De-mi spui...

De-mi spui cine-a dat viaţa întâiului atom,
De-mi spui de unde vine pe lume întâiul om,
De-mi spui unde să află fiinţa prea putinte
Ce lumea a creat-o zicând două cuvinte,
De-mi spui de ce e lumea şi care-i ţinta sa,
De ce se mişcă totul şi-n veci se va mişca,
De-mi spui aceste toate, atunci m-apuc şi eu
Să-ţi spun cam unde este şi cum e Dumnezeu.

poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi spui

Să-mi spui de câte ori te pierzi
pe-alei de labirinturi verzi,
întunecate... să-ţi descui
din ceaţă, frigul să-ţi răpui.

Să-mi spui când nimeni nu te-aude
şi-ai vrea să strigi şi lumi sunt surde...
s-alerg, să mă anin de-un cui,
să-ţi fiu icoană, rugi să pui.

Să-mi spui de nu mai poţi să zbori
de prinsă-n mreje... să-ţi tai sfori,
să-nnod în cozi de zmeu, să sui,
să te port fulg de vis oricui.

Să-mi spui când nu mai ai speranţe,
să-ţi compun versuri la romanţe
să-ncânte timp plecat hai-hui
în urmă-ţi... că-i al nimănui.

Să-mi spui de-mpreajmă iar să-ţi fiu
cum voal de păr, miresmi să-ţi ţiu
să nu se-mprăştie nu ştiu cui,
ce nu păstrez, căci alta nu-i.

Să-mi spui în gând -că tot voi şti
de-mi cauţi suflet, dorinţi vii
ce le-am pe veci, dulci, amărui-
de cum eşti tu, să-mi spui, să-mi spui.

Să-mi spui tot ce destin propui
cu dulce glas ce-l ai, să-mi spui,
să-mi spui tot ce nu poţi să spui;
că înger eu îţi sunt, de-mi spui...

Să-mi spui tot ce-ai fi vrut să spui,
să-mi spui ce n-ai spus nimănui,
să mă topeşti de glas ce spui...
Să nici nu fiu, de tu nu-mi spui!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-mi vei cere...

De-mi vei cere…
să mă dezbrac de trupul meu de lut –
să părăsesc al lumii
vechi tumult
şi, ca flacără sublimă,
să transced în absolut –
voi face-o!

…şi voi îmbrăţişa o taină,
unde cuvintele
n-au loc…
ci doar tăcerea,
nemărginirile albastre,
şi inimile noastre…
atât!

De-mi vei cere…
mă voi descătuşa de patimi,
de umbra grea a nopţii
păgânul cânt al sorţii,
şi-n urmă voi lăsa dureri
ce temniţă mi-au fost ca până – ieri –
dar… trebuie să-mi ceri!

poezie de Valery Becart
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina ochilor de-mi stingi...

Lumina ochilor de-mi stingi: te pot vedea
urechile de mi le-astupi: te-aud în mine,
fără picioare pot merge către tine,
şi fără gură, te pot implora.
Frânge-mi braţele, te pot cuprinde
cu inima ca şi c-o mână,
opreşte-mi inima şi creieru-mi va bate,
iar de-mi arunci în creier foc,
pe sânge te-oi purta mereu.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un adevar

Sa-mi spui te rog iubito
cu cate m-am culcat?
Asa increzatoare candva ai declarat.
Sa-mi spui te rog iubito cu cate am vorbit?
Cumva, doar tu stii unde, ceva ai auzit.

Sa-mi spui te rog iubito, ti s-a adeverit?
Ma vezi umbland cu alta si-s foarte fericit?
Sa-mi spui fara minciuna cand noi ne-am separat,
Cine-a sezut cuminte si cine-a inselat?

Sa-ti amintesti femeie, c-am fost si sunt curat,
Eu nu te-am parasit, tu te-ai indepartat,
Au trecut patru luni, se pare ca esti bine,
"Te voi iubi mereu!" se face de rusine.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Andrei Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce rabdare....

Imi spui sa am rabdare sa discutam
Si sa vad ce ai si tu de spus
Dar sa nu imi spui ce-mi spui atunci cand ne certam
Caci n-am rabdare si sunt prost dispus

Argumenteaza-mi tu in trei cuvinte
De ce sa te pastrez la mine-n minte?
De ce sa ma mai strigi si azi, iubite?
De ce sa nu am zile fericite?

