Marele Hohot

Scribul (sau sonetul putrefact)

În lutul tău exişti spre putrefacţii,
ţi-e carnea teacă duhului, ce-i spadă
şi grea e lupta, slova ta să vadă
privirilor vecia ta-n refraţii...

Că flămânzind, pe pâinea de zăpadă
cerneală ungi şi-n stihului extracţii
citind, să fie ochii tumefacţii
şi-n matematici sufleteşti să cadă...

Cuvânt spre vis şi fără-n lume calcul
pe gândul tău a mere-mbie şerpi
zădărnicie-i însă, îngeri sterpi
nimic rodind ţi-or stinge catafalcul...

trăind în plânset, trist ca la beteag
să hohoteşti a râs în sarcofag...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Smiley
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul fără cititori

la umbre întrebuinţezi lumină
în piept ţi-e aerul zburat de îngeri
şi-n miezuri duci minciunii dese-nfrângeri
eres din nopţi crepuscul să deţină...

că vine dimineaţa-n veci, de plângeri
a căror oameni le vei râde-n cină
ce-ţi caută în lutul tău pricină
da'n duh sunt ale Domnului răsfrângeri...

oglinda a icoană te arată,
dintâi murind, devin un necrofag
şi-n putrezire gândul mi-e-n erată...

doar vis rămâne, însoţit de drag
de tine,-n amintirea înserată
şi lumii mersu-i de-adevăr beteag...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oul stihului

priviri de drag înfig atunci în tine
când ochii lin îţi plouă diamante,
suind în gheţuri fierb în ode-andante
tăceri nespus rostindu-mi pe retine.

şi-n dulce diavol drumuri delirante
păşeam râzând cu lacrimi clandestine...
ivind în teatrul omului cortine
se naşte nefiinţa-n vis vivante.

ibovnic zâmbetului tristul piere,
în văzul tău mă uit, mă-nseninez
şi mi se-ntâmplă-n Rai apropiere.

în Oul stihului ţi-e Domnul miez,
peniţa mea-i spre cânt de încheiere
zadarului în care, lut, viez...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulg de zăpadă

Ştii prima zăpadă,
Nu pare să cadă,
Iar ei îmi urează "Crăciun fericit!"

Mă plimb prin ogradă,
Sperînd c-o să cadă,
Nimic nu contează... sunt dezamăgit!

Şi gându-i o spadă,
Că nu o să cadă,
Un fulg de zăpadă,
Crăciunul să vadă
Un câmp înverzit!

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tottu

Deschisă e-n etern a ta corolă,
Ci ochii ţi se scaldă la izvoare
De nu ştiu când şi de pe unde oare
Şi-n sânge-mi eşti femeia benevolă.
Cuvânt de-ţi zic în pacea ta-n paloare
Tu sub a demiurgului cupolă
La turla de credinţă urci frivolă
Că demoni vin tăcearea să-ţi măsoare.
Spre tine-nalţ un vis, aşa, aiurea
Cu stih a celor van întemniţaţi
Fiind argat la slovă de-mpăraţi
Ce nimicesc zadarului pădurea.
Seninul tău de-mi plouă crucea-n strofă
e doar o mântuire limitrofă...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Totem
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pseudo flămând pe corabia serii

Îţi povesteşte-n sânge clipa viul
Şi-n vârf cu azi e-al vieţii tale scondru
Iar gândul tău spre mâine, ipohondru
Din vise-n piept îţi strică poeziul.
În rugăciune-s îngeri, tot norodu',
Iar Tatăl Om îşi recunoaşte-n Fiul
Tu îmi înveţi cu liniştea târziul
Femeie de iubit, de taine codru.
La mijloc eu şi-n mine timpul zbiară
Ci spre mormânt mi-e veşnicie-n dinţi
Tabloul tău, cel înrămat cu sfinţi
În duh îmi dă merinde-n ceas de seară.
Că mult mai flămânzesc, doar Domnul ştie,
În suflet alb ca-n patimi de hârtie...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Ganymede
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altul la fel

spre sus zvârlind privirea ta cea castă,
spre cerul plâns, tenebre de robie
la temniţa din lacrimă te-mbie
în imprecaţii venerând năpastă.

pe zări, în a zadarului fobie,
ţi-e zborul tot o linişte fantastă,
morminte-n orizont îmi naşti din coastă,
aceea ce ţi-am dat sub stea zglobie.

acolo demiurg a smuls din mine
în sânge de cerneală să-mi exişti
femeie, către nunta care vine...

