Sunt cavalerul

Sunt cavalerul
Fără de armură... gol,
Am sentimente-adânc
Crestate-n sânge
Şi... supărarile
Pitite-ntr-un subsol,
Pentru-a-nvăţa uitările,
A plânge.

Sunt cavalerul
Clipelor fugare... trist,
Îmi port destinul demn
Prin astă lume.
E poate
Un miracol... că exist
Şi tot renasc
În reverii postume.

Sunt cavalerul,
Nopţilor de taină... hoţ
Mă tot feresc de lună
Şi de stele.
Luceferii-s
Mereu fără de soţ,
Provocatori, hârşiţi
Numai în rele

Sunt cavalerul,
Ultimei ispite... dor
Eu în iatacuri
Re-ntrupez furtuna.
Dulci amăgiri
În suflete cobor
Si din... ispite
Îmi aleg... doar una

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cavalerii orelor

Cavalerul orei de zori
Vibrează sub solzi:
Cerul n-a mai sădit sori,
Lumina sună din corzi.

Cavalerul orei de ceară
Stoarce mierea din stelele coapte,
Cu umbre de paloş măsoară
Cozile Căii de Lapte.

Cavalerul orei de vis,
Tăvălit în ape de var,
Adoarme - cum i s-a prezis -
La cel mai albastru hotar.

Cavalerul orei de somn,
În platoşa caldă de smalţ,
Pe ţara de plumb este domn,
Dar pierdu de la piept un smarald.

Cavalerul orei de moarte
Ridică degetele de aur:
Metalele cupelor sparte
Se-ntorc în teluric tezaur.

Cavalerii orelor pleacă
Egali, către zodii de taină:
Poate cel cu mantaua săracă
Să-ţi prindă ora neştiută de haină.

poezie celebră de Romulus Vulpescu (1953)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a stins Cavalerul (In memoriam - Arthur Porumboiu)

S-a stins Cavalerul, King Arthur s-a stins,
cu rana de cuvinte la vedere,
cu pana încleiată de albastrul
legendei propriei lui dimensiuni.

Aduceţi căni şi pahare şi lume
să sece izvorul, aduceţi şi orbii
din Avalon, ce-i neînvins şi solemn,
cu altă armură, la Tomis să vadă.

Un dux bellorum fără Camelot
stă neclintit peste fapte prescrise,
între străvezii şi suave silabe,
"precum bugării pe apă".

"Poet de geniu"- cum îi plăcea să se-alinte,-
la pontul cu iarnă-nobleţe,
s-a stins Porumbelul străpuns de ursită
şi pasiunea luminii măreţe.

Durere slăbită, uitată departe,
ce bate din aripi tot mai încet,
s-a dus Cavalerul cu trupul inert
să ceară un tron de odihnă.

poezie de Vasile Durloi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Un cavaler Nevormehr
Şi o prinţesă, Irina,
Ei nu s-au văzut nicăieri,
Numai în vise nocturne.
Ea nu era Annabel,
Ea scrie poeme sublime,
Pe când cavalerul rebel
Căuta iubirea în rime.
Dar timpul, un corb nemilos
Îi tot urmărea cu privirea,
Irina o carte a scos
Pe care-o lăuda scriitorimea,
s-a dus cavalerul Bemmehr
să-şi toarne aleanul în ghiersuri,
vor trece oricum primăveri,
Irina clădea universuri.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: De ce mă priveşti aşa mereu?!
Lucian: Aşa?! Cum anume?
Lia: Păi, nu ştiu, uneori ai un mod anume de a mă privi, atât de... intimidant.
Lucian: Intimidant, eu?! Şi te deranjează?
Lia: Păi, oarecum, da... Uneori.
Lucian: Şi acum e una dintre acele situaţii în care te deranjează felul meu de a te privi?
Lia: Aş putea spune că da. Şi de ce zâmbeşti?
Lucian: De ce nu? N-o să-mi spui că-i interzis zâmbitul.
Lia: Nu, bineînţeles. Totuşi, de ce zâmbeşti?
Lucian: Nu-ţi dai seama?! Pentru că eu sunt cavalerul, ştii tu foarte bine care anume, iar tu eşti domnişoara cea frumoasă, pe care eu, cavalerul respectiv, o admir acum...
Lia: Ah, eşti imposibil; şi enevant!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea care-şi aşteaptă cavalerul în armură strălucitoare să nu uite niciodată că va trebui să cureţe după calul lui!