Eu am sa merg aievea fara tinta
Pana ce lumea asta nu o sa ma mai minta
Am sa iubesc o lume fara de pacat
O lume de care,nimeni nu m-antrebat

Cu al meu suflet nu stiu ce sa fac...
sa il urasc,sau oare sa-l impac?
S-ancerc sa ii ofer putina alinare?
Sau sa privesc spre tine-acum in zare

poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu timpul vei învăţa că încercând să ierţi sau să ceri iertare, să spui că iubeşti, să spui că ţi-e dor, să spui că ai nevoie, să spui că vrei să fii prieten, dinaintea unui mormânt, nu mai are niciun sens.

citat celebru din Jorge Luis Borges
Adăugat de Stanca Potra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roots

Chişinău sau cum să fugi de taxator de la Creangă în sus două staţii
Chişinău sau cum să-ţi iei bătaie pe lângă clădiri guvernamentale
Chişinău sau unde-l poţi vedea pe Dumnezeu la manifestări politice
Chişinău sau cât de distructivă poate fi pacea
Chişinăul de suprafaţă
sau Chişinăul underground, cu lumini,
sau pur şi simplu străzile Chişinăului de mai
unde femeile participă la un festival de modă local.
Locul în care să te îndrăgosteşti şi să le urăşti
când te părăsesc pentru altul mai cool,
loc în care să minţi şi să spui adevărul
să vomiţi în chiuvetă după beţii iresponsabile.
Acolo unde ţigările sunt de 4 ori mai ieftine decât la Iaşi
barurile ademenitoare prostituţia în floare iar poliţia
nu cunoaşte fenomenul. Acolo unde taică-meu a dat un examen de admitere
în '74 şi pe urmă n-a mai făcut nimic notabil cu viaţa lui,
unde soră-mea îşi duce propria
supravieţuire.
Locul unde ruşii se pretind moldoveni
moldovenii habar n-au
iar românii pe cale de dispariţie.
Chişinăul care îşi revine
Chişinăul căruia nu-i pasă e Chişinăul care atrage
din provincie oameni în căutarea realizării
şi din care se pleacă hemoragic pretutindeni
în căutarea aceleiaşi realizări.
Dacă spui Chişinău, spui toate speranţele au murit
dar oamenii se încăpăţânează să continue
spui se.... se naşte şi se abandonează mult
spui cineva vinde tablouri
cineva iluzii ieftine pe net
spui cocioabe care jenează vile rezidenţiale
spui mâhnirea.
Chişinău sau cum să iubeşti cu dovada în faţă
că cea mai de jos treaptă a degradării
poate fi dusă oricând
şi mai jos.

poezie de Dumitru Alexandru Gheras
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punctele cardinale ale minciunii: să nu ştii ce spui, să nu spui ce ştii, să nu fie ce spui şi să spui ce nu este.

aforism de Cornel Stelian Popa (29 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duşman prieten

Am auzit pe cineva...
Pe mine mă iubeste,
Oare? Intreaga lume

Din răsărit şi apus
Din inalt şi de aici
Dusmani-mi par mici
Am prea mulţi amici.

Câteodată un duşman
Are curajul ce nu-l are
Un fals sau bun prieten
Să-ţi spună cu tărie

Adevărul ce doare...
Mai bine iubit puţin
Cu incredere şi onoare
Decât adulat morgan

Pentru câştig, interese.
Mă inchin in faţa...
Ta.. reverent duşmane...
De-mi spui realul şi ai...

Cinste şi onoare.

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când spui Femeie: spui enigmă şi vrajă. Când spui Bărbat: spui curaj, putere, eficienţă şi siguranţă.

Şerban Milcoveanu în Ce e nou în femeie? (1995)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hawkeye: Poţi să spui "dracu" aici, suntem în Coreea. Dacă nu poţi să spui "dracu" în Iad, atunci unde dracu poţi să spui?

replică din filmul serial M.A.S.H.
Adăugat de Huzlău Alina Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu mă spui

Să nu mă spui
nimănui
pecetluişte-ţi buzele
cu mărturisirea
acestei iubiri
imposibile...

Nici ţie
înspre seară
să nu-ţi spui
că strâng în pumn
o fantomatică gară...

Nici mie
să nu-mi spui
că ai dat vântului
toate cuvintele
ce-au tăcut
în tomnateca vară...

poezie de Gabriela Marieta Secu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ave Maria

Nimic din tot nu ne mai place
Şi ne-a cuprins melancolia
Războaiele nu ne dau pace
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?

Semnăm tratate pentru moarte
Şi mii de morţi sunt mărturia
Când însăşi viaţa ne desparte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?

Şi nu mai punem preţ pe carte
Şi am ucis copilăria
Privim în gol tot mai departe
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?

Nu mai visăm în miez de noapte
Căci prea ni-e slută omenia
Ne pleacă îngerii din şoapte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?

Tristeţea la tot pasul zace
Omul îşi uită bucuria
Când însuşi Dumnezeu azi tace
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?

Şi Lumea toată îşi împarte
În mii de lacrimi tragedia
Dar când speranţele-s deşarte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?

De circ avem mai zilnic parte
Dar tragică ni-e comedia
Când clipele sunt visuri sparte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?

Nu-i strop de linişte în lume
Şi păcălim democraţia
Iubirea nu mai are nume
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?

