De-a pururea fecioară
De-a pururea fecioară, Tu Marie,
Desferecă în dimineți tumultul,
Sfințește cu privirile pământul
Și pune-mi veșnicii... la pălărie.
A rugă-ngenunchează și ne iartă
Cuvintele ascunse-ntre tăceri
De liberul arbitru, care ieri,
Vărsat-a ereziile... la poartă.
E ziua de prea plină adormire,
Hrisoavele-nzecit... adeveresc
Al literelor har, dumnezeiesc,
Când infinitul... uită... să se mire.
Înalță-te ca spicul... către soare,
Ne învelește-n vise și-mpliniri,
În farmecul... nebunelor iubiri
Și-n lacrima petalelor de floare.
Apoi... te dă... cereștilor ispite,
Luminilor și zborului... firesc,
Aripelor întinse ce-ndrăznesc
A dezlega soroace... și ursite.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.