citat din Zsa Zsa Gabor
Adăugat de Dana Carastoian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. Meredith Grey: Sunt chirurg. Salvez vieţi. Iar tu oricum nu eşti cavalerul meu pe un cal alb.
Dr. Derek Shepard: Deci acum ne certăm pentru ca te-am scos afară din cadă.
Dr. Meredith Grey: Tu ai locul tău. Poţi să dormi acolo. Şi-apoi nu trebuie să vii tu să ma scoţi din cadă. Eşti peste tot, tot timpul, şi-mi spui tot felul de lucruri.
Dr. Derek Shepard: Asta e partea cu fericirea până la adânci bătrâneţi. Şi în partea asta, bărbatul e prezent tot timpul, spunând tot felul de lucruri iar femeile adoră asta.
Dr. Meredith Grey: Du-te la muncă. Ne vedem acolo.
Dr. Derek Shepard: Şi să ştii că eu chiar sunt cavalerul tău călare pe un cal alb.

replici din filmul serial Anatomia lui Grey
Adăugat de Madalina Gorneanu (Voicu)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul sfârşitului

Ajuns la capătul Tuturor Vârstelor,
Cavalerul stătea pe calul lui înaripat;
Armura-i era roşie şi plină de rugină,
În inima-i nici o mâhnire nu-şi făcuse pat.
Şi-a ridicat cu-o mână viziera
De pe faţa numai piele şi os, privind departe,
Iar armăsarul a întors capul şi-a nechezat,
Neclintiţi amândoi în acea singurătate.

Nici o pasăre deasupra căderii din timp
Nu se-auzea, nici cântec de dragoste şi nici chemare;
Nu respira nici vântul:
Nemişcare.
"Eu singur şi acest sfârşit!" răcnit-a Cavalerul;
A eliberat frâul şi-a dat pinteni cu putere –
Lansând în spaţiu cea din urmă provocare:
Şi tăcerea a rămas tăcere.

poezie clasică de Walter de la Mare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fereşte-te de cavalerul invidios şi loial.

citat celebru din Nicolae Iorga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochiul lui Horus

e rândul meu să port pe braţe soarele,
armurile viselor se topesc în liniştea desacralizată.
arsurile nu îmi chinuie trupul, nu îmi limitează dorinţa
sunt cel dintâi călător pe cerul cuvintelor neştiute
şi ultimul din cei ce se vor întoarce.

trena mantiei mele adună milioanele de stele ce îşi aşteaptă stăpân,
trec printre ele cu ochii închişi de aripile binecuvântărilor uitate.
aşa cum ŢI-am jurat la apusul unui zbor către nord
voi fi mereu cavalerul însângerat de dragostea TA.

în cuptorul iubirii veşnice ridici pocalul de jad deasupra tuturor norilor,
îngerii râd.

îngerii râd...

poezie de Eduard Dorneanu (7 octombrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cavalerul

Călare şi tăcut, mascatul cavaler,
Dezastrul, m-a străpuns cu suliţa de fier.

Şi sângele-mi ţâşni cu-o roşie vigoare,
Evaporându-se apoi, prin flori, la soare.

Mi-nchise ochii umbra, de-un strigăt năpădit,
Bătrâna-mi inimă muri, fior cumplit.

Şi cavalerul Dezastru veni aproape,
Descălecă, mă-atinse pe pleoape.

Prin rană degetul metalic şi-l petrece
Pe când cu vocea dură-enunţă a sa lege.

De degetul de fier abia atinsă, iată
O inimă am iar, trufaşă şi curată.

Şi credincioasă curăţiilor divine,
Bătu iar inima poruncilor în mine.

Stam tremurând şi necrezând şi ameţit,
Cum e un om ce cu vedenii-i dăruit.

Dar bunul cavaler, din nou încălecat,
Se-ndepărtă, făcându-mi blând un semn din cap

Şi îmi striga (mai aud încă glasu-i rar):
"O dată-n viaţă-i cu folos Prudenţa, dar!"

poezie celebră de Paul Verlaine, traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cavalerul Singuratic

Umbra bătrânului păşeşte timidă
Alături de umbre din vechiul castel.
Din ultimul zid mai cade o cărămida,
Un ultim simbol al celebrului duel.

O lume din vis ce pare pierdută,
Şi pietrele reci ce tac încremenite,
Doar ele mai ştiu istoria secretă,
Ne văd doar pe noi şi par stănjenite.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din folclorul nostru lipsesc marii cavaleri. La noi, totdeauna geambaşul a fost mai bine cotat decât cavalerul.

aforism de Valeriu Butulescu din Noroi aurifer
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce sunt poeţii

Poeţii sunt ca florile-nflorite,
În fiecare lăcrimează dorul,
Petale şi culori nemărginite
Ce caută destinului izvorul.

