unuia prin altul,
cum să rămânem tineri.
Tu crezi că fără noimă,
Cel-Veșnic la-nceput
luminile fântânii
atât de-adânc ascunsu-le-a în lut,
precum nespusu-n mângâierea mâinii?

"O, Sanherib, de-aseară,
doar numai gura ta a fost și fu.
La ce folos cum veșnicia începu,
când poți livada ei dintru-nceput
să o deschizi, tăcând, cu un sărut?"

poezie de din Așa-i cânta îndrăgostitul din Sumer
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Tu stii ca te iubesc" de Dumitru Ichim este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 15.99 lei.

Înstelări a depărtare - joc de iarnă

A depărtare cerul se-nstelează,
averi de vise vin să bea, enormă
o apă-n diamant ce se transformă
în iarna de pustiu, pe ochi stând oază.

Că la privit e vremea asta normă
de frumuseți ce-n infinit cutează,
o umbră tălmăcind în glii o rază
culeasă-n văz, cu taina oviformă.

Iar miezul viu în coji ciocnind, să iasă
de verde s-a înflăcăra în tot...
Dar albul încă nu e-n fapt de coasă...

Ci e doar a himerelor complot...
O poezie-n geam, intrând în casă
a dezlipi din geana ta nu pot.

sonet de
Adăugat de ElsaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În lumină

O clipă nu te da învins
De valul care-ți stă-mpotrivă,
Căci raiul viții stă deschis
Și-o mână-ntinsă-n Paradis
Așteaptă să te ia-n lumină.

O clipă nu te da uitat
De fața cerului splendidă,
Iubirea ei te-a căutat,
Te-a scos cu silă din păcat
Și te așteaptă în lumină.

O clipă nu te da pătruns
De-amara lumii rădăcină,
Că după soarele ascuns
Te-așteaptă Soarele Isus
Să te pătrundă de lumină!

poezie de (3 februarie 2018)
Adăugat de Mihai GhidoraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonet

înlăcrimați de ploaie-s ochi de clipă
iar soarele deasupra-n raze tace...
a ațipit! țărâna se desface,
mi-e umed în sicriu și moartea țipă.

prin tot al meu Exist, cusut cu ace
cu ață albă-n slova cea din pripă
pe tine-amorul meu te înfiripă
misterul sângele să îmi îmbrace.

din tot de ieri nu-mi e a fi de jale
ajun de mâine, sfera-i coaptă azi
și rugăciuni dansează, verticale.

în duh pe-altar de stih cioplit îmi cazi,
pe-asfaltul unui gând pășesc a tale
spre orizont cuvinte de nomazi.

sonet de din A patra dimensiune
Adăugat de DormamuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Apoi

sfârșitul lumii începuse deja când ne-am adus buzele împreună
spre sărutul vorbei,
bârfeam orice particulă din existențele noastre ciudate
în sensul că nu trăiam,
doar ne evaporam duhurile spre clipă,
din secundă țipa veșnicia
și iar carnalitatea ne împingea
spre a ne bea reciproc sângele,
în nupțialitatea nopții
de doi erau carnagii
în sensul că ne (a)mestecam în limbă
relieful trupurilor, vorbind
un grai de pace apoi

poezie de
Adăugat de BeculSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Text și comentariu

că poate să apară și iată-l întîmplarea
voința mea tot una așa precum am spus
copilăria dulce ca mierea și ca floarea
și timpul abstracțiune de nevăzut de sus
sărutul o verigă prin care-l leg de mine
și aripi tot mai grele ah! maculat omăt
eu singur scutur crinul de iz și de stamine
o bulă de lumină se-ntoarce îndărăt

Vedeți cum autorul(sau poate un copist)
n-a pus nici punct nici virguli în textu-acesta trist.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie

Lumina din pahar

Mă minți divin și îngeri ai la gură,
Ci-n zodia misterelor confuze
Sărutul zăvorăște-a tale buze
A nuntă, cântec, nașteri ce trecură...

În veac, deasupra clipelor ursuze
Te scald sfios în dragoste și ură,
Ci amforele-n duh ni se umplură
Dar, vai! Morminte-n carne-s călăuze.

Un imn de-amurg în lut când se ridică
Va lăcrima-n văzduh o ploaie-atunci
A ne-nălța ne prăbușește-n frică.

Și beat în a tenebrelor spelunci
Lumina în paharul meu se strică
De mai că-ți vine-n iaduri s-o arunci...

sonet de
Adăugat de OceanulSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântec de obcină

În liniștea Agapiei, blajină

Întinsă peste brazi și stei

Ascult părinte Dosoftei

Cântarea ta care suspină

Rămasă de la bunii mei.

Plînsul Moldovei își anină

De cetină ciorchinii grei

În limba noastră de obcină

Făcînd din cetină condei,

Din lacrimi călimară plină.

Simțim amara rădăcină

Prin care ne-am legat toți cei

Întru credință-nvățăcei

La judecata ce-o să vină

Căci nu mai plâng ca-deobicei.

Din slava ta grădină prețioasă

Și eu mă-ntorc ca o albină

La pământescu ei știubei.

Și-n loc de plâns mă-ndrept-ehei

Spre vremea care stă să vină.

Vreme durată cu temei

Spre care ridica-te-vei

Tu însu-ți faguri de lumină

Și-n care psalmi toți se-nchină

Moldovei și dreptății ei!

poezie celebră de din Mănăstirea Agapia, 1957
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie

Clipa

(eventualitatea atelierului)

Clipa e o femeie de stradă și Timpul e pește,
Eternitate cuprinde neclintirea de seamăn...

unii or zice că țin doar truisme în perna albă de insomnii
și-n hârtie duc baliverne feților ce-n mâine
or lăcrima poate-n vorbele mele privirea

Clipa e o curvă plătită uneori în aurul de lumină,
din ea se nasc fiori de grădină, a floare
din flori emoții cât îi ajunge pleoapei să se așeze pe văz
ridicându-se iute să șoptească ochiul spre zare

tu știi toate acestea, cititorule din sevrajul de sânge de Clipă,
erotic drog al veșniciei în spații umane,
da' zic și eu, să-ți aduc aminte:
în vremea în loc Amor e-n sicrie...

poezie de
Adăugat de CronosSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook