A mai trecut un an
A mai trecut plin de-ntrebări, încă un an
Și-n dimineți, abia simțit... ai pus culoare,
Reașezând păcate vechi într-un roman,
Făcând din clipe evantai... și sărbătoare.
Au mai trecut amiezi arzânde, fără rost,
Spre depărtări tot căutând... neștiutoare,
La pieptul lui poate că tu, nici nu ai fost,
Dar așteptai dinspre destin... o sărutare.
A mai trecut... înc-un amurg... însângerat,
Năluci și ploi răstălmăcind a ta chemare
Pusă-ntr-un dor... reverberând... manierat
Și aruncând... flămând priviri... năucitoare.
Au mai trecut... atâtea nopți... fără de stele,
Ascunse taine-au prins aripi... ca o mirare
Dintr-un album de clipe reci... sau infidele,
Când curge luna-n trupul tău... ispititoare.
A mai trecut... plin de-ntrebări... încă un an,
L-ai aruncat făr-de regrete-n... Carul Mare,
Când timpu-alergă... ca o umbră... pe tavan
Și-un ornic bate... a trecut... și a schimbare.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.