Sunt cavalerul
Sunt cavalerul
Fără de armură... gol,
Am sentimente-adânc
Crestate-n sânge
Și... supărarile
Pitite-ntr-un subsol,
Pentru-a-nvăța uitările,
A plânge.
Sunt cavalerul
Clipelor fugare... trist,
Îmi port destinul demn
Prin astă lume.
E poate
Un miracol... că exist
Și tot renasc
În reverii postume.
Sunt cavalerul,
Nopților de taină... hoț
Mă tot feresc de lună
Și de stele.
Luceferii-s
Mereu fără de soț,
Provocatori, hârșiți
Numai în rele
Sunt cavalerul,
Ultimei ispite... dor
Eu în iatacuri
Re-ntrupez furtuna.
Dulci amăgiri
În suflete cobor
Si din... ispite
Îmi aleg... doar una
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.