ci în peniţă port, în hram de trişti,
havuzul ochilor pe stih, în sine
doar pierdere de clipe să asişti...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Triumful purităţii

Ninge tandru la Moldova
pe zăpadă eu am scris
însă vântul mi-a şters slova
ochii iernii s-au deschis

Pe zăpadă eu am scris
imn femeii ce-o iubeam
dar a viscolit şi-n vis
a înmugurit un ram

Imn femeii ce-o iubeam
însă vântul mi-a şters slova
şi precum un tei din ram
ninge tandru la Moldova

Pe zăpadă aş mai scrie
cu miros de iasomie

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic din ce nu e spus

Singurătate, luminează-mi zorii
să-mi intre întunericul în teacă
şi-n dimineaţa vorbelor te-apleacă
din clipa ud a nopţilor istorii...
pe şoaptă ţin sărutul tău oleacă,
muţenii unor vremuri iluzorii
şi trec la Dumnezeu prin moarte-actorii
ca printr-o uşă-n teatrul tainei joacă...
să înţeleg o lege-n umbre-adânc
tăcere cer în alfabet de vămi,
averi de pace din enigmă dă-mi
şi setea de pe buze să-ţi mănânc...
ebrietate-n trist de unul însă
căci tu eşti nefiind, femeie plânsă...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Ciclonul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poete...

De vei purta în slovă jurăminte
Poete-al precuvintelor de ceară
Sunt dame-arzând în stihul tău de seară
Pe-alintul lor fiindu-te cuminte.

Privirea lor, precum de codru fiară
Ţi-or bea pârâu de azi, adus aminte
Ţi-or nemânca ce nu e spre-nainte
Când strigi grozav în taina clipei iară.

Să mult pofteşti la graiul arboricol
Ştergându-te pe talpă de micimi
Pe căi de fum a nepăşi, tericol.

A zbor să taci spre sus, spre adâncimi
Din care cade versul tău floricol
Tu, nelumină-n văz de-ntunecimi...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Poesis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zburătoarea

mâncam reciproc pâinea trupurilor noastre
lacrima venise la pachet, era promoţie la tristeţe
în lanţul de magazine din cuşca Pământului,
acolo se vinde robie
lanţul social însă ne întemniţează animalitatea
sub coajă mai erau vreo doi îngeri, demoni pe-atâta

nu-ţi pot vorbi despre iubire, ţi-aş nega misterul
fustelor tale amărui
şi veştejirea frunzei întru Domnul

dragostea mi-e o luptă cu bulgări de-omăt de hârtie
în dimineaţa morţii
să las vie bezna ce-mi străpunge-n cuvânt,
amorul tău a urca în lumină

fără tine, femeie de niciodată,
carnea mi-e o cale ciudată,
exişti doar în sensul zborului,
respirând carnalitatea ta aeriformă
zău, Zburătoareo,
îmi strici odihna sângelui

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Hefaistos
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea de a patra dimensiune dintre noi

înmormântând sărutul tău pe gură
în mine şoapta clipelor adie
părelnic mâine, bând din veşnicie
e-n vise ce din ieri se tot ţesură.

spre amintire astăzi drumul ştie
eresul stins din flacăra cea sură
de-atâta-nzăpezire sub arsură
a stihului pe sânul de hârtie.

şi totuşi căi mai am spre mine-acasă
pe unde e cuvânt să te mai scriu
acolo unde nu-i de-amor sicriu
şi noaptea în iubire nu se lasă.

că drag mai am de împărţit cu tine
cât încă moartea nu îmi aparţine...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu e mai trist...

Nimic nu e mai trist pe lume,
Ca omul rău c-un bun renume,
Ca ochii injectaţi de ură
Şi-n funcţii mari o secătură.

epigramă de George Budoi din În Ţara lui Invers (17 iulie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hulă

al nefiinţei viciu-n sânge doarme
scriind pe alb de noapte omenească
din insomnia eternul să se nască
şi să se vândă pe sub mâini de karme.

aprinsă-n patimi carnea e o iască
aceloraşi nimicuri zise-n larme
minciuni de foc în lacrimi să se sfarme
dar adevărul încă necunoască.

în ochii tăi la mine dau citire
cum au mai spus icoanele-n bordei
şi-n rugăciuni ce cresc la mănăstire.

spre dumnezeu cel tată dar holtei
ciopleşti un fir de dragoste subţire
ce-l poţi tăia uşor, de obicei

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Hermes
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Re)culese

din hău eres, din naşteri a cuprinde
fiindu-n moarte-n haosuri lucire
poem pe sânge-mi scrii, de învecire
şi duhului la preţ a da merinde.