În ei găsiţi... o lume neştiută,
Metafore vibrând... imperativ,
Seduse fin de o necunoscută,
Fără de sens şi fără de motiv.

Poeţii sunt cristale şi rubine,
Zile şi nopţi de vise... netrăite,
Luceferii... şi stelele carmine
Împinse pătimaş înspre ispite.

Cuvântul lor atinge universul,
Dă fluturilor zbor... fără contur,
Figura lor de stil înjugă versul
Şi -acuză infinitul... de sperjur.

Poeţii buni sau răi, subliniază,
Sintagmelor... nevralgice cărări
Impactul social, le decontează
Entuziasmul... marilor frustrări.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce sunt poeţii

Poeţii sunt ca florile-nflorite,
În fiecare lăcrimează dorul,
Petale şi culori nemărginite
Ce caută destinului izvorul.

În ei găsiţi... o lume neştiută,
Metafore vibrând... imperativ,
Seduse fin de o necunoscută,
Fără de sens şi fără de motiv.

Poeţii sunt cristale şi rubine,
Zile şi nopţi de vise... netrăite,
Luceferii... şi stelele carmine
Împinse pătimaş înspre ispite.

Cuvântul lor atinge universul,
Dă fluturilor zbor... fără contur,
Figura lor de stil înjugă versul
Şi acuză infinitul... de sperjur.

Poeţii buni sau răi, subliniază,
Sintagmelor... nevralgice cărări
Impactul social, le decontează
Entuziasmul... marilor frustrări.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce sunt poeţii

Poeţii sunt ca florile-nflorite,
În fiecare lăcrimează dorul,
Petale şi culori nemărginite
Ce caută destinului izvorul.

În ei găsiţi... o lume neştiută,
Metafore vibrând... imperativ,
Seduse fin de o necunoscută,
Fără de sens şi fără de motiv.

Poeţii sunt cristale şi rubine,
Zile şi nopţi de vise... netrăite,
Luceferii... şi stelele carmine
Împinse pătimaş înspre ispite.

Cuvântul lor atinge universul,
Dă fluturilor zbor... fără contur,
Figura lor de stil înjugă versul
Şi-acuză infinitul... de sperjur.

Poeţii buni sau răi, subliniază,
Sintagmelor... nevralgice cărări
Impactul social, le decontează
Entuziasmul... marilor frustrări.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mahalagisme într-un vers

Instrumentista violacee, violată-i de violoncel...
Nu fi brutal ci brutar, frământă-mă ca pe aluatul fierbinte
Înşelându-1 pe şeic, lapidată a fost cu pietre preţioase
Vântul îi ridica fusta iar el, cavalerul, i-o trăgea la loc

parodie de Constantin Ardeleanu, după Alex Ivanov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dormi, dragostea mea

Plânsul în oraş: mâini fricoase îşi schimbă într-ascuns culoarea –
şi încă o noapte Izabela va fi a dreptăţii, a nisipurilor
(respiraţia cavalerului printre cavaleri e cea mai galbenă).

Şi spre dimineaţă la castel – dacă s-ar auzi cântece: o cheie pe buze, oho,
şi pe trădare. Dulce strigăt. Sarea depusă la porţi. Spera să se
joace mai frumos (cavalerul, în depozite mari e sânge).

Tu dormi, dragostea mea. Sunt singur, am inventat poezia şi nu mai am inimă.

poezie clasică de Virgil Mazilescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cavalerul are dreptate, dispreţuieşte cultura,
de la Moise la Michelangelo, nimeni nu-i spune nimic,
un trandafir, acolo, un trubadur ucis,
imaginea trezirii aminteşte de Lazăr sculat din morţi.
Priveam adeseori întunericul, el mormăia ca ursul,
dar punctele de aur nu dispar, ele sunt fericirea.
Fost boschetar, am ajuns cardinal, apoi scarabeu,
acum simplu poet, inventez ce vreau eu,
prietenii se cam feresc de mine,
poezia nu ajută la nimic, ea însăşi este pe moarte,
femeia c-un ulcior pe umăr nu mai există.
Iar viaţa seamănă cu iarba, gândeşte.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florin Iordăchescu rivalizează în parodii cu Topârceanu

Privind chipul tău simpatic
Multă-asemănare, Doamne-i!
El e cavalerul toamnei,
Tu eşti cavaler tomnatic!

epigramă de Mihu Dragomir din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nervoasa Dulcineea

Frumoaso

te fac

un fesbuc

la noapte

Ori

te ma gugleşti

cu

Cavalerul Tristei Figuri

Nu-i adevărat

Şi-atunci

de ce

naiba

de

condei

mă-njuri

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (5 august 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!