Ucizi tăceri

Ucizi tăceri, doar c-o privire
Sedusă-n nopţi... fără ecou,
Ce-aruncă spre nemărginire
Al clipei nepătat trusou.

Deschizi spiralei, nefirescul,
Reîntrupându-te-n pustiu
Cînd fulgeră... nepământescul
Lumini... pe care nu le ştiu.

Săruţi cuvinte nerostite,
Reciţi din Blaga şi Kayyam,
Tot alergând înspre ispite
Pe care-abia le desluşeam.

Torni în pahare adevărul
Iubirilor... şi roşul vin,
Iar trupu-ţi este ca şi mărul
Gustat... puţin câte puţin.

Ucizi tăceri... spre dimineaţă
În unduiri... dumnezeieşti
Şi-atingeri care mă răsfaţă,
Iubito!!! mă înnebuneşti.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar eu, iubito... sunt aici

Iubita mea! spre dimineaţă
Te simt pe trupul meu, liană,
Sorbindu-mă şi dându-mi viaţă
Surâzătoare şi spontană.

Eşti ca un lujer, ce-nfăşoară
Trunchiul copacului rebel
Ce-ascunde, poate, o comoară
Necunoscută... nici de el.

Nu este fruct, nu e nici floare,
Dar curge înspre adâncimi
Exuberant... ca o-ntrebare
Ce-aruncă lavă şi lumini.

Iubita mea! când răsăritul
Ne-mbrăţişează şi ne-mbie,
Nu pot a face... pe smeritul
Şi nici nu plec în sihăstrie.

Voi creşte-n tine... cu tandreţe,
Hălăduind... pe unde... nici,
Un altul n-ar putea să-nveţe,
Dar eu iubito... sunt aici.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Provoacă-mă

Provoacă-mă în dimineaţă
Cu focul gândului sedus,
De trupul care îmi dă viaţă
Ca soarele, înspre apus.

Aştept furtunile postume
Şi smulg destinului plăceri,
Pentru o dragoste anume,
Redefinită de tăceri.

Dezleg de taine, răsăritul,
Şi-alung ispite fără rost,
Sorbind privirilor, ursitul,
Indescifrabil şi anost.

Apoi, arunc cu flori şi rouă,
Cu umbra gândului nespus
Ce frânge inimile-n două
Ducându-se înspre apus.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te ucizi puţin câte puţin în fiecare zi în care încerci să prostituezi frumuseţea.

citat clasic din Jack London
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amiaza proaspetei mirese

Amiaza proaspetei mirese,
Ascunsă-n unduiri aprinse
De soarele... ce parcă ţese
Iubirile... de flăcări... ninse.

Patima clipei... se cocoaţă
Pe reverenţe şi-ndrăzneli,
Pe o privire... veşnic hoaţă,
Uitată între sâni... rebeli.

Se sparg oglinzile, în ape,
Tăceri la viaţă... se trezesc
Nemărginirea este-aproape
Şi trupurile... se-ntâlnesc.

Salut discret... ispita care
Deschis-a împlinirii drum,
Fără a pune... o-ntrebare,
Făcând din pasiune, scrum.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ermetica nemărginire

Portrete colorate-n versuri,
La ceas de seară şi de dor,
Ce caută-mpliniri şi sensuri
Risipitorului amor.

Şi din cuvinte... nerostite,
Amestecate-ntr-un sărut,
Apar priviri abia sfinţite
De albul unui aşternut.

Poetul ştie s-adâncească
Metafore-nspre înfinit
Şi clipa să o îndulcească
Din răsărit... în asfinţit.

Figuri de stil idealiste,
Nuanţe roz şi îndrăzneţe
Ca saltul unei baletiste
Şi verbul unei precupeţe.

A fi sau a nu fi, iubire,
Tăceri, uitări... picanterii,
Ermetica nemărginire
Născută... din euforii.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul clipei netrăite

Între două porţi închise
Se ascund triste tăceri,
Renăscute din dureri
În amurgurile stinse.

Azi, nimic nu e ca ieri,
Sentimente indecise,
Ridiculizează vise
Înflorite... de becheri.

Lanţurile-s la picioare,
Sufletele sunt vrăjite
De priviri înşelătoare
Şi de magice, ispite,

Care ştiu, a da culoare
Unor clipe, netrăite.

sonet de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai prin jertfire de sine poţi învăţa cum să ucizi puţin câte puţin.

aforism de George Geafir din Lux de jeratic (1998)
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţin de mov

Puţin de mov, parfum, decenţă,
Un orizont fără cusur,
Priviri adânci, efervescenţă
Şi iar, păcatelor te fur.

Puţin de mov, patimi, tăcere,
Atingeri pline de fiori,
Dulceaţa buzelor de miere
Şi patul viselor din zori.