în ţărmul trist îţi şti-voi fericire
şi flacără ce-n piscuri se aprinde
dar stih de carne, flămânzind, mă vinde
şi ospătez o pită-n plumb ca mire.

mireasă,-n buze ai o sărutare
ori a vorbi te-ndeamnă Dumnezeu
mesean la tine-n vise sunt şi-s eu
şi ai eternitate-n buzunare.

culeg pe trupul tău de patimi grâne,
din oameni nunta noastră-n lut rămâne...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Polonic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coajă de enigmă

De te privesc în ochi am ploaie-nceată
Spre sărutare-alunecând spre buze
Acolo unde-i templul vorbei muze,
Tăceri de timp adorm în clipă, iată!

Că veşnicia are răni difuze,
Ne doare liniştea, de stih diată
Şi umbra, ce ne-o fi din trup tăiată,
Ci poate vers ne va sui din spuze.

Că lebede în cântec ne sting lutul
Tot mai aproape, carne nimicind,
Ci-n încă astăzi ne zidim trecutul.

Şi-n toate-a Domnului visăm cu jind
În duh să ne-mbrăcăm cu absolutul
Enigmei tegument din stea cojind...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Enigma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slovă despre mine

lumină-mi este liniştea întreagă
în mine chipul tău ce lin revarsă
femeie de vecia lirei arsă
nuntiri cu nefiinţa ce îmi neagă.

cu viaţa către lacrimă întoarsă
duci gândul meu mirări să înţeleagă
peniţa-mi suie vise în desagă
şi-n toate e tăcerea ta neştearsă.

şi ar mai fi cuvinte fără zarvă
ce să ne spună pe un nimb nescris
portiţa de intrare-n paradis
ne-aşteaptă-n coacerea de taine-n larvă.

privind oglinda însă tu eşti doar
o slovă despre mine-n dicţionar.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Balloo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Otrăviri prin cuvinte

deasupra ploaia îşi zideşte norul
spre a cădea în dragoste de tină
iar vântul are flamura deplină
pe când un fulger îşi apleacă zorul.

tu vii, frumoasă-n trupului tulpină
şi-n tine ţii în har de ape zborul
venea în nimb de pasăre soborul
a hotărî pe calea ta alpină.

erau acolo sfânt şi dumnezeie
în zvon de mere stând pustiitor
zemos ce-n foaie curge din condeie.

privesc a teamă larme-n viitor
când se va stinge drum de melopee,
respir deja cuvânt otrăvitor...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Pompiliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet pentru lăsarea vorbei

Femeie, ai la gură preacuvinte
Plăceri chemând în lut de poezie
Din buze verşi tăcere pe hârtie,
Pe masă-i ieri cu stihuri spre-nainte.

Spre mâine, muză, a nu fi-n pustie
Cerneala-n văz la nimeni să n-alinte
Îmbracă-ţi ale clipelor veşminte
Secunda să ne-aducă veşnicie.

Fiind, eternul bem din carpe diem,
Un loc de azi mereu rodind în minţi
Divinul de statuie-n strai de sfinţi
Înalt pe-adânc de şoaptă să descriem.

De nu şi-n zar ne va cădea uitare
Ne-om răsuci-n morminte sedentare...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pâinea amară

sub tălpi venal ni-i tremurând asfaltul,
e existenţa viciu, umbre-ntoarne...

e gândul nostru înhămat la carne
şi-n vis nu suie, cugetând cu altul.

pe clipă veşnicia să răstoarne
de oameni stih căzând în tot înaltul
în mănăstiri de sânge cântă psaltul
mirării din amor şi-n cer lucarne.

îţi beau seninul, limpede femeie...

a fi, nu eşti, totuna te exult
mormântului lăuntric, plumb ce-ncleie.
o poftă ţin sub frunză şi ascult
la noaptea care-albită-i sub idee...

e încă-n nefiinţă drumul mult

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Rain
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri puerile

sânge asurzind de flacără
în inima întrebuinţată spre a fi,
între coapsele ei pruncul nefiinţă aşteaptă
propria dimineaţă

citind pe chipul tău poezia zâmbetului
lumina mi se dezbracă de trist,
îmi intră în scheletul viselor impudice

fac dragoste cu umbra
ce se revarsă din tine-n ţărână
din pricini de soare ori lună

amor cu pământul ce se va deschide o singură dată
să intru însoţit de carne
duhul îmi va fugi cât va vedea cu ochii

&

până moartea ne va râde în luturi
tu eşti genunea în care cad
în iubire

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Yo
Comentează! | Votează! | Copiază!