În mersul lumii crud, rapace
E sfântă numai liturghia
Din ea se naşte-un gând de pace
Spre cerul pur. Ave Maria!

poezie de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

La tine râul mi-l trimit:
Ai să-mi spui, mare, bun venit?
Aşteaptă râul să spui –da.
O, mare, nu te încrunta!
Eu am să-ţi aduc răcoare
Pe unde de izvoare.
Spune – da şi mă ia!

poezie celebră de Emily Dickinson din Almanah "Convorbiri literare", traducere de Brânduşa Popescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerşetorul

Un codru de pâine de-mi vei da străine,
Foamea să mi-o amăgesc puţin,
Voi şti că ai milă de oameni ca mine
Şi sufletul nu-ţi este pustiu.

De-mi dai cu drag ceea ce-mi dai,
Dumnezeu înmulţeste fără de grai,
Iar tu om cu milă şi suflet de rai,
Rege eşti, între cei ce suspină.

Nimeni nu vrea să trăiască urât,
Dar destinele vieţii nu noi le-am făcut,
Ele sunt lecţii şi punţi de trecut...
Noi începuturi pentru mult mai mult.
Bodaproste străine!

poezie de Valeria Mahok (22 mai 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf

De-o trebui să plec din astă lume,
Sfârşitul de-mi va fi tot mai aproape,
În ziua când o fi să mă îngroape,
Vă rog să v-amintiţi şi de-al meu nume!

Dar să nu plângeţi fără încetare
C-a mai plecat spre Ceruri o poetă,
În lumea literară, o cometă,
Altfel, doar o banală muritoare.

Nu faceţi din finalul meu o taină!
Acolo mă vor aştepta ai mei părinţi
Să-mi lumineze calea către sfinţi
Înveşmântaţi în licăriri de iarnă.

De-mi veţi compune versuri, chiar şi-o mie,
Promit de-acum să le citesc pe toate.
C-un titlu le-aş dori îngemănate,
Scrieţi: Iubirea ca o Poezie!

Azi, însă, nu vă-ngrijoraţi degeaba,
Nici lacrimi nu vărsaţi, n-ar avea rost.
Vă spun, prin al meu stih, uşor anost,
Că nu mi-am încheiat pe-aicea treaba.

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

NU-ul întărâtă, asmute. NU-ul e un "şo pă el!": când spui ne-ajuns creşte distanţa ajunsului şi accelerezi ritmul, câştigi maratonul şi mori învingător; când spui ne-văzut creşti văzutul şi ajungi la nemaivăzut şi când spui ne-înţeles intri în bolgia cea mai adâncă, unde copia înţelesului e înlocuită cu originalul lui, netrucat de efectele orgii de lumini.

Nora Iuga în Petrecere la Montrouge (2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerşetorul, înţelept...

Un codru de pâine de-mi vei da străine,
Foamea să mi-o amâgesc putin,
Voi sti că ai milă de oameni ca mine
Şi suflet bun ai în al tău destin.

De-mi dai cu drag ceea ce-mi dai,
Dumnezeu înmulţeşte fără de grai,
Iar tu om cu milă şi suflet de rai
Rege esti, între cei ce suspină.

Nimeni nu vrea să trăiască urât,
Iar destinele vieţii nu noi le-am făcut,
Ele sunt lecţii şi punţi de trecut...
Noi începuturi, pentru mult mai mult.
Bodaproste străine!

poezie de Valeria Mahok (22 mai 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Julia: Nu e fiul tău.
Sean: Ce vrei să spui? Eram acolo când a fost conceput. Eu l-am adus pe lume. Seamănă cu mine în toate; e prea închis în el, prea rupt de ce se întâmplă în jur. Cât despre Ava... ea parcă nu face parte din familia McNamara – asta e adevărat. Asta încerci să-mi spui? Asta vrei să spui?!
Julia: N-am vrut să spun...
Sean: Răspunde-mi la întrebare! Sunt tatăl lui Matt!
Julia: Christian e tatăl lui Matt!

replici din filmul serial Prietenie pe muchie de cuţit
Adăugat de Silvia Bratu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râul

Minciunile pe care le spui
Rup tăcerea
Ce se aşterne
Peste râul întunecat
Ce duce spre locul
Unde lumina înţelepciunii
Nu ajunge
Unde bunătatea şi frumuseţea
Au fost de mult uitate
Rupte de pe cer şi aruncate
În hidoase şi reci încăperi

Minciunile pe care le spui
Te fac să simţi durerea,
Strigăte de suferinţă
Sparg liniştea în mii de cioburi
Ce-ţi rănesc privirea
Obişnuită să vadă
Doar lumină şi fericire,
Oamenii din jurul tău
Îşi schimbă măştile
Cu măşti groteşti
Ce parcă râd de tine

Minciunile pe care le spui
Muşcă cu colţi de fier
Din sfera de lumină
Pe care ai creat-o
Cu jumătatea ta
Împlinind blestemul ce spune
Că perfecţiunea nu există
Lăsând pe chipul tău
Urme adânc sculptate
Ce par mereu a fi
Un râu ce din drumul său nu se abate.

poezie de Calin Ioan Acu
Adăugat de Dinu Mihaica
Comentează! | Votează! | Copiază!