Puţin de mov, nectar, blândeţe,
Melancolii şi pasiuni,
Trupuri arzând ca-n tinereţe
Şi noi aceeaşi, doi nebuni.

Puţin de mov, tact şi răbdare,
Încredere, respect, amor,
Sânii săltând, ca o chemare
Şi clipa înspre care zbor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul ca o rugă

Deschide-mă-n amiază, robită de păcate,
Înfige-te-n adâncuri şi-nvaţă-mă să zbor,
Când ploile aleargă... în fulgere-mbrăcate
Şi sărutări nebune, prind viaţă, pe picior.

Dezleagă-mă de temeri fragile... şi ispite,
Sfinţeşte-mă cu-atingeri năucitori de moi,
Când cerul... cerne fluturi... în ape vălurite
Şi tremură dorinţa... în sânii plini... şi goi.

Ascunde-mă în roşul de maci şi de iubire
Topeşte-mă în suflet... şi lasă-mă... să curg,
Când îngeri desenează... a clipei mântuire
Şi soarele pluteşte, buimac, înspre amurg.

Păstrează-mă în vise şi în plăceri de taină,
Mă scutură pe-ntinderi... de rouă... şi tăceri
Când trupurile cântă, pe-o răvăşită... haină
Şi timpu-i ca o rugă... de umbre şi poveri.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alerg acum spre tine, libertate

Dintre iluzii veşnic ponosite,
De-a valma puse în năluci de fum,
Aleg un madrigal şi trei ispite
A mă-nsoţi pe nu ştiu care drum.

Tot amânat-am clipelor prea-plinul,
Charisma închizând-o în tăceri
Şi-amestecând cu umbrele destinul
Am risipit prin suflete... poveri.

Alerg acum... spre tine... libertate,
Deşi abia, abia, te înteleg,
Răstălmăcind cuvinte-ncrucişate
Păcatelor... din care te culeg.

Paşii rebeli... au început să doară,
Smerite dimineţi mă definesc...
Când liniştea în aşternut coboară
Şi-n braţe, iată, mi-te regăsesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aş întoarce iar

M-aş întoarce, iar, cu ploi sfinţite,
Cu potop de-mbrăţişări fierbinţi,
În budoarul blondelor ispite
Ce ascund păcatele-n arginţi.
Aş izbi în uşă cu-ndrăzneală,
Dezgolind tăceri şi pasiuni,
Arse ca o ultima greşeală
Într-o pătimaşă zi de luni.

Aş turna-n pahare, pasiune,
Toamnele le-aş scutura de rod,
Adunând nectar şi-nţelepciune
Pentru-a sparge al iubirii... cod.
M-aş întoarce, iar, când bate vântul
Şi-n butoaie fierbe roşul vin,
Buzele când înfloresc cuvântul,
Braţele cât încă... mă reţin.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă, iubito

Iubeşte-mă, iubeşte-mă, iubito!
Aşa cum numai tu poţi să o faci
În clipa care tocmai a zbughit-o,
Spre o câmpie roşie... de maci.

Iubeşte-mă, iubito! mă iubeşte,
Cu îndrăzneli şi unduiri... feline,
În patul care visele-mi sfinţeşte,
În dimineţi de rouă şi rubine.

Iubeşte-mă, iubeşte-mă iubito!
De parcă asta-i clipa de final,
În care inocenţa.. ţi-ai pierdut-o
Întâmplător, accidental... banal.

Iubeşte-mă, iubito! mă iubeşte,
Pasional, nebun şi indecent,
Atinge-mă şi mă înnebuneşte
Cu trupul ireal, incandescent.

Iubeşte-mă, iubeşte-mă, iubito!
Ascuns în infinituri de argint
Şi mă învaţă tu! neprihănito,
Plăcerile... ce sufletele mint.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se duc actorii

Odihnă veşnică, Ilinca Tomoroveanu

Se duc actorii... unul câte unul,
Rămâne scena goală de valori,
Degeaba bate gongul ca nebunul,
Au dispărut şi ultimele flori.

Se duc actorii... cine să-nţeleagă
Cuvintele din ochii lor închişi?
Ce neputinţa clipei... o reneagă,
Cum o făceau şi ultimii proscrişi.

Se duc actorii... fug înspre cuvinte
Şi-nspre tăceri ascunse în amurg,
Când primăvara veşnicia -şi vinde
Uitărilor... şi ploilor ce curg.

Se duc actorii... teatrul lăcrimează,
Culisele au îngheţat de dor,
Iar timpul duşmănos... avertizează,
În suflet moare zilnic... un actor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De florii

Lumini, culori, parfum, petale,
Scântei de dor şi vânt nebun,
Speranţe tot făcându-şi cale
Şi cuib... în tufe de alun.

