Spumoase valuri
Ispita din amiezi perene,
Unduitoare și flămândă
Se-ntinde dulce... și alene
Spre clipele ca o osândă.
Spumoase valuri... înghițiră
Plăceri, tăceri și plutitorul,
Iar ea, abia de mai respiră
Sorbind ireversibil, dorul.
Cuvintele... nu își au rostul
Când trupuri ard dezlănțuit,
Cine să calculeze... costul
Păcatului?... abia sfințit.
Aștept tăcut, refluxul care
Remodelează-n noi uitări
Atingeri... făr-asemănare,
Extaz nebun și sărutări.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.