Aburi de gând şi nori de vise,
Prejudecăţi... cuvinte seci,
Timidităţi demult prescrise,
Paşi rătăciţi... şi vechi poteci.

Tandreţuri... sau naivitate,
Melancolii târzii şi dulci,
Trupuri de-amor înnobilate
Şi braţe-n care să te culci.

Luceferi şi tăceri sfinţite,
Buze topite-n sărutări,
Priviri spre depărtări smerite,
Înlăcrimate... aşteptări.

Ramuri de sălcie... în poartă,
Eşarfe-n dar... sau pălării
Pentru iubiri fără de soartă,
Trăite-n ziua... DE FLORII

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu ucizi

Să nu ucizi, nici chiar duşmani
(Şi să nu laşi copii orfani),
Nici prunci ce-s nenăscuţi, valizi,
Şi nici să nu te sinucizi.

De eşti un om cu conştiinţă,
Să nu ucizi vreo fiinţă
Şi nici să nu o chinuieşti,
De vrei ca om să te numeşti.

Porunca cea "SĂ NU UCIZI",
Să nu fii printre homicizi,
Ţi-a dat-o însuşi Dumnezeu,
În Decalog, s-o ştii mereu.

poezie de George Budoi din Crimele şi criminalii în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (6 ianuarie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aurul toamnei

Aurul toamnei a-ndulcit sărutul,
Palme-ndrăzneţe visele cuprind
Şi frunzele acoperind pământul,
Tainici fiori... în suflete... aprind.

Sfioase raze... te ating... rotunde,
Lipindu-se de trup... ca un păcat,
Şi-o ploaie de ispite... se ascunde
În răsuflarea şoaptei... sacadat.

Aurul toamnei... visele seduce,
Ca o romanţă galbenă-n amiezi,
Care extravagantă... ne conduce
Spre poarta neştiutelor... livezi.

Apare vântul... blondelor regrete,
Bodogănind cuvinte făr-de sens
Pe-alei de dor şi pasiuni secrete,
Când aerul se-ncinge... şi e dens.

Amurgul de aramă... ne sfinţeşte
Cu farmecu-i de amant cuceritor,
Ce-aruncă înspre cer cavalereşte
Aurul toamnei... magicul amor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul tremură pe scară

Nu-s nici eu, nu eşti nici tu
Fulgeră dinspre amiază,
Ploaia-mi pare un atu
Care incă delirează.

Nu eşti tu, nici eu nu sunt,
Sărutări tot mai puţine,
Am deja părul cărunt
Şi un junghi ce mă reţine.

Dac-am fi ce fost-am ieri?
Plini de rouă şi culoare,
Ghid al marilor tăceri,
Suflete încântătoare.

S-ar trezi la viaţă, focul,
Marea, muntele şi cerul,
Căutând tot iarmarocul,
Dragostea şi grănicerul

Tu nu eşti, eu, nici atât,
Nefirescul ne doboară
Ipocrit şi... amărât,
Timpul, tremură pe scară

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tăcere

Cuvinte nespuse
rătăcite priviri
şi tăceri...

Pierdute iubiri
vorbe fără rost,
în acorduri
de tăceri...

copilul,
un scâncet
şi zâmbetul lui
şi tăceri...

Un poet plângând în tăcere

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e poftă

Mi-e poftă-n dimineaţă, de iubire,
De prelungite-mbrăţişări târzii,
De flăcările ca o împlinire
Ce toarnă în adâncuri... veşnicii.

Mi-e poftă-n răsărituri, de lumină,
De îndrăzneli şoptite şi tăceri,
De nebunii, chemări şi-adrenalină,
Ce picură în suflet primăveri.

Mi-e poftă-n dimineaţă, de uitare,
De patimi regăsite şi iertări,
De-un orizont, abia ieşit din mare,
Stârnind o avalanşă de-ntrebări.

Mi-e poftă-n răsărituri, de răcoare,
De ploaie şi atingeri care ard,
De curcubeul clipei şi de soare
Şi de ce nu? de clipa de hazard.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se duc încet

Se duc încet, nebune clipe
Spre amurg,
Cerul întreg întinde-aripe,
Stele curg.

Păsări plutesc, ca o chemare
Sau îndemn,
Îmbobocită... ca o floare,
Îmi faci semn.

Rebele gânduri spre lumină
Mă împing
Şi-n lacrima de rouă plină
Vise sting.

Doar tu si eu, frunze căzute
Din nimic
Şi din dureri... necunoscute,
Mă ridic.

Se duc încet, acele clipe
Care-au fost,
Tot alergând înspre risipe
Fără rost.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!